Sursa foto: Arhiva EVZ Peste tot se zice că toți, mai ales în diplomație, vor posturi în state de top, în timp ce posturile celelalte să fie oferite celor mai slabi cotați. Acest lucru este cunoscut și de serviciile de informații străine. Iar în istorie, „Călcâiul lui Ahile” are partea sa de glorie.
„Călcâiul lui Ahile” - Al Doilea Război Mondial
„Călcâiul lui Ahile” și-a dovedit eficacitatea în Al Doilea Război Mondial. Ambasadorul britanic la Ankara a fost „văduvit” de informații prețioase de către „Cicero”. Era omul său de încredere pe care îl trimitea să-i aducă valiza. Ba chiar să-i umble la valiză! „Cicero” a vândut secretele germanilor, care au avut informații despre „Overlord”.
Spionul sovietic Richard Sorge a spionat la Tokyo până la începutul anului 1941. Ca și Ankara, capitala unui stat neutru, Tokyo, de data asta o capitală de stat membru al Axei, era un centru nodal de spionaj. Sorge a reușit clar să afle din corespondența secretă germano-japoneză că doar căderea unui mare oraș ar face Japonia să atace URSS. Așadar, Jukov a retras diviziile de la granița manciuriană și le-a folosit la apărarea Moscovei. Apoi, evident, și la Stalingrad, Totul pentru că Stalin avea un spion acolo unde nu s-ar fi așteptat nimeni, la Tokyo.
”Călcâiul lui Ahile” - Războiul Rece
Tot „Călcâiul lui Ahile” a funcționat și în cazul spionajului asupra NATO. Regretatul Mihai Caraman și-a construit rețeaua la Paris, la sediul NATO de atunci pornind tocmai de la acest „Călcâi al lui Ahile”. Adică regimul gaullist dorise ieșirea Franței din structurile NATO. Implicit, numărul celor ce urau NATO era crescut, chiar și printre funcționarii de acolo.
I-a fost ușor lui Mihai Caraman să sondeze personalități cunoscute pentru pacifism, lăcomie sau frustrare. Așa a făcut ca până în 1969, să fie aflate informații „cosmice” adică la cel mai înalt grad de secretizare. Ulterior, NATO s-a mutat la Bruxelles, prea târziu însă: românii șo sovieticii penetraseră deja NATO a cărei strategie fusese compromisă până la nivel de 1975. Așada, „Călcâiul lui Ahile” funcționase.
Conu Costică Argetoianu își amintește
Constantin Argetoianu, controversat politician doljean, în memoriile sale scrise până în 1945 (va muri în închisoare în 1955), spunea că în SUA, la debutul secolului XX, românii obișnuiau să trimită cei mai proști ambasadori, unul dintre ei fiind incult la propriu iar limba engleză îi era complet necunoscută.
Așadar, trimiterea unor diplomați slabi în zone defavorizate reprezintă o invitație către serviciile secrete străine care nu vor ezista să atace această redută. Aici nu se joacă după regula armelor nucleare: „cine trage primul, moare al doilea”, ci doar după prima jumătate: „cine trage primul” are avantaj.
Recomandările noastre
