Custodia copilului este unul dintre cele mai delicate aspecte atunci când se pune problema unui divorț. Gestionarea corectă a acestei situații implică atât înțelegerea legilor, cât și atenția acordată sănătății mentale a copilului și a părinților. În funcție de circumstanțele divorțului și de acordurile dintre părinți, custodia poate fi stabilită prin decizie comună sau de către instanțele de judecată.
Custodia copilului din punct de vedere legal
În România, custodia copilului este reglementată de Codul Civil. Ea poate fi de două tipuri: custodia comună și custodia exclusivă. Cea comună este preferată la noi în țară, conform legislației actuale. Aceasta presupune că ambii părinți au drepturi egale asupra copilului și iau împreună deciziile importante referitoare la educația, sănătatea și creșterea minorului. Custodia comună este considerată a fi în interesul superior al copilului, deoarece părinții rămân implicați în mod egal în viața sa. Părinții stabilesc împreună un program de vizită, care poate varia în funcție de disponibilitatea fiecăruia și de nevoile copilului.
În cazurile în care unul dintre părinți nu este considerat apt să își asume responsabilitățile, instanța poate decide custodia exclusivă. În acest caz, părintele cu custodia exclusivă are dreptul să ia toate deciziile majore. Celălalt părinte poate avea doar drept de vizită, dacă instanța consideră că este în interesul copilului. Părintele care nu are custodia copilului este obligat, de obicei, să plătească o pensie alimentară. Suma este stabilită de instanță în funcție de veniturile părintelui și de nevoile copilului. Pensia alimentară este esențială pentru a asigura că minorul beneficiază de un nivel adecvat de trai, chiar dacă părinții nu mai locuiesc împreună.
Chiar dacă vorbim despre custodia copilului comună, minorul nu poate sta jumătate din timp la mamă și jumătate la tată. Locuința alternativă nu este prevăzută în legislație și nici agreată de practică. Cu toate acestea, au existat și astfel de cazuri. În cazul în care familia are mai mulți copii, legea nr. 272/2004 specifică faptul că se va încerca menținerea fraților împreună. Minorii sunt despărțiți doar în cazul în care părinții au căzut de comun acord. Copiii nu pot decide singuri la cine vor rămâne. Părerea lor va fi ascultată, însă decizia va fi luată în funcție de toate circumstanțele cauzei, potrivit avocatadrian.ro.
Sursa foto: Freepik.com
Cum ajutăm copilul să treacă peste separarea părinților
Din punct de vedere psihologic, divorțul este o experiență traumatică nu doar pentru părinți, ci și pentru copii. Aceștia pot avea sentimente de nesiguranță, frică și confuzie. În acest context, este esențial ca părinții să gestioneze procesul într-un mod sănătos și empatic. Cel mai important în astfel de situații este comunicarea deschisă și sinceră. Copiii au nevoie de asigurări că ambii părinți îi iubesc și vor continua să fie prezenți în viața lor. Evitarea discuțiilor despre divorț sau ascunderea informațiilor poate crea anxietate și confuzie în mintea copilului.
Esențiale în ceea ce privește custodia copilului sunt rutinele clare. Minorii se simt mai în siguranță atunci când au un program stabil și predictibil. După divorț, este esențial ca părinții să colaboreze pentru a stabili un program de vizită clar și pentru a oferi copilului un sentiment de stabilitate. Un alt lucru important este evitarea conflictelor. Copiii sunt extrem de sensibili la tensiunile dintre părinți. Certurile și conflictele deschise pot amplifica stresul și anxietatea copilului. Părinții trebuie să încerce să își rezolve neînțelegerile într-un mod civilizat și să evite discuțiile aprinse în prezența minorilor.
Copii trebuie implicați în divorțul părinților și în deciziile pe care aceștia le iau. Minorii nu trebuie să fie responsabili de deciziile majore, însă trebuie să se țină cont de dorințele lor. De exemplu, în cazul custodiei comune, copiii mai mari pot fi consultați în legătură cu preferințele lor privind timpul petrecut cu fiecare părinte. Acest lucru le oferă un sentiment de control și participare. În unele cazuri, este util să apelezi la un psiholog pentru copil, mai ales dacă acesta prezintă semne de depresie. Un specialist poate ajuta copilul să proceseze emoțiile și să facă față schimbărilor într-un mod sănătos.
Sursa foto: Freepik.com
Gestionarea situației în cazul în care custodia copilului este exclusivă
În cazurile în care custodia copilului este exclusivă, gestionarea situației este mai dificilă. Părintele custodiant are mai multe responsabilități, iar legătura cu celălalt părinte este, de cele mai multe ori, una problematică. Adulții trebuie să știe că prioritare sunt interesele copilului, nu conflictele dintre ei. Dacă există o decizie de custodie exclusivă, este esențial să se respecte atât prevederile privind vizitele, cât și cele legate de responsabilitățile financiare. În acest mod este asigurată stabilitatea pentru copil.
Un alt lucru de care părinții trebuie să țină cont este colaborarea. Chiar dacă custodia este exclusivă, este important să se mențină o relație civilizată. Ambii părinți trebuie să își permită unul celuilalt să aibă o relație sănătoasă cu minorul. Părintele fără custodie ar trebui să aibă un program clar pentru a-și vedea copilul. Acesta trebuie să fie stabilit de comun acord și să fie respectat, oferindu-i copilului o rutină stabilă.
Copiii se simt mai în siguranță când au o rutină clară și predictibilă. Părintele custodiant ar trebui să asigure un mediu stabil și previzibil în viața de zi cu zi a copilului. Cel care a obținut custodia copilului trebuie să încurajeze minorul să aibă o relație pozitivă cu celălalt părinte. De asemenea, este benefic ca, pe cât posibil, copilul să păstreze legătura cu familia extinsă a ambilor părinți (bunici, unchi, mătuși), potrivit doc.ro.