Cuplul teribil al Americii

Cuplul teribil al Americii

Scriitorul F. Scott Fitzgerald şi soţia sa, Zelda, intră sub lupa romancierului Gilles Leroy, în cartea „Alabama Song“, lansată în prezenţa autorului, joi, la Cărtureşti.

"Amândoi şi-au trăit viaţa ca un roman şi visam să-i transform cu adevărat în personaje de roman“, şi-a introdus scriitorul francez Gilles Leroy eroii cărţii „Alabama Song“, joi seara, la Cărtureşti. Romanul care a câştigat anul trecut una dintre cele mai prestigioase distincţii literare din Franţa, Premiul Goncourt, a apărut în limba română la Pro Editură şi Tipografie.

„Alabama Song“, o privire din interior în zbaterile celui mai răsfăţat şi scandalos cuplu al anilor ’30, scriitorul F. Scott Fitzgerald (1896-1940) şi soţia sa, Zelda, nu are pretenţii de roman biografic, deşi cititorul va fi tentat să-l perceapă astfel. „Nu am scris o biografie, ci un roman. E adevărat însă că înlănţuirea faptelor şi cronologia e reală, am preluat-o de pe două site-uri americane care au datat foarte amănunţit biografiile celor doi“, insistă autorul, care a apăsat pedala ficţiunii cu intenţia de a-i da Zeldei cuvântul.

Frumoasei sudiste i-au fost atribuite, pe nedrept, toate derapajele autorului „Marelui Gatsby“, inclusiv alcoolismul. „Am vrut să-i fac dreptate Zeldei, pentru că a fost tratată foarte prost de criticii şi cititorii americani. Se spunea că, din cauza ei, Scott s-a apucat de băutură, că-l abătea de la scris, ceea ce e fals. Scott se folosea de scrierile ei pentru romanele sale“, şia apărat Leroy eroina, din perspectiva căreia îşi scrie cartea. Beţia de celebritate

Ne puteți urmări și pe Google News

Romanul debutează cu seara lui 1918, în care cei doi se cunosc, la un bal într-un oraş din Alabama. Ea, sudistă bogată, fiica judecătorului Sayre, el, un locotenent chipeş „de 21 de ani şi cu o mulţime de talente“. Doi ani mai târziu, cei doi se căsătoresc şi devin în scurt timp - după succesul primului roman al lui Fitzgerald, „Dincoace de Paradis“ - prezenţe mondene obligatorii la petrecerile vremii.

În umbra lui Scott, Zelda a fost constrânsă să-şi potolească ambiţiile literare. Gelozia, frustrările şi alcoolul - Fitzgerald devenise un băutor notoriu - duc la scandaluri în public, unele foarte violente. În 1921, Zelda naşte o fetiţă, care va creşte doar cu bonele, iar un an mai târziu, când soţul ei publică „Cei frumoşi şi blestemaţi“, scrie o scrisoare pentru „New York Times“, în care afirmă că unele pagini sunt preluate dintr-un vechi jurnal al ei. Geloasă pe Hemingway

Un subiect pe care Leroy îl tratează cu delicateţe e cel al crizei de gelozie din timpul şederii lor la Paris, când îi acuză pe Ernest Hemingway şi Scott - prieteni apropiaţi - că au o relaţie homosexuală. „Cel mai greu mi-a fost s-o urmăresc pe Zelda în nebunia ei“, spune scriitorul francez. În 1930, Zelda e internată la un sanatoriu din Franţa, iar psihiatrii îi pun diagnosticul: schizofrenie. Următorii ani şi-i petrece în sanatorii, în timp ce F. Scott Fitzgerald se luptă cu alcoolismul.

Sfârşitul i-a fost tragic: a murit la opt ani după soţul ei, în 1948, într-un incendiu ce a cuprins spitalul în care era internată. „Şi-au ruinat vieţile, dar nu putem spune că Zelda e responsabilă pentru alcoolismul lui Scott sau Scott pentru nebunia Zeldei“, conchide Gilles Leroy, care a înţeles, studiind-o pe Zelda, că „toate eroinele lui Scott, fie că e vorba de culoarea părului, gesturi, vestimentaţie sau caracter, au o părticică din ea“. Singurul roman pe care l-a publicat Zelda, „Save Me the Waltz“ (1932), va fi tradus în limba română tot de Pro Editură şi Tipografie. CULISELE UNEI IUBIRI

O carte de succes în Franţa Gilles Leroy (50 de ani) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori contemporani francezi. Licenţiat în Litere, Leroy şi-a părăsit cariera universitară în 1980, în favoarea călătoriilor şi studiilor de literatură americană şi japoneză. Trăieşte în prezent în provincie. A publicat 12 romane, printre care „Champsecret“ (2005), „Grandir“ (2004), „L’amante russe“ (2002). Ultimul dintre ele, „Alabama Song“, s-a vândut în circa 250.000 de exemplare în Franţa, din toamna lui 2007, tiraj sporit substanţial şi de obţinerea râvnitului Premiu Goncourt. Cartea a concurat şi la prestigioasele Premii Médicis, Renaudot, Fémina.