ŞEFUL DIRECŢIEI I

General-maior,

BORDEA ARON

00070 140 Iubite tovarăşe secretar,

Aş vrea să va supun atenţiei un caz revoltător petrecut la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste. În ziua de 30 iunie a.c., tovarăşul Vasile Nicolescu, director în CCES, mi-a comunicat că s-a efectuat un fel de analiză a cărţii "Octombrie ora opt" de Norman Manea şi că rezultatele sunt contrare celor afirmate de mine în articolele "Împărăţia cărţilor" şi "Valoarea prin discernământ". La insistenţele mele, V.N. a făcut imprudenţa de a-mi arată referatul final al anchetei, întocmit de o anume tovarăşa Florescu, subalternă a lui, presupun. Întreg referatul este fals şi mincinos, de la un capăt la altul, susţinandu-se, nici mai mult nici mai puţin decât că volumul este bun, nu are nici un fel de probleme, că autorul descrie viaţă unui copil în lagărele evreieşti din timpul războiului, suferinţele acestora, etc. Nu se scrie un singur rând despre problemele adevărate pe care le ridică lucrarea, despre procedeele folosite de acest ciudat autor pentru a desfigura realităţile contemporane româneşti s.a.m.d. Enervat, i-am spus tovarăşului V. Nicolescu că prin asemenea referate, emise de oameni rău-intenţionaţi, se escamotează adevărul şi se încearcă apărarea unei cărţi primejdioase. Şi, că să-i dovedesc că lucrurile nu stau aşa cum stă scris în referat, am luat un exemplar al cărţii lui N. Manea şi am subliniat, pe loc, toate acele pasaje dubioase, vătămătoare, antipartinice. V. Nicolescu, speriat puţin, m-a rugat să nu spun nimănui că am lecturat acest referat pe care, că să fiu sincer, cred că tocmai el l-a direcţionat greşit de la bun început. Va rog să luaţi măsuri, prin mijlocirea minunaţilor dvs. colaboratori, că să se facă lumina în acest caz şi să nu se ascundă adevărul faţă de organele de partid. Cu mulţumiri şi deosebită afecţiune, al dvs. prieten

Corneliu Vadim Tudor

2 iulie 1982

Tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU,   00077 260

secretarul general al PCR,

preşedintele Republicii Socialiste România

Mult iubite şi stimate tovarăşe

Nicolae Ceauşescu,

Mă văd nevoit să va scriu din nou, deşi cunosc cât de preţios este timpul Dumneavoastră. Aş dori respectuos să va solicit, în calitatea pe care o aveţi, aceea de instanţa supremă a ţării şi partidului, să dispuneţi analizarea şi soluţionarea unui grav litigiu scriitoricesc şi politic. Este vorba despre o serie de discuţii purtate în jurul volumului meu de poezie şi publicistică revoluţionară "Idealuri" (Editura Eminescu, 1983), întocmit special pentru glorioasă Dumneavoastră aniversare de la începutul acestui an. Am scris cu multă dragoste această carte, al cărei Erou principal sunteţi Dumneavoastră. Este o carte de istorie naţională, axată mai cu seama pe problemele de educaţie patriotică a tinerei generaţii, paginile ei fiind populate de figurile ilustre ale ctitorilor de ţară: Burebista, Decebal, Traian, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Mihail Kogălniceanu, Al.I. Cuza, precum şi de acelea ale marilor tribuni ai spiritualităţii noastre: Mihai Eminescu, Dimitrie Cantemir, Vasile Alecsandri, Simion Bărnuţiu, George Coşbuc, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, B.St. Delavrancea, Octavian Goga, George Enescu, Constantin Brâncuşi, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, G. Călinescu s.a. Sunt versuri şi articole închinate patriei şi partidului, eroicei noastre istorii naţionale, galeriei de aur a neamului, pe care o încununaţi în chip strălucit Dumneavoastră, cel mai de seama bărbat de stat din întreagă existenţa a României.

La propunerea mea, tovarăşii Petru Enache şi Gheorghe Pană au aprobat că festivitatea lansării acestui volum să fie organizată la Clubul Uzinelor "23 August" din Capitală – în inima muncitorimii bucureştene, a circumscripţiei de care se leagă nemijlocit eminenţa Dumneavoastră activitate parlamentară. Această s-a petrecut, nu întâmplător, chiar în după-amiază zilei de 26 ianuarie, ziua Dumneavoastră de naştere, în faţă unei săli arhipline. Toţi cei care am vorbit cu acest prilej (scriitorul Eugen Barbu, membru corespondent al Academiei, Marian Avram, Erou al Muncii Socialiste, vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Oamenilor Muncii, Constantin Măciucă, redactor la Editura Eminescu, Petre Răducanu, preşedintele Comitetului Sindical al Uzinelor şi subsemnatul) am omagiat personalitatea Dumneavoastră, însemnătatea istorică a aniversării celor 50 de ani de activitate revoluţionară pe care aţi desfăşurat-o şi o desfăşuraţi în slujba idealurilor vitale ale naţiunii române, a cauzei socialismului şi păcii în lume. A fost o manifestare politică şi artistică încununată de un deplin succes, prin care noi, scriitorii prezenţi, împreună cu cei peste 700 de muncitori, am înţeles să sărbătorim magnifică Dumneavoastră personalitate în acele clipe festive pentru întreagă naţiune, că şi pentru omenirea progresistă. Iar presă, radio-ul şi televiziunea au consemnat extrem de favorabil apariţia şi lansarea acestui volum. Mai mult, revista "Luceafărul" a publicat alocuţiunea rostită de la tribună de tovarăşul Marian Avram (în anexă). Iată însă că luni, 31 ianuarie, în cadrul unei şedinţe de Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea Iorgulescu a atacat cu o violenţă rar întâlnită toată această manifestare. Pe scurt, au fost proferate următoarele grave calomnii: că eu sunt un impostor, că prin lansarea acestui volum la uzina s-a comis o greşeală ireparabilă, că muncitorii au fost aduşi cu forţă, că e incalificabilă publicarea în "Luceafărul" a cuvântului rostit de Marian Avram şi că, în concluzie, printr-o asemenea festivitate noi am murdărit aniversarea Preşedintelui ţării. Toate aceste afirmaţii necontrolate, care pot fi verificate lesne, întrucât există stenograma, reprezintă un atac neloial la persoană, dar şi o jignire la adresa colectivului de la "23 August" şi a Comitetului Municipal Bucureşti al PCR, sub egida căruia s-a desfăşurat lansarea. Aflu că, din nefericire, atât preşedintele Uniunii Scriitorilor, D.R. Popescu, cât şi alţi tovarăşi cu funcţii de răspundere prezenţi acolo n-au luat nici o atitudine şi au păstrat o tăcere reprobabilă. Or, a tăcea înseamnă a consimţi. În cadrul aceleiaşi şedinţe, de altfel, au fost rostite critici neprincipiale şi extrem de dure împotriva ziarelor "Scînteia", organ al CC al PCR, şi, respectiv, "Scînteia tineretului", organ al CC al UTC. Este oare această menirea Uniunii?

Eu nu afirm că volumul meu e infailibil, că nu poate fi supus discuţiei. Sunt pe deplin de acord cu critică, numai că ea trebuie făcută principial, cu argumente întemeiate pe adevăr şi obiectivitate. Oare poate cineva, în ţară această, după aproape patru decenii de socialism, să împiedice un tânăr scriitor şi ziarist, născut în acest regim, membru de partid, să cânte istoria naţională şi să împărtăşească bucuria să cu cei mai de frunte muncitori ai Capitalei? De ce n-au făcut şi cei de la Uniunea Scriitorilor o festivitate similară, întrucât există numeroase întreprinderi în Bucureşti şi în ţară dornice să se întâlnească cu scriitorii?! Din păcate, este posibil că un tânăr scriitor, devotat trup şi suflet acestui partid, aşa cum mă consider eu, să fie judecat în chip iresponsabil pentru că va închină Dumneavoastră o carte. Asta, în vreme ce unii duşmani din afară, cum sunt aceia de la "Europa liberă", mă atacă exact în aceiaşi termeni! Pe cei din afară încă aş mai fi dispus să-i înţeleg: nu au ţară, sunt trădători de profesie, i-a bătut soarta cum e mai rău, îmi stârnesc, deopotrivă, repulsie şi compasiune. Dar ce mă fac cu colegii mei de breaslă, cu acei câţiva scriitori români care fac o politică ciudată, insidioasă, mergând până la rezistenţă deschisă faţă de linia promovată de partid?! Această nedorită întâmplare are un substrat politic foarte limpede şi vine să întregească o suită întreagă de acţiuni ostile ideologiei noastre, întreprinse în ultimii ani de anumiţi scriitori şi oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor.

Iată de ce, mult iubite tovarăşe secretar general, va rog din suflet să dispuneţi că asemenea tip vitriolant de critică şi de atac la persoană să nu mai fie posibil în cadrul unui organism care se pretinde democratic. În numeroase cuvântări, Dumneavoastră ne-aţi cerut să mergem în mijlocul muncitorilor, pentru a ne inspiră de la izvoarele muncii şi vieţii adevărate. Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se încearcă o sfidare şi o infirmare a înseşi politicii pe care partidul, Dumneavoastră personal, o promovaţi în domeniul literaturii. Nutresc speranţa că viitoarea prezentare a cărţii, pe care, de comun acord cu tovarăşii Elena şi Vasile Bărbulescu, o voi face în mijlocul ţăranilor şi muncitorilor din comună Dumneavoastră natală, Scorniceşti, nu va mai fi contestată atât de vehement. În speranţa că scrisoarea mea nu v-a inoportunat şi că se află în deplină conformitate cu principiile eticii şi echităţii socialiste, va mulţumesc din inima şi va asigur că orice s-ar întâmplă, indiferent cât de grave vor fi acuzaţiile pizmaşilor şi apatrizilor, va voi glorifică întreagă mea viaţă!

Cu deosebită dragoste şi respect filial,

Corneliu Vadim Tudor

3 februarie 1983

Către,

PROCURATURA MILITARĂ BUCUREŞTI

Subsemnatul Dr. MOSES ROSEN, şef Rabin al Cultului Mozaic, Preşedinte al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din R.S.R. şi Deputat în M.A.N., domiciliat în Bucureşti, stradă Maria Roseti nr. 17, sector 2, mă adresez Dumneavoastră şi va cer să binevoiţi a dispune trimiterea în judecată a numitului CORNELIU VADIM TUDOR cu domiciliul cunoscut de subscrisul la redacţia revistei "Săptămînă" cu sediul în Bucureşti, str. Brezoianu 23-25, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 238 raportat la art. 160 c.p. Motivele sunt următoarele:

Întorcându-mă dintr-o vizită de peste 2 luni făcută în Israel, la dată de 7 martie 1984, am găsit că se difuzează în librării un volum de "poezii" scris de numitul CORNELIU VADIM TUDOR, tipărit în editura "Albatros", intitulat "SATURNALII".

În acest volum, plin de otravă şi instigări împotriva populaţiei evreieşti din R.S.R., fapte, pentru care v-am sesizat în calitatea mea de conducător al acestor comunităţi, împreună şi în numele lor, se află şi o poezie (pag. 26) în care în 14 versuri sunt insultat, înjurat şi calomniat de 11 ori cu cele mai murdare expresii. Le înşir spre a fi lămurit, însă regret că această hârtie trebuie să le suporte. 1. "Defăimător de ţară" 2. "Trist cartofor" 3. "Satyr drapat cu giulgiu vişiniu" (e culoarea hainei mele bisericeşti) 4. Mă trimite că în loc de cultură să vând "nasturi şi rachiu" 5. cu "ochii de fiară". 6. "Cu rînjet de râie" 7. "Hoţ". 8. "Gângav" 9. "Fără ţară". 10. "Răufăcător" eu şi "toţi ai mei", referire evidenţă fascistă la întreagă populaţie evreiască. 11. autor al "răstignirii de altă dată" (referire la Isus) şi aceea "recentă" (referire la Eminescu).

Insultele şi înjurăturile şi calomniile îmi sunt adresate referitor la activitatea mea obştească. Ele se împletesc cu îndemnuri genocide, de ura de rasă şi naţionalitate, de şovinism şi se încadrează astfel, atât în art. 238 combinat cu art. 160 C.P., întrucât sunt deputat în M.A.N., şef de cult şi Preşedinte al Tuturor Comunităţilor evreieşti din ţară.

Anexez la prezenţa cerere copia de pe poezia incriminată. De asemenea, alătur şi copii de pe actele anexate la plângerea introdusă, tot astăzi, de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din R.S.R., pentru a putea să va faceţi o imagine de profilul lui CORNELIU VADIM TUDOR. Va rog să binevoiţi a constată că sunt întrunite elementele infracţiunii prevăzute de art. 238 c.p. şi să dispuneţi trimiterea în judecată a lui CORNELIU VADIM TUDOR, întrucât insultele şi calomniile îmi sunt adresate pentru activitatea mea obştească.

Cu deosebită consideraţie,

Dr. Moses Rosen,

Şef Rabin al Cultului Mozaic,

Preşedinte al FCE şi Deputat în Marea Adunare Naţională

00138

NOTĂ

1. CORNELIU VADIM TUDOR a comunicat lui ARISTIDE BUHOIU faptul că nu s-a stins complet incidentul sau cu Rabinul şef ROSEN MOSES. Nu a fost respinsă acţiunea în Justiţie introdusă de acesta, fiind ţinută, probabil, că "armă de schimb". (a€Ś)

2. EUGEN BARBU l-a rugat pe CORNELIU VADIM TUDOR să scrie un poem despre "această măreaţă realizare a poporului român" pe care o reprezintă Canalul Dunărea-Marea Neagră. CORNELIU VADIM TUDOR a refuzat iniţial, spunând că în actuală situaţie nu se află în stare să scrie un poem de calitate. La insistenţele lui EUGEN BARBU de a-l scrie, precizând că "serveşte revoluţia, oamenii fiind pieritori", a răspuns că el serveşte revoluţia, dar această "îl calcă sub senile". CORNELIU VADIM TUDOR a completat că nu i s-a dat nici un semn de prietenie, ci numai duşmănie a întâlnit în ultimul timp.

La observaţia lui CORNELIU VADIM TUDOR că dacă face poemul nu i-l vor publică, EUGEN BARBU a spus că îl va publică el "sub numele unui poet din popor ori anonim". În final, a rămas că cel în cauza va scrie poemul. (…)

00135

NOTĂ

1. CORNELIU VADIM TUDOR i-a citit pictorului MIHAI BANDAC textul scrisorii adresată recent tovarăşei prim-vice priministru al guvernului, cu unele mici modificări. MIHAI BANDAC a apreciat conţinutul scrisorii că foarte bun şi l-a sfătuit să mai includă în text o frază referitoare la faptul că artiştii de origine evreeasca deţin cele mai importante posturi de conducere în cadrul Uniunii Artiştilor Plastici, Uniunii Scriitorilor, Radioteleviziunea Română, Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, nerespectându-se proporţia pe care o reprezintă această naţionalitate pe plan naţional. În acest context, CORNELIU VADIM TUDOR a menţionat că Rabinul şef ROSEN MOZES a afirmat în Revista cultului mozaic că din cei 32.000 de evrei din România, 5.000 au funcţii de conducere.

CORNELIU VADIM TUDOR a mai precizat că va mai include în textul acestui material şi propunerea că revista cultului mozaic să nu mai apară în limba română, ci numai în idiş sau ebraică, aşa cum revistele maghiare şi germane nu apar decât în limbile respective. Totodată, şi-a exprimat intenţia de a da textul acestei scrisori şi lui MIHAI PELIN, coleg de la Agerpres, pentru a-l multiplică, în scopul înmânării unor cadre cu munci de răspundere, precum şi persoanelor din anturajul sau.

MIHAI BANDAC a afirmat că intenţionează şi el să înainteze un memoriu conducerii de partid, în care să arate că există mulţi artişti plastici de origine evreeasca ce se ascund sub nume româneşti. Urmează să se sfătuiască cu CORNELIU VADIM TUDOR în această privinţa (…)

STRICT SECRET 00069

Ex. Nr. 1

100/0047015 din 16 ianuarie 1982

NOTĂ

Publicarea în revista "Săptămînă", numărul 578 din 1 ianuarie a.c., a articolului "O moştenire cu bucluc" sub semnătură lui CORNELIU VADIM TUDOR, referitor la criticul literar EUGEN LOVINESCU, a stârnit o serie de reacţii defavorabile, mai ales în rândul adversarilor redactorului şef al acestei publicaţii. Comentariile ce se fac vizează tonul violent şi unilateral al articolului, care ar fi în flagrantă contradicţie cu hotărârea de partid privind sărbătorirea centenarului naşterii lui EUGEN LOVINESCU. De asemenea, se apreciază că ideile exprimate în articolul respectiv, ar constitui emanaţia, nu atât a unei judecaţi obiective, cât a unei confuzii pe care o face de fapt EUGEN BARBU, între activitatea cunoscutului critic literar şi cea desfăşurată de presupusa să fiica la postul de radio "Europa liberă". Din dorinţa de a da expresie "indignării" unor scriitori faţă de articolul menţionat, criticul literar EUGEN SIMION a redactat un memoriu semnat de 30 persoane pe care intenţionează să-l trimită preşedintelui Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste şi, eventual, să-l publice (…)

INTERCEPTARE TELEFONICĂ

30.06.1986. Notă telefonică (p. 145) UM 0610/151 Eugen Barbu îl informează pe "T" (C.V. Tudor) că a primit un telefon de la Mutaşcu, care a ascultat E.L. şi care a auzit cum i-a făcut MONICA LOVINESCU pe amândoi albie de porci€Eugen vrea să facă rost de acest text pentru "că-mi-e dor de sângele ei". Vrea să o mai tăvălească puţin.* "T" va sună pe Alexandru Ionescu să le dea textul scris.

26.06.1982

10.17. Chemat

Ministru Ana MUREŞAN îl informează că cererea lui pentru maşină a fost demult aprobată, dar nu au maşini de care solicită el

"T" e dezolat pentru că ar merită şi el o astfel de maşină, nu numai fotbaliştii. Ministrul afirmă că nu i-a plăcut poziţia lui, putea să o caute pentru că e mai tânăr decât dansa. Să nu şi-o ia în cap că alţii, să fie cu picioarele pe pământ pentru că este mai bine.

"T" menţionează că i-a telefonat de nenumărate ori, i-a trimis şi telegramă.

Ministrul ştie că a fost o singură dată acolo. Îl invită la dansa între 14-15 pentru că mai are de discutat şi alte probleme cu el.

"T" acceptă invitaţia.

10.40. Chemat

"T" se interesează în ce stadiu se află cererea pentru televizor color şi PAVEL îi răspunde că e aprobată de cei de la întreprindere şi se află la el în portofel. "T" vrea să între în posesia ei pentru că se duce la ministru Ana Mureşan şi să i-o semneze pe loc că să nu mai fie nevoit să aştepte câteva luni. Pavel va veni să aducă cererea şi "T" că să aducă sacoşă cu ţigări. Nu le va da pe acestea, dar în contul lor va da de la el nişte spray.

PAVEL e de acord.I, 231-232 UM 0610/151

"Ticu"** 4.06.1987

15.50. Cheamă cabinetul ministrului Ilie Ceauşescu

"T" îl informează pe ministru că în vederea apropiatei zi de naştere i-au apărut în revista "Săptămînă" o fotografie însoţită de un text frumos. Mai discuta cu acesta despre "baladă" pe care o va citi sâmbătă pe stadion şi despre scenariul de film pe care i-l va trimite spre consultare. În final, îl roagă să vorbească cu generalul Gomoiu să-l includă în delegaţia de 25 care pleacă la Copenhaga. Îl poate include în locul lui Cornel Drăguşin cu care s-a întâlnit duminică la meci şi care i-a spus că nu ţine să meargă la Copenhaga. Susţine că are nevoie de un ziarist obiectiv că el că atunci când vin în ţară să nu-i critice, să-i desfiinţeze presă. Ministrul confirmă că se va întâlni mâine cu gen. Gomoiu şi va vedea ce e de făcut. "T" îl informează că vor fi şi ei prezenţi la adunarea festivă, la ora 16. Se vor întâlni acolo.

17.56. Chemat

Eugen Barbu îl informează că a vorbit cu Petru Enache. L-a sunat acesta că să-i comunice că i-au ieşit actele pentru plecare. Vestea i-a dat-o şi Ursu. Tov. Enache i-a propus să se vadă luni.

Notă redacţiei * Aluzie la agresarea Monicăi Lovinescu, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, executat de trimişii generalului Pacepa.

** C.V. Tudor