Milioanele de falimente ale firmelor și indivizilor s-au tradus în zeci de milioane de împrumuturi și ipoteci neonorate, care la rândul lor au provocat o criză financiară. Zeci de bănci au trebuit să fie naționalizate fără discuție, iar guvernul a devenit acționar la toate industriile pe care le-a salvat. Până la momentul în care vaccinul a devenit în sfârșit disponibil, răul fusese deja făcut.
Lumea în curs de dezvoltare a trecut printr-o criză cu mult mai gravă. „Aplatizarea curbei” nu prea avea sens în țări în care sistemele medicale erau oricum copleșite și neînzestrate cu mult timp înainte ca virusul să-și fi făcut apariția. Ordinul privind izolarea la domiciliu și distanțarea socială a fost tratat precum o glumă crudă și imposibil de implementat în orașe dens populate precum Lagos, Cairo, Jakarta și São Paulo. Oamenii riscau să flămânzească dacă nu s-ar fi dus la muncă, astfel că au fost dispuși să-și încerce norocul cu coronavirusul.
Rezultatul a fost o înspăimântătoare rată a mortalității, ameliorată prea puțin de faptul că țările sărace au o populație mai tânără. La care s-a adăugat și efectul recesiunii globale asupra celor mai vulnerabile economii ale lumii. Distrugerea industriilor maquiladora [fabrici scutite de obligații fiscale care cumpără materie primă din țară și exportă produse finite; specifice Americii Latine - n.trad.] din Mexic a dus rapid la colapsul brusc al autorității statului de-a lungul frontierelor, un vid ocupat imediat de carteluri [de trafic de droguri - n.trad.]. În 2023 Trump a reușit în sfârșit să-și finalizeze zidul de la graniță, cu sprijinul ambelor partide din Congres.
Ne puteți urmări și pe Google News
Recomandările noastre
