Skinny, cu talie joasă sau înaltă, drepți sau evazați, sigur ai cel puțin o pereche preferată de blugi. Orice preferință legată de stil ai avea, în orice domeniu ai activa, blugii sunt nelipsiți din orice dulap.
Pentru că istoria lor este destul de controversată, Europa și America, revendicând, pe rând, statutul de inventator al acestei piese vestimentare, hai să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.
Cum a început totul
Deși denumirea este un derivat al englezescului blue jeans, termenul vine își are rădăcina, de fapt, în structura bleu de Genes, adică albastru de Genova, ceea ce ne duce cu gândul la Europa, la Italia, mai exact. Dacă ne referim, în schimb, la materialul din care sunt făcuți, denimul, acesta derivă din structura „serge de Nîmes”, care era o stofă produsă în orașul francez Nîmes. Care este legătura dintre Genova și Nîmes? Aceea că pantalonii produși în Franța erau la mare căutare în portul genovez, marinarii având nevoie de un material care să reziste tuturor muncilor grele pe care le aveau de făcut. Toate acestea se întâmplau în secolul al XVI-lea și încă de atunic, blugii devin populari în Europa.
Levi Strauss și Jacob Davis
Povestea mult mai cunoscută de majoritatea oamenilor se leagă însă strâns de numele lui Levi Strauss, care confecționează modele de blugi foarte apropiate de cele pe care le știm noi astăzi.
Strauss, negustor evreu din Germania, emigrează în America, în anul 1850, și se ocupă de o mică afacere cu textile, alături de fratele său. În perioada cunoscută de noi drept goana după aur, Strauss se mută în San Francisco și acolo începe succesul său. Pentru că cei care căutau aur, dar și cei care se ocupau de creșterea animalelor aveau nevoie de îmbrăcăminte rezistentă, comodă, dar și ieftină, Strauss le vinde pantalonii albaștri, din denim, care ajung să fie extrem de apreciați și de doriți de către oameni.
O altă etapă importantă care aduce și mai aproape pantalonii de felul în care îi știm astăzi este reprezentată de întâlnirea lui Strauss cu Jacob Davis, unul dintre colaboratorii săi. Davis îi transmite lui Strauss că cei care cumpără pantalonii se plâng de faptul că buzunarele nu rezistă atât cât ar avea ei nevoie, așa că va crea un nou desgin și va îmbunătăți durabilitatea cu ajutorul unor capse. Produsul are succes la public, așa că cei doi devin parteneri de afaceri și în anul 1873 patentează produsul, acesta fiind anul oficial de naștere al blugilor. La scurt timp apar și salopetele confecționate tot din denim, utile muncitorilor din aproape orice industrie.
Pantalonii devin din ce în ce mai îndrăgiți și cunoscuți, nu doar în America, ci și în întreaga lume, iar în anul 1920 aceștia sunt cei mai utilizați pantaloni din America.
Evoluție și diversificare
O altă bornă importantă în istoria blugilor este anul 1935, când Levi Strauss produce și lansează pentru prima dată o linie dedicată femeilor. Blugii au o croială diferită de cea creată pentru bărbațiși urmăresc punerea în evidență a formelor feminine.
În 1950 blugii reprezintă vestimentația obligatorie a clasei muncitoare, iar în anii 1960 sunt la mare căutare de către cei care adoptă moda și stilul de viață hippie și devin preferații tinerilor, care îi personalizeză cu broderii și mesaje împotriva războiului, devenind, astfel, un simbol al păcii.
În țările comuniste sunt priviți ca un simbol al revoltei și al decadenței occindentale și sunt interziși în școli, teatre sau în restaurante. Dar, evident, așa cum era de așteptat, ca orice lucru interzis, blugii sunt cu atât mai doriți de către tineri, care îi cumpărau oricum, de unde puteau și care plăteau oricât de mult.
O mare contribuție la adoptarea acestei piese vestimentare au avut-o și filmele, dar și artiștii din zona muzicală, raperii, mai ales, fiind mari fani ai blugilor și apărând îmbrăcați adesea cu blugi largi, cu turul lăsat. Să nu-i uităm nici pe celebrul Kurt Cobain, care purta foarte des blugi decolorați sau prespălați și nici pe Elvis Elvis Presley, cu celebrii săi blugi evazați.
Iată, deci, cât de rezistentă în timp și cât de versatilă este această piesă vestimentară.