Cum s-a construit prima piramidă? Un nou studiu demolează tot ce se știa

Piramida Djoser, prima piramidă din lume, sursa foto: Wikipedia

Egiptenii antici ar fi folosit un sistem hidraulic elaborat pentru a construi prima piramidă din lume, susține un nou studiu controversat.

Cunoscută sub numele de Piramida lui Djoser, piramida cu șase trepte și patru laturi a fost construită în urmă cu aproximativ 4 700 de ani pe platoul Saqqara. Un sit arheologic din nordul Egiptului. Asta arată cercetarea postată pe ResearchGate la 24 iulie. Cercetarea nu a fost încă publicată într-un jurnal cu evaluare.

O întrebare permanentă

Arheologii s-au întrebat mult timp cum au reușit muncitorii antici să realizeze o astfel de performanță arhitecturală, structura conține 330 400 de metri cubi de piatră și lut, înainte de apariția utilajelor mari precum buldozerele și macaralele.

Deoarece piramida se află în apropierea unei ramuri demult dispărute a râului Nil, cercetătorii presupun că vechii egipteni au folosit sursa de apă pentru a construi piramida înaltă de 62 metri. Au proiectat un „sistem hidraulic modern” care cuprindea un baraj, o stație de tratare a apei și un lift hidraulic de marfă. Toate fiind alimentate de râu, conform unei declarații traduse de la Institutul Paleotehnic CEA, un centru de cercetare din Franța. Ei declară că misterioasa incintă Gisr el-Mudir din apropierea piramidei a funcționat ca o structură care capta sedimente și apă.

„Aceasta este o descoperire decisivă”, a declarat autorul principal Xavier Landreau, CEO al Paleotechnic, pentru Live Science. „Cercetarea noastră ar putea schimba complet status quo-ul [modului în care a fost construită piramida]. Înainte de acest studiu, nu exista un consens real cu privire la utilizarea structurilor. O posibilă explicație fiind aceea că a fost folosită în scopuri funerare. Știm că acest lucru este deja subiect de dezbatere.”

Sistemul alimentat cu apă

Pentru ca sistemul alimentat cu apă să funcționeze, apa ar fi trebuit să curgă din Nil până la baraj. Care s-ar fi întins pe o lungime de 2 kilometri. Și ar fi avut pereți de 15 metri lățime amplasați între laturile a două văi la vest de piramidă. Barajul ar fi filtrat orice sediment înainte ca apa să ajungă în aval la o instalație de tratare cunoscută sub numele de „șanțul adânc”. Care ar fi avut 400 m lungime, 27 m adâncime și ar fi fost tăiat în stânca existentă. Instalația ar fi conținut mai multe bazine în care sedimentele sau particulele s-ar fi depus la fund pentru a preveni orice înfundare a sistemului.

De acolo, o serie de conducte subterane ar fi dus apa la 28 m sub piramidă. Până la un lift acționat de apă. Potrivit declarației, forța apei care se aduna într-o fântână centrală ar fi fost folosită pentru a „pluti” pietre în sus și în jos pe un puț. Așa se livrau materialele de construcție grele muncitorilor care construiau piramida în formă de „vulcan”.

Rolul liftului

Liftul „ar fi jucat un rol crucial permițând apei să se umple în interiorul puțului principal”, a spus Landreau. „Este într-adevăr o instalație gigantică. Și arată că apa a fost combustibilul folosit pentru a construi piramida. Liftul ar fi avut cicluri de umplere și golire care au permis pietrelor să urce la nivelul de construcție într-un mod asemănător unui vulcan.”

Landreau a declarat că aceasta nu ar fi prima dată când egiptenii antici au folosit apa pentru a transporta provizii. Ei au folosit adesea Nilul pentru a transporta materiale de construcție pe râu.

Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă că egiptenii au folosit un sistem hidraulic pentru a construi piramida.

„Cele mai mari îngrijorări ale mele cu privire la studiu sunt că niciun egiptolog sau arheolog nu a fost implicat direct și că autorii pun de fapt la îndoială utilizarea piramidei Djoser ca loc de înmormântare”, a declarat Julia Budka, arheolog la Universitatea Ludwig Maximilian din Munchen, într-un e-mail pentru Live Science. „Din punct de vedere științific, ipoteza lor nu este deloc dovedită. Iar ei înșiși spun la sfârșitul articolului că ar fi necesar să se efectueze studii geologice și analize de eșantioane atât în interiorul, cât și în exteriorul zonelor în cauză. Pentru a obține o înțelegere mai exactă a sistemului hidraulic propus. Nu numai a timpului său de funcționare, ci în general.”, informează livescience.com