Un fost jurnalist al cotidianului a aflat primul detalii despre renumitul scandal, dar editorii nu au ştiut cum să le valorifice.
Un fost reporter al renumitului cotidian american „New York Times” susţine, după aproape 40 de ani de la scandalul „Watergate”, care a culminat cu demisia preşedintelui Richard Nixon, în 1974, că a primit pontul respectivei afaceri înaintea jurnaliştilor de la „Washington Post”, Bob Woodward şi Carl Bernstein. Dezvăluirile acestora din urmă, care au zguduit din temelii scena politică americană la începutul anilor ‘70, le-a adus celor doi un Premiu Pulitzer, cea mai importantă distincţie jurna listică acordată în Statele Unite. Robert M. Smith, ziarist la publicaţia newyorkeză în acea perioadă, a declarat că, în timp ce lua masa la un restaurant din capitala americană, la aproximativ două luni după efracţia din complexul Watergate, directorul interimar al FBI, L. Patrick Gray, l-a abordat pentru a-i divulga detalii explozive despre ceea ce a numit o operaţiune „murdară” a republicanilor, de plantare de microfoane în incinta sediului de campanie al democraţilor.
Gray i-a sugerat tânărului jurnalist că întreaga afacere s-a derulat cu încuviinţarea directă a liderului de la Casa Albă, Richard Nixon, alte figuri notorii din administraţia centrală, printre care şi procurorul-general al Statelor Unite, John Mitchell, fiind, de asemenea, implicate. Smith a transmis imediat informaţiile superiorului său, Robert H. Phelps, editor la „New York Times”, care a înregistrat dezvăluirile pe o casetă audio în timp ce reporterul i le relata. 37 de ani de uitare
Firul epic se opreşte însă aici. A doua zi, Smith a părăsit definitiv redacţia cotidianului pentru a frecventa cursurile Facultăţii de Drept a Universităţii Yale. La scurt timp, Phelps şi-a dat demisia şi s-a alăturat publicaţiei „Boston Globe”, fără a mai acorda niciun fel de atenţie informaţiilor primite.
Tânărul ziarist, care a renunţat la presă după admiterea la universitate, a păstrat pentru el secretul încredinţat de fostul director al FBI timp de aproape patru decenii, până când a aflat că fostul său şef de la „New York Times” intenţionează să includă întreaga poveste în memoriile sale. „Nu am nicio idee”, a răspuns Phelps, întrebat ce s-a întâmplat cu respectiva casetă audio, asumându-şi însă responsabilitatea ratării unui subiect de presă atât de important.
Recomandările noastre
