Cum erau pedepsite precurvia și violul în Evul Mediu. Biserica era autoritatea de stare civilă, dar și instanța morală a societății,

Evul Mediu se baza pe ascultarea Bisericii. Cum carte știau puțină lume, credința era modul de a ține lumea sub control. Curățenia trupească, apoi curățenia spirituală erau la mare preț. Pedepsele erau dure.

Evul Mediu - Biserica prospera de pe urma amantlîcurilor boierești

Amantlîcul era o realitate și la țărani și la boieri. La țărani, cum  nu prea aveai ce să le iei în Evul Mediu. bătaia era ruptă din Rai cum se zice. Femeia, bărbatul prinși în fapt erau „în obede” spre a se îndrepta. Adică erau puși în lanțuri și roboteau la mânăstire ori sub ascultarea unui preot.

La boieri, era altceva. De regulă, boierul dacă avea vreo soră văduvă ori nevasta „rea de muscă”, avea profit, ajutat de Biserică. Prinsă în fapt, femeia era călugărită, iar averea rămânea la soțul încornorat ori fratele cu onoarea franjuri. Evident, Biserica avea partea ei. Că doar ea pronunța până la Cuza botezuri, cununii, desfaceri de cununii.Dacă boieroaica păcătuia cu un rob de etnie rromă, la fel, pățea. Robul mai primea și o bătaie s-o țină minte, uciderea fiind însă interzisă.

Evul Mediu - violul se pedepsea dur, corporal mai ales

Pentru o fată, în Evul Mediu, a se mărita virgină era lege. „Dărâmă mai bine turla unei biserici decât să necinstești o fecioară!” era o vorbă străveche pe care bătrânele satului o spuneau chiar și în copilăria mea de la finalul anilor 80 ai secolului XX. Când am mai crescut, aveam să aflu și de ce! Nu doar de blestemele Bisericii, care marcau Evul Mediu ci, mai ales din cauza unor pedepse corporale care nu excludeau castrarea făptuitorului unei necinstiri de fecioară sau femeie căsătorită.

Așdadar, în Evul Mediu trebuia să te gândești de două ori înainte s-o apuci pe calea pierzaniei. Îți pierdeai bărbăția. intrai în defăimarea lumii.

Legile pedepseau crunt violul!

Începând cu Matei Basarab în Țara Românească și Vasile Lupu în Moldova, din secolul XVII apar legile scrise. Pravila de la Govora pedepsea violul, pedespea punerea de foc. Se pare că o prevedere de atunci ar fi fost valabilă chiar și în secolul XVIII, când în jurul anului 1748-1749, Constantin Mavrocordat domnea la București.  Din 1730 și până la 1769, a domnit de zece ori în ambele Principate (de șase ori la București, de patru ori la Iași, de cele mai multe ori, alternativ).

S-a păstrat inclusiv în vremea lui o definiție a pedepsei pentru violator:

„Cel ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii, i se va tăia scârbavnicul mădular spre veşnica lui nefolosire.”

Evident, traducerea este inutilă, fiindcă limbajul epocii este destul de concludent și pentru noi cei de astăzi.

Sursa foto: Arhivă