Transformaţi prematur în consumatori, copiii cad pradă depresiei şi complexului de inferioritate. Experţii avertizează că societatea de consum distruge copilăria.

„Mamă, vreau şi eu jocul ăsta! Toţi copiii îl au!“. „Îmi cumperi şi mie un mobil cu cameră foto şi mp3 player? E cu reducere!“. Mai toţi copiii şi adolescenţii îşi trag de mânecă părinţii, încercând să-i convingă să le cumpere ceva la modă, iar aceştia rezistă cu greu în faţa valului de cereri născute încă din faza copilăriei. Mulţi recunosc că au cedat la presiunile copiilor.

Copilăria toxică

Expuşi de la vârste fragede la bombardamentul informaţional şi la mesajele comerciale, copiii înţeleg mult mai uşor tehnologia de comunicare şi interacţionează unii cu alţii într-o lume virtuală care are puţine frontiere. Influenţate de reclame, de modă şi de stilurile de viaţă promovate de media şi propagate de anturaj, noile generaţii se încolonează involuntar în tendinţele de consum, iar copilă ria de astăzi are tot mai puţine puncte comune cu universul în care se formau copiii în urmă cu două decenii.

Specialiştii atrag atenţia că asistăm la o comercializare a copilăriei, la transformarea copiilor în consumatori şi, în ultimă instanţă, la maturizarea precoce a celor mici, cu efecte catastrofale asupra echilibrului lor psihic. Sociologii au declarat copilă ria „în pericol“ (sondaj UNICEF, 2005), „toxică“ (Palmer, 2006) sau „pe cale de dispariţie“ (Postman, 1994). „Fenomenul de globalizare a capitalului, a producţiei de bunuri şi servicii, a condus şi la o globalizare a consumului, la universalizarea unor comportamente consumeriste. România se confruntă cu acest fenomen de câţiva ani buni, în pofida faptului că puterea de cumpărare a românului e mult mai scăzută decât în societatea occidentală“, spune sociologul Hanibal Dumitraş cu.

Sub influenţa reclamelor şi a modelelor societăţii de consum, mulţi copii şi adolescenţi se transformă în consumatori obsedaţi să posede, dependenţi de bani şi de puterea volatilă pe care aceştia le-o asigură. Invadată de mercantilism, copilăria îşi pierde conţinutul şi e dominată de egoism, complexe şi de nefericire.

„Societatea de consum gonflează producţia, inducând în mentalul colectiv ideea că prosperitatea şi accesul la resurse sunt posibile pentru oricine. Este o idee cu efect sedativ care dezarticulează, frânează capacităţile critice ale individului, îi invadează con- ştiinţa aidoma unui drog, creându-i dependenţă. În acest joc al dependenţei faţă de consum intră şi veriga cea mai slabă, care este copilul. Decizia de a cumpăra, de a intra în posesia obiectului proiectat de publicitate devine în cazul unui copil cu atât mai mult de neoprit, compulsivă“, explică Hanibal Dumitraşcu.

Trăind pentru a avea

Un studiu britanic despre copilăria modernă, „Good Childhood Inquiry“, realizat de The Children’s Society, confirmă că dorinţa copiilor de a avea mereu haine la modă şi cele mai noi jocuri de computer îi face pe aceştia să se simtă nefericiţi. Simptomele de depresie, anxietate şi alte tulburări psihice manifestate în faza copilăriei s-au înmulţit în ultimele două decenii, în prezent unul din zece copii înregistrând astfel de efecte, se arată în raportul publicat pe 26 februarie.

Un rol determinant în atragerea copiilor şi tinerilor spre consum îl au reclamele TV. „Studiile arată că fiecare copil este expus anual la 40.000 de reclame comerciale. Modul în care ele sunt realizate le fac foarte atractive pentru copii şi evită prezentarea de informaţii despre produs. Ele utilizează sunete şi imagini care se schimbă rapid, efecte audiovizuale care atrag atenţia copiilor. De asemenea, se centrează pe prezentarea unei dispoziţii emo- ţionale plăcute (bucurie, distracţie) şi evită orice conţinut care implică luarea unei decizii raţionale“, explică Bogdana Bursuc, psiholog la Behaviour Center.

Însă nu toate reclamele se adresează direct copiilor. Consumul este impus în viaţa copiilor şi de standardul modern de viaţă, de globalizarea şi de concurenţa dintre producători, care oferă o multitudine de oportunităţi. Suntem înconjuraţ i de televizoare LCD şi plasme, de computere şi telefoane de ultimă generaţie, iar copiii cresc în această realitate şi se adaptează la tendinţele de consum ale societăţii.

„Factorii care contribuie la transformarea copiilor în consumatori sunt reprezentaţi de un număr enorm de imagini, de mesaje care le induc acest comportament“, explică Hanibal Dumitraşcu. Sociologul menţionează, de asemenea, fragilitatea personalităţii copiilor şi, „nu în ultimul rând, indiferenţa noastră, faptul că nu ne implicăm suficient în educarea lor“.

Răspândirea noilor tehnologii, globalizarea care presează continuu asupra preţurilor, determinând ieftinirea produselor de larg consum, îmbună tăţirea nivelului de trai din multe familii şi impactul consumului asupra adulţilor au efecte negative asupra copiilor şi tinerilor. Astăzi, ei primesc mai mult şi vor mai mult, pentru a ţine pasul cu moda sau cu standardele anturajului. Vor haine de firmă, telefoane de ultimă generaţie, cele mai noi jocuri pe calculator şi mai mulţi bani de buzunar.

„Copiii de astăzi şi viitorii adulţi sunt mai predispuşi la astfel de probleme emoţionale, iar explicaţia ţine de mai multe variabile implicate. Valorile socio-culturale se schimbă, iar acest lucru afectează în mod nesănătos imaginea de sine, percepţia că propria persoană este valoroasă în sine. În mod frecvent, în ultimul timp oamenii sunt valorizaţi de către ceilalţi după o serie de indicatori externi: bunurile pe care le au, modul în care se îmbracă, alegerile pe care le fac“, explică Bogdana Bursuc.

Ea spune că, observând adulţii, copiii învaţă lucrurile care sunt valoroase şi le integrează şi ei în viaţa lor: „De multe ori, şi ei sunt valorizaţi pentru astfel de lucruri externe, care nu ţin de propria lor persoană, ci de faptul că au ceva sau că au procedat într-un anume fel“.

În opinia psihologului, dependenţ a valorii propriei persoane de lucruri externe şi lipsa sentimentului de valoare personală în sine, independent de aceste lucruri, fac copiii mai vulnerabili la probleme de sănătate emoţională: „Această problemă este un efect, în parte, al comercializării şi globalizării, care ne învaţă alte valori“.

Reguli pentru cheltuieli

„Educaţia, dimensiunea etică, morală a comportamentului şi a dorinţelor şi alegerilor noastre sunt singurele mijloace prin care ne putem creşte copiii în mod sănătos şi armonios“, arată Hanibal Dumitraşcu.

Bogdana Bursuc crede că o parte a soluţiei de protejare a tinerilor de presiunile societăţii de consum poate fi reprezentată de mai multă atenţie, afecţiune şi valorizare oferite necondiţ ionat copilului.

Acesta nu trebuie apreciat pentru ceea ce are, pentru modul în care se îmbracă, ci pur şi simplu pentru cum este el. „Părinţii pot interveni stabilind reguli. De exemplu, o regulă se poate referi la numărul de produse care pot fi cumpărate pe săptămână/lună (de exemplu, două produse). Este deosebit de important ca această regulă să fie respectată de fiecare dată.

Încălcarea regulii face ca aceasta să nu mai fie de ajutor şi negocierea părintelui cu copilul să fie mai grea, deoarece copilul învaţă că regulile pot fi încălcate“, spune psihologul.

Dacă deja se confruntă cu acest fenomen, părinţii au o sarcină delicată, este de părere Bogdana Bursuc. Ea spune că aceştia pot interveni, învăţându-i pe copii să accepte diferenţele şi să reglementeze treptat cheltuielile prin reguli, dar este foarte important să pună ceva în locul consumului.

„Consumul are o funcţie importantă în viaţa copilului sau a adolescentului, îi răspunde la nişte nevoi. El nu poate fi redus sau eliminat fără a pune în loc ceva care să aibă aceeaşi funcţie. De aceea, este recomandat ca intervenţia părinţilor să fie ghidată sau asistată de un specialist“, explică Bogdana Bursuc.

MANIPULAŢI DE MICI

Investiţii de miliarde pentru convingerea copiilor

> Potrivit asociaţiei The Children’s Advertising Review Unit (CARU), loialitatea faţă de branduri începe de la 2 ani, iar la 3 ani copiii pot recunoaşte 100 de mărci. Abia de la vârsta de 8 ani copiii pot realiza că publicitatea poate fi neadevărată.

> Copiii cu vârste cuprinse între cinci şi opt ani sunt responsabili pentru aproximativ 41% dintre vânzările din SUA şi Canada, relevă CARU. În 2000, copiii americani de cel mult 12 ani au influenţat direct sau indirect cheltuieli de aproximativ 600 de miliarde de dolari.

> În 1990, în SUA se investeau 100 de milioane de dolari în publicitatea adresată copiilor. În 2000, suma ajunsese la două miliarde de dolari.

> În 1997, un copil american cu vârsta sub 12 ani avea, în medie, 24 de dolari bani de buzunar pe săptămână. În 2001, copiii de 12-19 ani cheltuiau săptămânal 104 dolari.

EFECTUL RECLAMELOR

Când copiii fac presiuni, adulţii cedează la insistenţele lor

> Aproape jumătate dintre copii (46%) au cumpărat în 2007 un produs sau serviciu datorită unei reclame, cifră identică cu cea declarată şi de părinţi, relevă studiul „Expunerea copiilor la programele TV şi radio“ (modele culturale ale comportamentului de consum), efectuat în intervalul septembrie-octombrie 2007 de Metro Media Transilvania la solicitarea Consiliului Naţional al Audiovizualului.

> Potrivit unui alt sondaj, comandat de CNA, intitulat „Impactul publicităţii asupra părinţilor“ şi efectuat în perioada octombrie-noiembrie 2007 de IMAS şi Centrul de Studii Media şi Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC), 75% dintre copiii de 6-10 ani au cerut cel puţin o dată părinţilor să le cumpere un produs după ce au văzut o reclamă la televizor.

> Din totalul celor care au cerut părinţilor să le cumpere produse văzute în reclame, 81,9% au determinat cumpărarea produselor. Studiul relevă că reclamele au un impact puternic asupra copiilor, care acţionează asupra părinţilor ca o „cutie de rezonanţă“. „Datele par a confirma ipoteza conform căreia publicitatea începe a constitui un factor de dominaţie a copiilor asupra părinţilor“, se arată în raportul final întocmit la solicitarea CNA.