Cum s-a născut legenda Oltcit. Mașina care mulți ani a invadat șoselele din România

Sursa foto. EVZ

Cum s-a născut legenda Oltcit. Micuța mașină de inspirație franceză fabricată șa Craiova are nenumărați fani .

Nicolae Ceaușescu visa să extindă producția de mașini autohtone românești. Din 1968 și până în 1977, Renault produsese mai întâi modelul Dacia 1100, inspirat de Renault 8 și modelul Dacia 1300, inspirat de modelul Renault 12. La Brașov, inginerii români vor fabrica pentru prima dată o Dacia cu două uși, numită Dacia Sport-Brașovia în 1979, intrată în producția de serie în 1981. Și totuși, dictatorul voia ceva nou..

Oltcit pentru români. Dacia mergea masiv la export

Ceaușescu dorea ca românii care deja se înghesuiau să cumpere Dacia 1300 să aibă o șansă în plus. Un automobil mic, cu două uși, de familie, care să coste mai puțin decât Dacia era o opțiune. Așa s-a născut proiectul Olcit. Vorbim de o colaborare cu Citroen, un alt mare producător francez. Acesta a propus o variantă de mașină, care în nomenclatorul de export va fi Citroen Axel, iar pe plan intern Olcit adică Oltenia-Citroen.

Ceaușescu a decis să așeze fabrica pe partea stângă a drumului județean care leagă Craiova de Caracal, zona, în folclorul local numindu-se „Calu Mort”. Fabrica va avea 114 hectare și suprafața construită de 350 000 mp. Ceaușescu dorea ca aici să se producă tabla pentru caroserie, aici să se facă piesele, asamblarea pe linia de fabricație.

Ion Țiriac s-a răzgândit. Ar fi trebuit să le dea o mașină românilor care au câștigat aurul olimpic

Tragedie în fotbalul românesc. A murit un fost fotbalist cunoscut în Liga I. Avea doar 40 de ani

Piatra de temelie a fabricii s-a pus acum 47 de ani, pe 17 iunie 1977. Inițial, trebuia ca primul model să iasă de pe banda de asamblare în octombrie 1979, dar până la urmă, primul Oltcit a fost gata în 1981. Mașina avea un stil sportiv. Bordul avea un aspect de cockpit de avion cu butoanele de comandă pe două console simetrice de o parte și alta a volanului, cu un un bord ușor de citit.

Oltcit: detalii tehnice

Oltcit a fost fabricat în două versiuni, cu motoare în doi, respectiv patru timpi. Răcirea motorului se făcea cu aer. Consumul era ceva mai mare, dat fiind designul caroseriei în manieră sportivă. Frânarea era mai performantă decât la Dacia. Roata de rezervă era așezată sub capota motorului.

Primul Oltcit, Special,  avea un motor de 625 cmc, a urmat apoi motorizarea modelului Club de 1129 cmc. După ea, au urmat versiunile de 1200 și 1299 cmc, ale celebrului Oltcit Club TRS. Cutia de viteze a avut patru trepte la primele motorizări, de la 625 la 1200 cmc, doar ultima variantă de 1300 cmc având cinci trepte. Ne referim aici la modelele care au fost fabricate până în 1900. Din 1991, malina capătă numele Oltena, iar din 1993 a fost fabricat  Oltena Club CS (varianta coupe și varianta camionetă, cu 299 cmc și cutie de viteze în cinci trepte).

Unul din inconvenientele mașinii era plasarea delcoului în partea de jos a motorului, ceea ce făcea ca atunci când ploua și apa inunda străzile (cine știe inundațiile de pe Calea Brestei care pornește de la  Facultatea de Agronomie, Căminele Agronomie și coboară pe lângă Obedeanu, știe la ce mă refer), Oltciturile să aibă probleme de pornire sau înaintare. Spațiul trebuia să fie pentru doi adulți și doi copii, dar puteau încăpea în spate și trei adulți de constituție mică sau medie.

Nicu Ceaușescu, pasionat de Oltcit

Nicu Ceaușescu era pasionat de modelul Oltcit. Vechi lucrători la uzina craioveană spun că lui Nicu i se fabricase un model (unii spun chiar mai multe), cu o tablă specială, mult mai groasă și cu o motorizare specială. Evident, potentații regimului aveau și ei comenzi speciale. Când a plecat de la Sibiu spre București, în decembrie 1989, Nicu a plecat cu Oltcitul deținut de artista de operă Daniela Vlădescu.

Oltcit era disponibil în culorile alb, roșu, grena (vișină putredă) gri, bleu-ciel, crem, verde, albastru închis. A fost considerată mult timp, prima mașină low-cost din Europa Centrală și de Vest. fiind exportat sub numele de Citroen Axel mai ales în Elveția, dar și în RDG, Ungaria, Cehoslovacia. În ultima parte a anilor 80, Volkswagen începuse să vândă mașini în RDG, dar și în Polonia, Cehoslovacia și Ungaria, deci piața pentru Oltcit scăzuse.

O bună parte din producția de Oltcit mergea la export pentru că francezii de la Citroen doreau să își scoată investiția, ei retrăgându-se în 1991. În 1989, se exportau 15 000 unități, iar costul pe unitate era de 2700 dolari.

Mașina amatorilor de tuning și a nostalgicilor

În anii 80-90, Oltcit era mașina domnișoarelor și doamnelor cu posibilități. Producția a încetat în 1995, când la Craiova, Daewoo a început să producă Cielo, Matiz, Nubira, Leganza, Espero. Oltcit a ajuns mașina studenților a tinerilor care învățau să conducă după ce își luau permisul de conducere.

Ulterior, pentru că Oltcit era pentru raliuri. dată fiind structura sport și aerodinamică, pasionații de tuning au început să „tuneze” automobile Oltcit. În anii 2000, pasionații de tuning și curse preferau BMW seria 3 „Ursuleț” dar cine nu avea bani pentru acest tip sau pentru Volkswagen Golf 1, 2 sau 3, Oltcit era o opțiune. Unele motoare de Oltcit au fost adaptate încât să aibă motoare puternice, modificate, având și două carburatoare.

Cine a trăit în Craiova anilor 2000, din nou, spun, știe la ce mă refer...