Cum era să dispară România în 1916-1917? Eroarea majoră făcută în august 1916

Cum era să dispară România în 1916-1917? Eroarea majoră făcută în august 191614/27 august 1916 - o intrare în război compromisă din start? Sursa foto: Arhiva EvZ

Cum era să dispară România în 1916-1917? Eroarea majoră făcută în august 1916. Intrarea României în  Marele Război era să o coste statalitatea însăși!

România intra în război, contra Austro-Ungariei  în noaptea de 14/27 august 1916 Acțiunea  a marcat momentul unei acțiuni legitime, de dobândire a unui teritoriu istoric românesc. Numai că Austro-Ungaria nu credea în aspirații naționale! Soldații ei nu au fost prea bucuroși de oaspeți de peste munți.

Mai ales că ei știau când or să vină românii de peste Munți!

România era învinsă pe „frontul secret” deja! S-a văzut în toamna anului 1916!

Spionajul austro-ungar penetrase puternic societatea, politica și Armata Română în anul 1914. România era ca o carte deschisă pentru Viena!

Colonelul Verzea, Directorul Poștelor și viitor Primar al Bucureștiului dăduse austro-ungarilor cifrul folosit în corespondența secretă. În plus, generalul Zottu și alte nume grele din toate domeniile (Zottu coordona planurile de operații la Marele Stat Major) erau pe așa numita listă a lui Gunther cu oameni pe care germanii și austro-ungarii îi aveau pe „statul de plată”.

Ca stat aliat, România făcuse manevre comune cu Austro-Ungaria, prilej cu care Austro-Ungaria reușise să vadă ce ofițeri puteau fi „sensibilizați” la zăngănitul aurului austro-ungar.

România, „trădată” indirect de Regele ei!

Chiar Regele Carol I până în 1914, coresponda pe teme de interes militar cu Viena și Berlinul. Singura sincopă fusese aceea că maghiarii care controlau Transilvania se mulțumeau să stocheze informațiile primite de la Berlin despre România. Ei considerau că sunt prea puțin dotați românii să poată spiona. Totuși, ofițerii români erau slab pregătiți ca nivel de protecție contrainformativă.

Un spion austro-ungar nota în Memorii, după război, că venise la un moment dat în România cu acoperire de responsabil comercial englez. A ascultat doi ofițeri care erau de la Statul Major. Ei nu bănuiau că gentlemanul „englez” știa perfect limba română.Au discutat de manevre, fortificații la graniță.

În vagon, era o hartă a României și  cu un creion, unul dintre ofițeri a desenat poziții românești, simboluri de trupe, dispozitive. Cum cei doi au părăsit compartimentul la un moment dat, agentul a luat harta și s-a făcut nevăzut.

Românii, puternic spionați!

Nu a fost singurul astfel de incident în România! Mai târziu, înainte de confruntarea de la Neajlov, doi ofițeri care mergeau cu automobilul cu lumina de camuflaj spre pozițiile frontului cu hărți operative și ordine au nimerit fix în liniile inamice, rătăcind drumul.

Așa că, generalul Socec a plătit cam degeaba cu umilința degradării militare în public.

Generalul Zottu a oferit date militare și s-a sinucis în noiembrie 1916. Un alt ofițer de stat major, Ionescu s-a sinucis și el după ce numele a apărut pe Lista lui Gunther.Evident, românii reușiseră și ei să obțină unele succese, dar politicul le-a ignorat.

Siguranța fură cifrurile diplomatice austro-ungar și german!

Astfel, în 1914, Ottokar Czernin este deposedat de geanta cu cifrul și lista de agenți din România. Sunt două versiuni. Una este a șefului contraspionajului austro-ungar Ronge. El susține că acțiunea a fost în trenul București-Budapesta. Czernin în Memorii spune că în București, când era la o întâlnire, i s-a spart mașina. Ambele versiuni spun că agenții români au recuperat servieta intactă și au dat-o diplomatului.

Și ambasadorul german la București va păți același lucru, românii au fotocopiat totul și au făcut ca geanta să parvină intactă. Curios este că în Casele Brătianu de la Romană, în pod, nemții au găsit fotocopiile din 1914, în primăvara lui 1917. Brătianu ordonase numai o supraveghere mai strictă a celor despre care se știa acum că sunt spioni ai Puterilor Centrale.

În plus, generalul Iliescu, omul de încredere al lui Brătianu l-a informat prost despre capacitățile bulgare și rezultatul s-a văzut la Turtukaia. Așa se explică faptul că în ciuda eroismului, dăruirii, românii au fost bătuți de spionajul Puterilor Centrale.

Întreaga contraofensivă a Puterilor Centrale din toamna anului 1916 a fost coordonată pe baza informațiilor spionajului plătit de Viena și Berlin! București a căzut la 6 decembrie 1916, iar la Mărăști, Mărășești și Oituz, România a evitat la limită ocuparea totală. Va veni însă pacea de sacrificiu din 7 mai 1918 de la București. Doar înfrângerea Germaniei și Austro-Ungariei, a Turciei, Bulgariei de către englezi și francezi ne-au adus șansa de a face România Mare!

Imperiile multinaționale s-au prăbușit și pe ruinele lor au apărut state naționale! Spionajul lor știa dar n-a putut contracara acțiunile naționale! Înfrângerea pe front a aprins fitilul care a dus la explozia națională din toamna -iarna lui 1918!

„Escrocul” Brătianu

Revenind la ziua de 14/27 august, Viena știa că va fi atacată de România din iunie iulie, la jumătatea lui august. Se știa numărul de trupe și unități românești de pe front.

La un moment dat, în arhivele vieneze s-a găsit o notă a unei întâlniri din 2/15 august 1916 dintre Czernin și Brătianu în care Brătianu reafirma neutralitatea. O mână nervoasă scrisese în dreptul lui Brătianu, în germană, cuvântul „escroc”....

Ne puteți urmări și pe Google News