Consultanții de la Bența Consult explică procedura contestării  

Actele administrative fiscale sunt clasificate în două categorii: acte administrative fiscale prin care nu se începe executarea silită împotriva contribuabilului și acte administrative fiscale prin care se începe executarea silită a contribuabilului.

Pentru fiecare dintre aceste tipuri de acte administrative fiscale există o procedură de contestare.

Contestație depusă împotriva actului administrativ fiscal ce nu începe executarea silită a contribuabilului

Potrivit art. 270 din Codul de procedură fiscală, termenul de depunere al unei contestații este de 45 zile de la comunicarea actului administrativ fiscal contestat.

Ordinul menționat precizează modul de determinare al acestui termen, astfel:
1.    Termenul de depunere a contestaţiei se calculează pe zile libere, cu excepţia cazului în care prin lege se prevede altfel, neintrând în calcul nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul. De exemplu: Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului în data de 29 iunie, termenul de 45 de zile începe să curgă de la data de 30 iunie şi se împlineşte în data de 13 august, astfel încât ultima zi de depunere a contestaţiei este 14 august.
2.    Termenul care se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus săptămânal) se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare. De exemplu: În situaţia în care data de 30 iulie prezentată la exemplul anterior este sâmbătă, ultima zi de depunere a contestaţiei este luni, 1 august.
Contestația împotriva acestor tipuri de acte administrative fiscale se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat iar aceasta va fi repartizată spre soluționare organelor fiscale competente.

Contestația împotriva actelor administrativ fiscale prin care s-a început executarea silită a contribuabilului

Termenul de depunere al unei contestații este de 15 zile de la comunicarea actului administrativ fiscal conform art. 213 alin. (14) coroborat cu art. 261 din Codul fiscal.

Contestația împotriva executării silite se depune la instanța de contencios administrativ și fiscal la care este arondat organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat.

Diferența dintre cele două procedure se face prin faptul că executarea silită începe prin emiterea somației.

Elementele minime ale unei contestații
a) datele de identificare a contestatorului;
b) obiectul contestaţiei;
c) motivele de fapt şi de drept;
d) dovezile pe care se întemeiază;
e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.

În cazul în care contestația nu este bine argumentată și probată, aceasta poate fi respinsă printr-una dintre metodele enumerate de OpANAF nr. 3741/2015, astfel: neîntemeiată, în situaţia în care argumentele de fapt şi de drept prezentate în susţinerea contestaţiei nu sunt de natură să modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat; nemotivată, în situaţia în care contestatorul nu prezintă argumente de fapt şi de drept în susţinerea contestaţiei; fiind fără obiect, în situaţia în care sumele şi măsurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat; inadmisibilă, în situaţia contestării deciziilor de impunere emise în temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având în vedere prevederile art. 268 alin. (6) din Codul de procedură fiscală, precum şi în situaţia contestării de sine stătătoare a Raportului de inspecţie fiscală sau a Procesului-verbal emis de organele fiscale sau vamale. Această soluţie o pronunţă organul fiscal emitent al actului atacat.

 

Te-ar putea interesa și: