Cum a ajuns Securitatea atât de puternică după 1990? Printr-un proces simplu, acela de demonizare, spune Sorin Roșca Stănescu în lucrarea ”S.R.S.: “naşul” presei din România în dialog cu Dan Andronic şi Alice Barbu: 49 de ani de presă printre securişti, disidenţi, politicieni, miliardari şi câţiva idealişti”.

Iată dezvoltarea logicii cunoscutului ziarist: ”Nu cred că a fost pozitivă vărsarea serviciilor secrete la Armată în 1990. Acolo a fost greșeala inițială. O crimă cu premeditare. În 1990, Armata a preluat atât structura serviciilor secrete, cât și arhiva lor. Asta în condițiile în care Nicolae Militaru era colaborator al GRU. A adus la vârful Armatei, persoane care s-a dovedit că au colaborat cu serviciile sovietice. Asta a deposedat Securitatea română de o serie de informații secrete pe care le obținuse și o bună parte din rețeaua externă, a fost deconspirată și predată Moscovei”.

Demonizarea

”A doua greșeală fatală a fost demonizarea serviciilor secrete. La această demonizare am participat și eu. Însă reacția nu vine de la noi, de la jurnaliști. Ci de la complotiști. Faptul că nici acum nu este recunoscut că a avut loc o lovitură de stat militară. S-a inventat o revoluție, s-au dat 30.000 de certificate de revoluționari, a fost pus Ion Iliescu în capul acestora. Aceste lucruri au condus implicit la demonizarea serviciilor secrete. Dacă ar fi fost o Revoluție, morții ar fi putut fi puși pe seama Securității. Și doar dacă Securitatea ar fi ripostat prin foc. Armata este greu să fie demonizată pentru că este populară la propriu și la figurat. În timp ce Securitatea nu este”, ponează SRS.

SRS: ”Trecutul Securității din perioada stalinistă era încă proaspăt în amintirea unora. Mai ales a celor care au fost implicați în formarea partidelor istorice și care au avut de pătimit de pe urma acesteia”.

Instinctul de conservare

SRS crede că totul s-a născut dintr-un instinct de conservare pus mereu în alertă: ”De aici încolo, s-a creat o labilitate inițială a Securității. Asta i-a obligat pe securiști să se apere și acest instinct de conservare i-a făcut din ce în ce mai precauți, dar și mai puternici. Și, în final, tot mai antipatici. Au pus mâna și pe prea multe afaceri. Tot din instinct de autoconservare. Lucrurile ar fi stat altfel dacă din capul locului s-ar fi știut și s-ar fi spus că ar fi avut loc o lovitură de stat”.

În plus, minciuna Revoluției a creat o bulă monstruoasă care a pornit un tăvălug de alte neadevăruri umflate peste măsură. Și lipsa de transparență care a creat valuri succesive de neîncredere.

SRS: ”În alte țări, în care au fost restructurate aceste servicii, li s-a dat accesul la afaceri, într-un mod transparent. Acesta este procesul care a generat demonizarea Securității. M-am luptat cu Securitatea. Și eu am contribuit la această demonizare pentru că așa ne puteam explicam mizeriile care se întâmplau, în continuare, în societatea românească. Mai ales în contextul în care autorii loviturii de stat susțin în continuare că a fost o revoluție”.

Institutul loviturii de stat

”A fost creat Institutul Revoluției Române. Dar nu am avea oare nevoie și de un Institut al Loviturii de Stat? Punându-le evenimentelor ștampila de Revoluție, ne-am înscris de la început într-o mega-minciună. Această megaminciună a avut un efect devastator asupra întregii societăți, dar în primul rând asupra serviciilor secrete, din perspectiva imaginii acestora”, mai spune Roșca Stănescu.