Evenimentul Zilei > Actualitate > Cum se ridică un munte de 20.000 de metri în cosmos
Cum se ridică un munte de 20.000 de metri în cosmos

Cum se ridică un munte de 20.000 de metri în cosmos

Iapetus, un satelit al planetei Saturn, are una dintre cele mai bizare forme de relief din sistemul nostru solar: o creastă muntoasă îngheţată care îl înconjoară aproape complet pe la ecuator.

Nici până astăzi, cercetătorii nu s-au pus de acord în privinţa unei explicaţii pentru formarea ei. Ultima teorie propusă aparţine ehipei conduse de Andrew Dombard, cercetător la Universitatea din Illinois, Chicago.

Astfel, lanţul muntos ar reprezenta rămăşiţele unui uriaş inel de deşeuri care, în trecut, ar fi orbitat în jurul lui Iapetus, după care s-ar fi prăbuşit pe suprafaţa sa.

Descoperit în anul 2004 cu ajutorul unor fotografii făcute de sonda Cassini, lanţul muntos lung de 1.600 de kilometri ajunge în anumite locuri la înălţimea de 20.000 de metri. În total, el înconjoară 75% din circumferinţa satelitului.
"Una dintre cele mai uimitoare formaţiuni pe care le-am văzut"

"În opinia mea, creasta de pe Iapetus, care stă exact deasupra ecuatorului, este una dintre cele mai uimitoare formaţiuni pe care le-am văzut în Sistemul Solar", a declarat Dombard pentru BBC.

"Imaginaţi-vă că staţi la baza acestei creste muntoase. Aţi fi lângă un munte de gheaţă care este mai înalt decât cel mai mare munte de pe Pământ şi aproape la fel de înalt precum Olympus Mons de pe Marte, cel mai mare vulcan din sistemul solar", a explicat Dombard. "Şi se desfăşoară în ambele direcţii. Nu i-aţi putea vedea capătul; aţi vedea numai că dispare la orizont", a continuat el, potrivit sursei citate.


Sursa: NASA/JPL/Space Science Institute

Particulele-glonţ: 400 de metri pe secundă

În cadrul unei întâlniri a Uniunii americane de geofizică, echipa lui Dombard a susţinut că Iapetus a fost lovit de un corp îngheţat, destul de timpuriu în evoluţia acestui satelit. Acest impact ar fi aruncat o cantitate enormă de rămăşiţe materiale în spaţiu. Apoi, ele s-ar fi unit pentru a forma o mică lună, un fel de subsatelit. Cel mai probabil, şi satelitul natural al Pământului s-a format în urma unei coliziuni.

Însă în cazul lui Iapetus, gravitaţia sa ar fi sfărâmat la un moment dat micul satelit, distribuind materialul în jurul său, sub forma unui inel. După o perioadă de timp, rămăşiţele ar fi căzut pe Iapetus, formând uriaşa creastă muntoasă de astăzi.

"Imaginaţi-vă toate aceste particule prăbuşindu-se una după alta de-a lungul suprafeţei ecuatoriale la viteza de 400 de metri pe secundă, egală cu cea a unui glonţ. La început, ele au făcut găuri, care ulterior s-au umplut", a arătat şi Bill McKinnon, profesor la Universitatea Washington din Saint Louis.

Informaţiile publicate de evz.ro pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.