Sunt 20 de ani de când primul bărbat intra într-o sală de naşteri dintr-un spital românesc, să stea lângă soţia lui. Se întâmpla la Spitalul Universitar din Capitală, pe tura medicului Eugen Tănase.

După atâta amar de vreme, ginecologul spune că a fost un curaj nebun să lase un bărbat într-o sală de operaţie. "Nu e ca în filme!", exclamă Tănase, doar ca să-ţi iei gândul de la secvenţele când mama plânge după un travaliu obositor, iar el o ia drăgăstos de mână, o pupă pe frunte, în timp ce copilul plânge în braţele unei asistente, care apucă, în câteva secunde, să-l spele, să-l înfaşe, ba chiar să-l aducă la sânul mămicii.

E ca şi cum ai avea doi pacienţi, nu unul singur, lasă de înţeles ginecologul, care aduce în discuţie taţii care leşină de emoţie.
O infirmieră e prezentă în sala de naşteri doar pentru asta: să-l culeagă de pe jos pe tătic şi să-l aşeze pe un pat, ca să-şi revină.

Din 1992, Eugen Tănase a avut şi experienţe plăcute şi neplăcute cu bărbaţii care insistă să fie acolo, printre doctori şi asistente: "Acum accept acest lucru, dar numai în cazurile familiilor pe care le cunosc".

Şeful clinicii de obstetrică-ginecologie de la Spitalul CF2 din Bucureşti crede că prezenţa tatălui incomodează, mai ales când vrea să participe în mod subiectiv, prin comentarii şi prin indicaţii date cadrelor medicale: "Din păcate, trăim într-o ţară plină de suspicioşi. De cele mai multe ori, tatăl este neinformat despre ce se întâmplă într-o sală de naşteri, despre ce înseamnă naşterea. Dar el vine şi pretinde că le ştie pe toate, că a citit el pe internet. E păcat că netul ăsta a ajuns o sursă luată ca sigură".

Omul – analgezic

Nimeni n-a făcut până acum o statistică în România despre câţi bărbaţi
şi-au ţinut soţiile de mână în timpul naşterii. Ana Măiţă, preşedinta Asociaţiei Mame pentru Mame, spune, însă, că sunt studii care arată negru pe alb că, în cazul acestor cupluri, numărul divorţurilor a scăzut semnificativ.

Măiţă, cunoscută drept mama care a avut curajul să nască acasă, susţine că viitorii părinţi trebuie să-şi ceară acest drept în fiecare unitate medicală din România. Pentru asta, invocă legea 43/2006, care prevede ca un pacient să poată fi însoţit pe toată durata tratamentului de o persoană apropiată.

"Medicii trebuie să înţeleagă că procesul naşterii nu este al doctorilor, nici al spitalului. Pentru o maternitate eşti cel mult o linie scrisă într-un registru. Dar pentru doi părinţi, asta înseamnă un lucru care îi uneşte. Alte studii arată că o persoană dragă alături de o viitoare mamă are un efect analgezic, ca al unei anestezii. Uiţi de durerea travaliului", spune Ana Măiţă.

"Condiţiile lasă de dorit"

Medicul Eugen Tănase adaugă că, deşi trendul este în creştere, cererile în spitalele de stat rămân puţine. La CF2, se întâmplă ca la 100 de naşteri – doi taţi să-şi dorească să fie lângă soţii. "Au fost cazuri când am regretat că am permis accesul unui individ acolo. Ştiţi ce ce întâmplă? Cer unei asistente un fir de cinci, ea îmi spune că avem numai de doi. El e acolo şi înţelege că se întâmplă ceva rău. Dar astea-s condiţiile într-o maternitate de stat! La particular, desigur, altfel stă treaba!", precizează Tănase.

Taţii sunt rugaţi să lase indicaţiile la uşa sălii de naşteri. Medicii ştiu bine ce au de făcut

Încurajaţi să intre în sala de naşteri

La Maternitatea Filantropia din Capitală, taţii au loc asigurat în sala de naşteri. Managerul unităţii medicale, doctorul Gheorghe Peltecu, spune că sunt câteva reguli: să aibă un costum aseptic, încălţări specifice şi cam atât. "Unde nu recomand ca un tătic să fie prezent este la naşterea prin cezariană. Reacţia la vederea sângelui poate fi diferită. În mod selectiv, mai sunt cazuri unde acceptăm acest lucru, pentru că, de cele mai multe ori, la operaţii de cezariană bărbaţii au intrat în panică. Dar chiar şi-aşa, imediat după această procedură medicală, bebeluşul este dus numaidecât părinţilor", a declarat, pentru EVZ, Gheorghe Peltecu.
Ultimele momente ale travaliului Aurei: Dragoş a fost lângă ea

"Parcă ştiam să fac asta dintotdeauna. În momentul expulziei, eu am prins bebeluşul. Prima băiţă i-am făcut-o tot eu, am înfăşat-o. După trei zile, am plecat acasă. De atunci, copilul a fost mereu cu noi."
DRAGOŞ RIŢI, tată care a asistat la naşterea fetiţei lui

Aura şi Dragoş, contracţii pe autostradă

Irina Popescu, o tânără de 29 de ani, din Bucureşti, a ales să fie "doula", adică "slujnica unei femei care naşte". Stă lângă gravidă în timpul travaliului, o masează şi o încurajează.

Chiar şi aşa, ea crede că nu-i este suficientă unei femei însărcinate: "Experienţa mi-a arătat că prezenţa tatălui ajută foarte mult acolo, dacă el este pregătit dinainte, la cursuri prenatale, în tot ceea ce înseamnă naşterea. El trebuie să ştie că soţia lui este atunci ca într-o transă şi nu trebuie s-o perturbe şi s-o aducă într-o stare raţională".

Irina Popescu a asistat, până acum, la câteva sute de naşteri, iar în paralel ţine cursuri prenatale, iar taţii trebuie să fie musai lângă partenerele lor. Le explică dinainte ce-or să vadă: sânge, lichide, intervenţii medicale urgente, dacă este cazul.

După două naşteri în maternităţi de stat, Irinei Popescu îi pare rău că n-a avut posibilitatea să aleagă cum să-şi aducă copiii pe lume. Motivele celor două naşteri ale sale sunt uşile spitalului şi-o cartelă din plastic. Cu cele două putea ajunge pe hol, unde o aştepta soţul ei, care n-avea permisiunea să fie lângă ea în sala de travaliu. Stăteau amândoi în picioare, maximum cinci minute, în faţa lifturilor. Apoi striga cineva după ea, să treacă înapoi în sală: "Aveam sentimentul ăla de singurătate, de abandon. Mi-era groază să-l văd şi să intru fără el. Naşterea a fost mecanică – nimeni nu vorbea cu mine. Asistentele discutau cu medicul despre copii, ce-au mai gătit şi eu mă băgam în vorbă".

Drumurile închise

Aşa a deschis Irina centrul "Naşte cum simţi", unde femeile sunt susţinute şi îndrumate să-şi aleagă singure modul în care vor să-şi aducă pe lume copiii – la stat, la privat, natural, cu moaşă, cu doula, cu tată sau fără.

La sfârşitului lunii ianuarie, gonea pe autostradă împreună cu Dragoş şi Aura, un cuplu din Bucureşti, să ajungă la Constanţa, la o maternitate privată. Aura era deja în travaliu, iar în România ningea de rupea. Drumurile erau închise. Dragoş, tatăl care urma să asiste la naşterea copilului lui, a stat cu ochii pe ştiri. După câteva ore, A2 era deschisă. "Nu era în totalitate curăţată de zăpadă, dar nu mi-a fost teamă. Ştiam că am o destinaţie. Iar naşterea fetiţei noastre a fost un lucru extraordinar", povesteşte el.

Ana Prana

Dragoş şi-a dorit să participe activ la naştere. Medicul şi asistenta s-au aşezat deoparte, pe scaune, şi au privit cum el o ajută să nască în apă. "Aura a născut stând în genunchi. În momentul expulziei, eu am prins copilul. Avea corodonul ombilical în jurul gâtului, medicul l-a descurcat, apoi eu l-am tăiat. Mi s-a părut că am făcut asta dintodeauna", îşi aminteşte Dragoş.

Ana Prana, fetiţa lor, a avut 3,2 kilograme la naştere şi 52 de centimetri: "În vremuri apuse, aşa venea copilul pe lume. Mama era ajutată de soţ. Bebeluşul are alt tonus şi un mai mare confort psihologic".


Tatăl i-a tăiat fetiţei cordonul ombilical, asistat de medic


"Eu mi-am dorit ca soţul meu să fie acolo, cu mine. Naşterea e ca şi cum ai face dragoste."
AURA, mamă


Psiholog: Se duce imaginea femeii sexi şi seducătoare

Sunt şi medici care nu cred că momentul naşterii trebuie îm­părtăşit cu viitorul tătic şi că, oricât de înduioşătoare ni se par aceste secvenţe prin filme sau prin poveşti, ele se anulează odată cu metamorofoza femeii cuceritoare în femeia care ţipă de durere, se schimonoseşte, se deformează.

Metamorfoza

"Pentru venirea pe lume a copilului şi pentru relaţia de familie este un beneficiu, însă nu acelaşi efect îl poate avea la nivelul relaţiei intime între cei doi. Asta este şi motivul pentru care femeia, instinctiv, are acestă pudoare şi refuză participarea bărbatului. Anumite ipostaze au impact psihic puternic şi pot deteriora viaţă sexuală a partenerilor. Imaginea femeii atrăgătoare poate să fie înlocuită, în imaginaţia partenerului, cu femeia care dă naştere", spune medicul psiholog Keren Rosner, care mai punctează faptul că rolul de tată poate fi mult mai activ, în schimb cel de partener de cuplu să se diminueze.

Psihologul nu recomandă ca un viitor tată să fie acolo: "Nu consider că acest gest de participare poate să îmbunătăţească major relaţia şi nici nu cred că poate să aducă elemente noi."


Imediat după naştere, fetiţa a fost pusă la sânul mamei

FOTO: Alexandra Dincă/ www.fotografiidefamilie.com
Citiţi şi:

  • Taţii în sala de naşteri, o nouă modă şi în România