De menționat că, în urma declarațiilor sale jignitoare la adresa Ucrainei, a României și a românilor, Igor Dodon a avut, în anul curent, doar deplasări externe ciudate: 7-8 vizite oficiale și neoficiale, sub diferite forme, în Federația Rusă, una în Iran (turneu de șah), una la Bruxelles multilateral, una la Istanbul multilateral (OCEMN), una în Belarus și a reușit, in extremis, să anunțe o vizită în Italia, folosind portița audienței la Papă și solicitarea întrevederii protocolare din marjă cu omologul său italian. Atât.

Asta fără să vorbim despre primirea oficială a unei delegații a Coreii de Nord, prezentă la Congresul Partidului Socialiștilor, pro-rus, pe care l-a condus. În Republica Moldova, vituperările sale antiromânești și pro-ruse au făcut epocă. Igor Dodon a modificat siteul Președinției punând sintagma „limba moldovenească” în locul limbii române, se bate cu istoria românilor, cu limba română – declarată formal numele real al limbii de stat în Republica Moldova de către Curtea Constituțională – cu tot ceea ce e românesc la Chișinău, nerecunoscând chiar Hotărârile Curții Constituționale. Guvernul și majoritatea parlamentară au fost nevoite de nenumărate ori să-și ceară scuze de la România pentru excesele lingvistice și interpretările inacceptabile ale lui Igor Dodon din postura de Președinte.

Actuala formulă de autoinvitare, peste rând, la o întâlnire bilaterală, a trecut prin încălcarea succesiunii de invitații – ultima având loc la Chișinău, la invitația Președintelui Nicolae Timofti – și cum nu mai venea o invitație formală de la București, după multe presiuni, Dodon a recurs și la opțiunea de a adresa el invitația peste rând și neprotocolară, deși știa care va fi răspunsul. Igor Dodon e de neprimit și de neinvitat vreodată la București, prin prisma posturii adoptate față de România. Iar pentru a reclădi relația distrusă cu România are de trecut prin penitență îndelungată, prin acte de inversare a trendului actual de discriminare a celor care se autoidentifică drept români și prin acțiuni concrete de reclădire a încrederii. Nu e cazul, iar Igor Dodon nu știe să facă acești pași. Cât despre presiunile pe care le face asupra a tot ceea ce e românesc în administrația din Republica Moldova, lucrurile devin deja clare și costisitoare pentru toți. Abordarea sa discriminatorie și de epurare a tot ceea ce e românesc în administrație s-a accentuat pe linia numirilor pe care le contrasemnează. E cazul judecătorilor, procurorilor, mai nou al ambasadorilor.

Marți au fost rechemați toți ambasadorii români ai Republicii Moldova din posturi, între care Ambasadorul Republicii Moldova în România, Mihai Gribincea, Ambasadorul RM la Uniunea Europeană, Iurie Reniță, Ambasadorul RM din Lituania, Valeriu Frija, Ambasadorul RM din Olanda, Emilian Brenici. Epurarea diplomaților cu vechime și autoidentificare românească din MAE de la toate posturile e un gest profund inamical și care reclamă sancțiunea statului român, a MAE, și așteptăm reacția firească a Bucureștiului, care alimentează și susține drumul european al Republicii Moldova financiar și politic, e adevărat la nivelul Guvernului declarat pro-european.

Igor Dodon nu poate fi invitat niciodată la București. Unica conjunctură ar fi cu ocazia zilei de 1 decembrie 2018, în mijlocul unui grup de 50-70 șefi de state și guverne, pentru a celebra Centenarul Statului Național Unitar Român, fără primire specială și fără întâlnire bilaterală cu șeful statului român, pentru a asista la defilarea Armatei României și a statelor aliate, inclusiv a propriei Armate pe sub arcul de Triumf de la București. Prezență militară care nici ea nu s-ar consuma, dacă nu s-ar fi modificat legea care prevede cine asigură prezența la exerciții și misiuni peste hotare a trupelor Republicii Moldova, și pro-rusul moldovenist Igor Dodon nu mai are drept de semnătură în această speță. Doar așa ar putea călca Igor Dodon la București în viitorul apropiat, în orice caz în acest prim (și, sperăm noi, unic) mandat.

După ce a declarat că Crimeea este a Rusiei și a avut numeroase ieșiri împotriva Kievului, Igor Dodon este, de facto, persona non grata și la Kiev, și în întreaga Ucraină. Deci Președintele actual al Republicii Moldova a reușit să se izoleze de singurii săi vecini, România și Ucraina, prin modul în care înțelege să se alinieze, ba chiar să se subordoneze față de politicile Moscovei, apărând interesele Federației Ruse la Chișinău, nu pe cele ale propriului său stat. Formula de invitare a lui Klaus Iohannis la Chișinău nu este decât o glumă proastă.