Cum au încasat comuniștii MILIOANE DE MĂRCI din „vânzarea” românilor de etnie germană - acordurile SECRETE dintre CEAUȘESCU și cancelarul SCHMIDT

La începutul anilor ’60, se semna primul acord secret scris între România și Germania privind reglementarea emigrării etnicilor nemți

„Primele contracte secrete și discrete între statul vest-german și România în privința emigrării germanilor din Transilvania datează de la mijlocul anilor ’50. Germania federală avea nevoie de mână de lucru, iar sașii și șvabii din România cunoșteau limba germană cu mult mai bine decât turcii sau iugoslavii care veneau atunci acolo la muncă”, susține istoricul Adrian Cioroianu în cartea sa Nu putem evada din istoria noastră. Cea mai fumoasă poveste (II), Editura Curtea Veche, 2016.

Un student „valora” 5.000 de mărci

„Potrivit unor surse din serviciile de informații românești, primul acord secret scris între Germania și România privind reglementarea emigrărilor etnicilor germani a fost încheiat în anul 1962, iar în ianuarie 1978 cancelarul german Helmut Schmidt și Nicolae Ceaușescu au semnat un alt acord secret, prin care cifra anuală de germani care primeau viza de emigrare era de 11.000 (...). În schimbul etnicilor „repatriați”, statul german plătea o sumă corespunzătoare nivelului de educație al fiecăruia: 1.800 de mărci pentru cazurile generale, 2.900 de mărci pentru un muncitor calificat, 5.500 de mărci pentru un student și 11.000 de mărci pentru un absolvent de studii universitare”, consemnează profesorul Adrian Cioroianu în cartea sa.

Singura fotografie cu Sfinxul din Bucegi în 1896. Avea mustață și plete. Transformări uimitoare

Netflix, încă o lovitură cu un nou film. Ingredientele succesului: Dragoste, supraviețuire și o crimă misterioasă

Adevărul din spatele unei jumătăți de adevăr

„Personal, cred că a spune că Ceaușescu „i-a vândut” pe germanii din România reprezintă doar o jumătate a adevărului. Cealaltă jumătate de adevăr este că Germania Federală s-a oferit să „despăgubească” statul român pentru facilitatea plecării acestora, adică să-i „cumpere”, dacă este să păstrăm acest vocabular (...). Regimul de la București părea legitimat să primească acești bani, pentru că școala și educația profesională în România erau gratuite, spre deosebire de țările lor de destinație. Din moment ce acești oameni, în care statul român investise pentru educația lor, urmau să muncească în altă parte – producând plusvaloare pentru economiile acelor state – regimul de la București s-a considerat îndreptățit să ceară un fel de despăgubire”, consideră Adrian Cioroianu.