Puţinii turişti care ajung la Abrud au parte de panouri turistice prost întocmite şi clădiri monument istoric închise sau lăsate în paragină.

Abrud, micul orăşel cu istorie lungă şi zbuciumată, situat în inima Apusenilor, se mândreşte cu vreo 25 de obiective turistice, toate răspândite pe raza unui pătrat cu latura mai mică de 400 de metri. Dar orice tentativă de a şi le exploata turistic este, timidă, aproape formală, lipsită de o strategie.

Asta pentru că, la Abrud, mai ales oamenii, dar şi turismul aşteaptă reluarea exploatărilor miniere din apropiere, cu precădere de la Roşia Montană. "Dacă începe Goldu’, avem bani", spun atât edilii, cât şi cetăţenii simpli, obişnuiţi secole la rând să depindă de aurul şi argintul scos din pământ.

Hărţi greşite

"Rateul" turistic al Abrudului începe încă de la felul în care este amplasată harta obiectivelor turistice ale oraşului. Panoul se află pe strada Ioan Buteanu, ce pleacă dinspre sediul primăriei spre partea de nord-est a localităţii, şi nu în Piaţa Centrală.

În plus, harta obiectivelor oraşului este "întoarsă" în aşa fel încât nordul nu este în partea de sus, aşa cum cer regulile geografiei, ci în partea din stânga, unde te-ai fi aşteptat să se afle latura vestică. Alt reper scris nu ai pentru că în Abrud nu există niciun fel de pliant turistic al localităţii.

"Casa trădării", cu geamuri sparte

Obiectivele sunt la câte doi paşi distanţă unul de celălalt. Imediat lângă hartă întâlneşti bustul lui Ion Buteanu (prefect al Ţării Zarandului pe vremea revoluţiei paşoptiste, unul dintre liderii importanţi ai mişcării de la 1848). La vreo 20 de metri mai în sus, unde strada Crişan se întâlneşte cu strada Mărăşti, se află "Casa Trădării". Clădirea se află într-o stare jalnică. Doar plăcuţele comemorative arată acceptabil. În rest, geamuri sparte, pereţi căzuţi, uşi lipsă.

Aşa a ajuns casa unde Horia şi Cloşca au fost capturaţi la finele anului 1784, ţinuţi apoi captivi în subsol în noaptea de Anul Nou şi executaţi a doua zi la Alba-Iulia. Edificiul nu se află pe lista monumentelor istorice, ca multe alte clădiri vechi, încărcate de istorie, din Abrud. Mai în jos, pe strada Mărăşeşti, se află casa în care s-a născut preotul, prozatorul şi publicistul Alexandru Ciura. Se spune că aici a fost, de fapt, sediul Revoluţiei de la 1848-1849, aici s-au întâlnit Avram Iancu şi Nicolae Bălcescu şi tot aici Ion Maiorescu a scris "Rapoartele" revoluţiei.

Foarte aproape este casa lui Ioan Şuluţiu, conducătorul tactic al operaţiunilor militare din Apuseni, la 1848, inventatorul tunurilor de lemn folosite de armatele moţeşti. La câţiva zeci de metri mai în jos, după ce treci de strada Minelor, unde se află Casa Ioan Boeru (primarul Abrudului în perioada 1848-1849), găsiţi casa lui Ion Buteanu, renovată, dotată cu termopane şi locuită. Şi ea este închisă. Degeaba sunaţi, dacă proprietarii nu sunt acasă.

În plus, nici clădirea nu e monument istoric aşa că proprietarul nu este obligat să primească vizitatori. Mai faceţi câţiva paşi pe aceeaşi stradă Mărăşeşti până daţi de o biserică ortodoxă, după care coborâţi spre strada principală, ţineţi dreapta şi găsiţi o casă dărăpănată cu marcajul standard al monumentului istoric. Nu vă rămâne decât să o admiraţi pe dinafară pentru că nici această clădire nu este deschisă pentru vizitatori.

Biserică-monument

Te întorci spre centru, iar după vreo 200 de metri, pe stânga, una lângă cealaltă sunt, tot închise, Şcoala pentru Fetele Moţilor şi Casa Bela Bartok. Reîntors în centrul istoric, ai la dreapta Biserica Romano-Catolică, ridicată în secolul al Xlll-lea de coloniştii germani în stil gotic.

Din oraş nu aveţi de unde să aflaţi de Biserica–monument "Sfinţii Apostoli", pentru că e situată în Soharu, sat aparţinător al oraşului, şi nici de clădirea de pe strada Crişan, de la numărul 22, unde până la 1918 a funcţionat şcoala primară românească, nici de cimitirul din zonă în care se află "mormintele neidentificate ale celor 23 de martiri ucişi în maiiunie 1849".

Afli de existenţa lor doar de pe site-ul oficial al Primăriei Abrud. Pe scurt, dacă vreţi să vizitaţi Abrudul, mai întâi încercaţi o temeinică documentare pe internet şi abia apoi porniţi la drum.

INDIFERENŢĂ. Clădirile vechi din centru au fost lăsate în paragină

OPINIA AUTORITĂŢILOR

"Nu te poţi gândi la cultură când nu ai apă"

Ca să nu rataţi obiective importante din Abrud, trebuie să aveţi un ghid. În acest caz, puteţi merge la farmacia din centru, unde îl găsiţi pe medicul-farmacist Lorand Kopenecz, pasionat de istoria oraşului său.

"La Abrud, vin cu precădere turişti din Ungaria, pentru că în Ungaria e un brand cunoscut. Problema e însă ce le oferim pentru a-i face să lase şi câte un bănuţ. Avem nevoie de o strategie de genul celei aplicate la Sibiu. Centrul istoric al Abrudului e neatins de construcţii noi, iar arhitecţii îl iubesc pentru asta. Oamenii de aici însă trebuie să conştientizeze că se pot face bani din turism, dar e un proces de durată", consideră Lorand Kopenecz.

La rândul său, primarul Abrudului, Tiberiu Raţiu, spune că până acum oraşul a fost prea sărac pentru a renova centrul istoric: "Oraşul e prea sărac pentru cultură. Dacă începe Goldu’ (proiectul Roşia Montană - n.r.) cred c-am avea şanse să refacem tot centrul istoric. Când am venit eu primar, cu 6 ani în urmă, în Abrud era apă la robinet doar 2 ore pe zi. De asta ne-am ocupat mai mult. Nu te poţi gândi la cultură când nu ai apă curentă şi reţea de iluminat public aşa cum trebuie".