Între Paști și Înălțarea Domnului, tradiția creștinilor ortodocși este de a se saluta cu formula „Hristos a înviat!” atunci când se întâlnesc pentru prima dată în această perioadă. Răspunsul însă, este pronunțat de cele mai multe ori greșit de către credincioși, care nu știu dacă trebuie să spună „Adevărat a Înviat” sau „Adevărat că a Înviat”.
Expresia „Adevărat a Înviat” nu este folosită numai la noi, ci și în alte țări. În limba greacă această expresie apare pentru prima dată, dar este utilizată și de o serie de alte limbi slave sau latine prin contrastarea cu acestea. De asemenea, formularea apare și sub alte forme, precum: „Este adevărat că a înviat!”, sau „Adevărat este că a înviat!”, sau „Cu adevărat a înviat!”, sau „Într-adevăr a înviat!”, sau „Este adevărat. A înviat!”.
Cum se spune corect: „Adevărat a Înviat” sau „Adevărat că a Înviat”
„Stilistic, răspunsul din salutul pascal sugerează concizie, tradiţie, adevăr creştin şi evită cacofonia. De aceea, toate cele cinci formulări de mai sus sunt corecte, din punct de vedere sintactic explicit, dacă „adevărat” are sens adverbial”.
De asemenea, o confuzie apare și în pronunțarea și scrierea „Hristos”, muți români preferând varianta „Cristos” sau „Christos”.
„Constantin Pătuleanu, de la Facultatea de Teologia Ortodoxă din Craiova precizează: „Hristos se scrie cu «H», deoarece acest nume provine din limba greacă. Ne ghidăm după prima Evanghelie a Sfântului Apostol şi Evanghelist Marcu scrisă în limba greacă.
Aici apare Hristos cu «H». Cu toate că suntem un popor latin, cultura românească a fost influenţată în mare măsură de cea grecească. De aici am preluat numele Mântuitorului. În ceea ce priveşte numele de „Iisus”, se precizează: „Scriem cu doi «i» pentru a face diferenţa între Fiul lui Dumnezeu şi alte persoane care au purtat în Vechiul Testament şi poartă acest nume ca nume propriu”.
Mai mult, pentru a lămuri problema scrierii, Academia Română, prin DOOM 2005, recomandă perechea Hristos/Cristos, fără nicio menţiune de uz.
În scrierile românești, ambele forme erau utilizate. Spre exemplu, Eminescu scria: „Că, mulţămind lui Cristos, / Te sărut, Doamnă, frumos.” (Scrisoarea III). la rândul lui, Ion Heliade Rădulescu scria, la 1848, „Christos a înviat şi s’a doborît moartea şi robia.”(Proclamaţiunea revoluţiuniĭ din Ţeara-Românească), potrivit huff.ro.