Vineri seara, pe DN 6, înte localităţile Valea Plopilor şi Ghimpaţi, judeţul Giurgiu, un şofer de TIR a observat, la câţiva metri de şosea, în dreapta pe direcţia de mers dinspre Bucureşti către Alexandria, o flacără care ardea intens.
Iniţial, a crezut că este un incendiu de vegetaţie. A sunat la 112. După ce a coborât din maşină, şi-a dat seama că de fapt arde un obiect dreptunghiular. Şi mai era ceva. Se distingea în cadrul metalic al obiectului dreptunghiular care ardea, un picior de om. Între timp, lângă TIR au mai oprit câteva maşini. În una dintre ele era şi primarul din Ghimpaţi.
Nu le venea să creadă ce văd. Mai întâi au spus că este vorba despre un manechin. Că cineva a vrut să scape de o paiaţă. Dar de ce să-i dea foc pe câmp? De ce să nu o arunce pur şi simplu la gunoi? Îngroziţi, uitându-se mai atent la lumina telefoanelor mobile, au descoperit că este vorba despre un cadavru de om. De femeie mai exact, pentru că avea părul lung.
Primarul din Ghimpaţi povestește că a trecut o Salvare, a oprit, iar șoferul era în maşină împreună cu un poliţist. Ei au şi stins focul cu extinctorul de la maşina lor. Locul a fost izolat. În scurt timp a fost împânzit de poliţişti şi de criminalişti.
Cadavrul aparţine unei femei, cam de 1,65 metri înălţime, slabă, constituţie stenică, cu părul lung, negru sau şaten, vârsta între 15 și 25 de ani. Cadavrul fusese înghesuit într-un geamantan tip troler. Fata a fost legată la mâini cu o sârmă. La autopsie s-a constatat că murise din auza hemoragiei interne provocată de lovituri puternice care îi fracturaseră câteva coaste, sternul şi câteva lovituri la cap cu un corp contondent. Să vedem ce ne pot spune despre asasin aceste prime elemente.
Locul incendierii
Locul unde a fost incendiat cadavrul, se află la câţiva metri de şoseaua foarte circulată, în spatele unor tufe. În zonă, oprirea maşinilor este interzisă. Şoseaua chiar are linie continuă pe margine. De asemenea, este foarte îngustă şi un şofer care vrea totuşi să oprească, nu poate scoate în întregime maşina de pe carosabil.
Deci, fără discuţie, maşina oprită va fi observată de ceilalţi participanţi la trafic şi, foarte posibil, cei care vin din spate, dacă sunt maşini mai mari, chiar să fie nevoiţi să oprească pentru că nu o pot depăşi dacă vin maşini din faţă. În al doilea rând, în locul unde s-a produs incendierea, rambleul şoselei este foarte înalt. Are aproape doi metri înălţime. Ceea ce a însemnat că asasinul a depus un efort considerabil ca să care trolerul cu cadavrul în el. Dacă ar fi mers 50 de metri mai în faţă, şanţul de lângă şosea ar fi fost foarte puţin adânc.
Aceste elemente pot spune că asasinul nu cunoştea locul unde a dus cadavrul. Dar şi că a fost presat de ceva, pe şosea, care să-l facă să intre în panică, să rişte să atragă atenţia oprind într-un loc nepermis.
Mâinile legate cu o sârmă
Mâinile femeii ucise au fost legate înainte de a muri, cu o sârmă. Erau legate în faţă, nu la spate, aşa cum s-a anunţat iniţial. Şi acesta este un elemente foarte important. O bucată de sârmă nu este la-ndemâna oricui. Ea vorbeşte despre zona socială în care trebuie căutat criminalul. Faptul că legarea mâinilor s-a făcut când femeia era în viaţă, exclude o ipoteză care a fost luată iniţial în calcul de anchetatori, aşa cum era şi firesc.
Anume că fata şi-a pierdut viaţa într-un accident de circulaţie, iar autorul a încercat să-l deghizeze într-un asasinat. Ar fi fost cu totul altceva dacă mâinile i-ar fi fost legate după ce victima murise. O cu totul altă direcţie de investigat. Faptul că a fost legată când era în viaţă, spune şi el multe.
Criminalul a avut nevoie de femeie în viaţă. A imobilizat-o, pentru un anumit scop. De aici avem mai multe variante. Ori pentru a o schingiui, ca să scoată de la ea anumite informaţii. Ori pentru a o tortura, pentru a le băga în sperieţi pe celelalte fete, în cazul în care este vorba despre un proxenet, iar victima era o prostituată.
Dar mâinile legate, adică punerea victimei în imposibilitatea de a riposta sau de a se apăra, coroborată cu celelalte lovituri pe care le-a primit, poate duce şi la concluzia că atacatorul este un individ cu construcţie stenică, pricăjit şi lipsit de forţă, care s-a temut că femeia, disperată, ar putea să-l anihileze. De aceea este important ca să se stabilească de către legişti, ordinea în care victima a primit loviturile. Dacă mai întâi a fost lovită în cap şi şi-a pierdut cunoştinţa şi apoi a fost legată, s-ar putea ca această variantă să nu fie chiar una fantezistă.
Alte ipoteze...
Coastele zdrobite şi sternul spart
Pe lângă loviturile la cap, victima mai are şi câteva coaste rupte şi sternul sfărâmat. Ruperea coastelor se putea face în două feluri. Ori a existat o luptă, în care femeia a fost lovită cu piciorul în coaste şi în piept. Ori, şi aici legiştii ar trebui să se străduiască, dacă este posibil, să stabilească dacă femeia a fost violată sau nu, a fost trântită la pământ, eventual de lovitura la cap, iar agresorul s-a năpustit peste ea şi cu genunchiul, în încercarea de a o imobiliza, i-a rupt coastele.
Incendierea cadavrului
Femeia asasinată era dezbrăcată şi nu avea nici un fel de bijuterii. Faptul că i s-a dat foc, arată că autorul a încercat să ascundă cât se poate de bine identitatea victimei. De ce a riscat el să aprindă un foc la câţiva metri de şosea şi să atragă atenţia? Pentru că este un individ din preajma victimei. Un cunoscut. Astfel că identificarea cadavrului, va duce în foarte scurt timp şi la identificarea autorului. Nu este vorba despre incendiere în iluzia că se vor şterge toate urmele. Pentru asta, ar fi aşteptat o oră târzie în noapte şi nu i-ar fi dat foc femeii atât de aproape de şosea, riscând, repet, să fie imediat reperat. Pur şi simplu a vrut să nu fie identificată victima.
Mai trebuie, la acest capitol, luat în calcul un element. Faptul că asasinul a folosit la incendierea cadavrului un material combustibil. Criminaliştii spun că este posibil să se stabilească ce combustibil a fost folosit. Ceea ce iar ar putea vorbi despre zona în care trebuie căutat autorul, coroborat cu faptul că femeia a fost legată cu o sârmă.
Foarte aproape de locul unde s-a produs incendierea, se află o staţie de benzină. Unde, desigur, sunt camere de supraveghere. Combustibilul folosit, dacă nu îl avea acasă, asasinul a trebuit să-l cumpere de undeva. Poate de la această staţie. Şi cumpărat nu oricum, ci într-un recipient, pentru că pe marginea drumului, şi în întuneric, este greu de presupus că l-a scos din rezervorul maşinii cu care a venit până lângă Ghimpaţi. În plus, maşinile de astăzi sunt prevăzute cu sisteme de siguranţă, încât scoaterea combustibilului din rezervor este aproape imposibilă.
Locul unde s-a petrecut crima
Este limpede că asasinatul nu s-a produs la locul unde a fost incendiat cadavrul. Ci în altă parte. Unde poate fi această „altă parte”? Un loc cu care acest criminal este familiarizat. La el acasă sau într-o casă pe care o cunoaşte foarte bine. O casă în care, cel mai probabil, fata a venit de bunăvoie şi apoi a fost atacată. Sau poate la serviciu. Este posibil ca asasinul să fie coleg de serviciu cu victima. Un serviciu unde se lucrează inclusiv cu sârme, unde poate exista combustibil şi unde unii dintre angajaţi mai fac şi deplasări. Unele pe nepusă masă. De aceea, poate, au la ei şi câte un troler cu ceva schimburi. Desigur că sârmă, combustibil şi un troler pot exista şi acasă la asasin, în garaj spre exemplu.
Vom reveni cu amănunte pe măsură ce ancheta va scoate la iveală elemente noi.