Pe 15 decembrie 2014, Curtea de Apel București a respins solicitarea CNSAS pentru ca Sorin Antohi – fost membru în Comisia Prezidențială pentru analiza dictaturii comuniste din România- să fie declarat colaborator al Securității. El a avut numele de cod “Valentin”- ca și colaborator și Nicodim- ca urmărit. Asta după ce dosarul său de colaborare a ajuns la CNSAS în anul 2002, dar Colegiul nu a făcut publică sentința de colaborare sau necolaborare cu poliția politică.

Potrivit motivării sentinței, aflate în posesia Evenimentului Zilei, judecătorul arată în motivare că: “Pentru considerentele expuse, se apreciază că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.2 lit.b din OUG nr. 24/2008, mod. şi compl. şi în consecinţă va fi admisă acţiunea formulată de CNSAS constatându-se calitatea pârâtului de „colaborator” al fostei Securităţi.”

Decizia inedită a fost contestată atât de Sorin Antohi, dar și de CNSAS, la Curtea Supremă de Justiție. Între timp, Sorin Antohi a făcut o cerere de completare a dispozitivului date de Curtea de Apel București.

 

“I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată”

Totul începe în septembrie 2006, atunci când Sorin Antohi a încredințat ziarului „Cotidianul” un document cutremurător: o scrisoare prin care recunoaște că a colaborat cu Securitatea.

“Am informat în scris Securitatea despre unii dintre prieteni și pe unele dintre cunoștințe, fără să-i previn, fără să le-o marturisesc post festum până la scrierea acestui text, fără să-mi cer iertare, fără sa-mi asum public acest trecut nedemn și dureros. I-am turnat uneori, cu moartea în suflet, dar nu i-am trădat niciodată: nu am fost agent provocator; nu am primit misiuni de vreun fel; nu mi s-au promis și nu mi s-au creat avantaje; nici una dintre notele mele informative nu a trecut de generalități și de informațiile pe care le consideram deja cunoscute; în toată perioada am ramas ostil Securității și partidului-stat; mi s-a platit cu aceeași moneda”, Sorin Antohi.

Solicitarea CNSAS

Opt ani mai târziu, în iulie 2014, CNSAS cere Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al lui Sorin Antohi.

Datele sunt din sentința Curții de Apel București

  • “Aşa cum rezultă din nota raport, din 18.01.1979, consemnată la pct E aferent dosarului nr. 12698 din cuprinsul notei de constatare nr. Dl/1/1463/11.05.2009, „/…/ la data de 29.03.1976, Antohi Sorin a fost recrutat în calitate de colaborator al organului de securitate, primind numele conspirativ „Valentin" şi a fost folosit, pentru realizarea supravegherii informative la cursul post liceal de pe lângă uzina „Tehnoton", din IAŞI. Recrutarea a avut la bază materialul compromiţător existent despre Antohi Sorin şi a fost realizată de lt. maj. V.F., de la Serviciul 1 al Inspectoratului Judeţean M.l. IAŞI. A.S. a furnizat un număr de 10 note informative, în perioada 16.04.1976-15.05.1978, toate cu conţinut general privind starea de spirit din clasă, mai puţin 2 note informative de cunoaştere a unui coleg, lucrat prin D.U.I.".
  • “În perioada 1978 – 1979, interval de timp în care titularul şi-a efectuat stagiul militar obligatoriu la UM 02114 Ineu, fiind urmărit prin D.U.I. „Nicodim" de organele de contrainformaţii militare pentru cunoaşterea naturii relaţiilor întreţinute de acesta cu lectorul englez L. C.. în această perioadă a continuat să furnizeze informaţii Securităţii (organelor CI).”

 

Apărarea lui Sorin Antohi

 

Cărturarul a cerut respingerea solicitării CNSAS și a arătat că a fost șantajat de Securitate și că este o victimă a poliției politice.

Hotărârea Curții de Apel conține și ultimul cuvânt al acestuia:

  • În toată perioada 1976-1980 am participat la manifestări culturale considerate ca sfidând politica culturală a PCR. Am fost anchetat şi a fost avertizat de mai multe ori. A fost oprit să publice cărţile pregătite şi a fost dat afară de la conducerea reviste ieşene „Dialog". A fost propus pentru premiul Herder, dar autorităţile au refuzat să îşi dea aprobarea. A fost un om de cultură urmărit, căruia i s-au încălcat drepturile fundamentale. În perioada contactelor cu ofiţerii de securitate, cărora era obligat să le răspundă, întrucât l-au recrutat sub ameninţarea trimiterii în închisoare, după ce îl avertizaseră că pot fi exmatriculat, nu a scris nimic care să aibă efect asupra drepturilor şi libertăţilor cuiva. Demersul CNSAS pare a-şi propune transformarea sa, cum s-a întâmplat şi în cazul altor oameni de cultură, în ţap ispăşitor. Pentru atingerea acestui scop, creează confuzii şi raţionamente menite mai curând să abată atenţia de la lipsa de relevanţă a aşa-ziselor probe.
  • Notele şi Notele de sinteză ale Securităţii sunt o dovadă edificatoare a ostilităţii cu care a fost mereu privit de către Securitate, începând din anul 1976, când a fost forţat să semneze angajamentul cu Securitatea şi până cel puţin la data de 27.12.1988, cel mai recent document în acest sens fiind Raport al Securităţii laşi către Comitetul judeţean al PCR Iaşi pe care l-a şi publicat alăturat Confesiunii mele din anul 2006.
  • Reclamantul CNSAS nu aminteşte că din anul 1982 a refuzat, explicit şi categoric, orice formă de colaborare cu securitatea, rămânând doar urmărit, filat (fotografiile de filaj, dintre care am inclus ilustrativ câteva în setul înscrisurilor depuse aferent întâmpinării, i-au fost date de CNSAS), ca obiectiv-problemă dat în sarcina informatorilor de încredere care-şi confirmaseră deja vocaţia şi eficienţa. Am fost considerat un lider periculos al Grupului de la Iaşi (vidi DUI "Cameleonii", vidi cartea lui Luca Piţu Documentele antume ale "Grupului de la Iaşi"). Am fost interogat, reţinut, arestat, percheziţionat, bătut pe stradă de un grup rămas anonim, dar priceput în aplicarea loviturilor.
  • CNSAS nu pare a acorda vreo semnificaţie faptului că Securitatea m-a considerat "nesincer", m-a suspectat şi m-a urmărit mereu, nu m-a recompensat niciodată. Nu am obţinut aprobarea de a pleca în 1985 la Viena ca bursier Herder, astfel cum primisem recomandare din partea laureatului Adrian Marino. Mi s-au refuzat aprobări pentru orice deplasări în străinătate, cu excepţia uneia singure în RFG, de 20 de zile, în 1988, prilejuită de schimbul dintre Universitatea "Al.I.Cuza" din Iaşi şi Universitatea din Freiburg-im-Breisgau. Cărţile mele nu au putut apărea decât după căderea comunismului. Până atunci, i-a fost retras temporar dreptul de semnătură, chiar şi în periodice.
  • Orice demers în justiţie se circumscrie unor norme juridice stricte. Se poate întâmpla să nu existe diferenţe deontologice între o damnatio memoriae civic-politică şi o hotărâre judecătorească, dar în cazul celei de a doua şi al procesului pe care îl presupune, drepturile justiţiabilului se cer respectate mai ferm decât atunci când se încearcă ostracizarea unui individ în spaţiul civic. In niciun caz, nici chiar atunci când o persoană şi-a asumat public o culpă etico- morală, nu pot fi eludate rigorile legii.
  • Reţinându-mă de la orice speculaţii, arată că, după 12 ani de la data primei cereri formulată în 2002 de către Grupul pentru Dialog Social şi 5 ani de la Nota de constatare din 2009, la finele căreia reclamantul CNSAS a decis învestirea instanţei cu soluţionarea unei acţiuni pe care avea nu doar posibilitatea, ci şi obligaţia de a o promova, nu la un moment dat, justificat de nu se ştie ce împrejurări, de îndată ce ar fi avut documentaţia necesară, existentă la data de 11.05.2009.
  • Votul de 5 pentru, 4 contra cu care, în cadrul şedinţei Colegiului CNSAS din data de 12 iunie 2014, s-a decis sesizarea Curţii de Apel Bucureşti cu prezenta acţiune în constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, lasă, de asemenea, loc multor comentarii. Crede, însă, că elocventă în cauză se poate dovedi Opinia separată faţă de Nota de constatare, exprimată de df.prof. C. T. (n.r. Corneliu Turianu), consemnată în Adresa nr.536/26.06.2014 a reclamantului CNSAS, motiv pentru care, în conformitate cu dispoziţiile art. 293 alin.2 NCPC, solicită să i se pună în vedere reclamantului înfăţişarea înscrisului conţinând Opinia în cauză, în forma în care se află, de sine-stătătoare sau conţinută în procesul-verbal nr.41 al şedinţei Colegiului CNSAS din data de 12.06.2014.

 

Cum au motivat judecătorii

Curtea de Apel arată că notele informative din 24 ianuarie 1979 (dosar I 2698, vol. 3, filele 25-26) şi 04 aprilie 1979 (dosar I 2698, vol. 3, filele 30-31), întocmite şi semnate olograf cu numele conspirativ de către Sorin Antohi conţin informaţii care, coroborate cu cele existente în nota raport din 24 ianuarie 1979, “pot contura activitatea de poliţie desfăşurată în calitate de informator de către, respectiv ingerinţa în viaţa privată a celor ce au făcut obiectul delaţiunilor, cu sarcina clara trasată de a observa şi furniza informaţii privind opiniile acestora despre „politica internă şi externă promovate de România socialistă, de Partidul Comunist Român".”

 

  • De asemenea, potrivit notei informative, datată 04.04.1979, întocmită şi semnată olograf cu numele conspirativ „V." (dosar I 2698, voi. 3, fila 31) pârâtul a urmărit cetăţeanul român de naţionalitate germană cu prenumele E., fost student la Facultatea de filologie din laşi întrucât „numitul E. a avut relaţii apropiate cu cetăţeanul englez . L., despre care am mai informat. De asemenea, prin intermediul lui L., E. l-a cunoscut pe americanul Paul HIEMSTRA, a cărui prezenţă la SIBIU am semnalat-o mai sus /../',
  • Conform notei-raport, datată 21.04.1981, întocmită dactilo şi completată olograf 2, filele 45-47): ,/…/ A întrebat direct cine dintre colegii sursei lucrează pentru securitate, făcând menţiunea şi F.B.I.-ul contactează masiv străinii. Totodată, a precizat că, după părerea lui, A.S. este informatorul securităţii, el a fost un fraier, a avut încredere în el; a întrebat informatorul dacă va avea necazuri că l-a primit în vizită, s-ar putea să fie întrebat de vizita sa, dacă a fost supravegheat, deoarece este sistem bine pus la punct a fost pus sub observaţie, să nu aibă neplăceri cu discurile care i Ie-a adus, dacă a mai avut relaţii cu B.B. C. /…/.
  • Mai mult, prin prisma informaţiilor aflate la dosar, rezultă că activitatea de poliţie desfăşurată de pârât în calitate de informator a fost efectivă, iar atitudinea aleasă cu predilecţie de lectorul englez C. L. reiese că acesta îşi dă seama că are de-a face cu un colaborator al Securităţii şi caută să se protejeze de el. Astfel, activitatea de colaborator a acestuia afectează comportamentul persoanei, întrucât lectorul englez îşi modifică comportamentul, căutând să se ascundă deoarece ştie că este într-un sistem în care este urmărit, iar cel cu care interacţionează este un intermediar sau un agent al Securităţii.

În ceea ce priveşte condiţiile prev. de art.2 lit.b din OUG nr. 24/2008 pentru colaborarea prin furnizare de informaţii trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii şi anume informaţiile furnizate Securităţii indiferent sub ce formă să se refere la activităţi sau atitudini regimului totalitar comunist, ori prin cele arătate mai sus pârâtul având numele conspirativ „Valentin” a dat informaţii semnând note informative încă de la data recrutării 1976 până în 1981, iar activitatea desfăşurată în calitate de informator a încălcat dreptul la viaţă privată a celor ce au făcut obiectul delaţiunilor, cu sarcina clasă trasată de a observa şi furniza informaţii privind opiniile acestora despre „politica internă şi externă promovate de România socialistă, de Partidul Comunist Român”.

  • Astfel, informaţiile furnizate de pârât au vizat încălcarea dreptului la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
  • Nu se poate reţine că furnizarea unor informaţii de asemenea natură nu a fost făcută conştient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări. Altfel spus, prin furnizarea acestor informaţii, pârâtul a conştientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delaţiunea sa se pot lua măsuri de urmărire şi verificare (încălcarea dreptului la viaţă privată), şi, prin urmare, a vizat această consecinţă.

Te-ar putea interesa și: