Ioan Luchian Mihalea, fondatorul grupului vocal Song şi al corului de copii Minisong a fost asasinat în noiembrie 1993, în propriul apartament, de doi tineri care au vrut să-l jefuiască. La atâta timp de la crima care a şocat România şi de la ceea ce a ieşit la iveală în urma ei, unul dintre cei doi ucigaşi, Nelu Florian Gavrilă, condamnat la închisoare pe viaţă, a fost eliberat, miercuri, din închisoare.

La opt ani de la încarcerare, Gavrilă a fost trecut din regimul de maximă siguranţă, în care sunt incluşi cei cu pedepse mari, în cel de „închis”. După alţi cinci ani a ajuns printre puşcăriaşii care beneficiau de avantajele de la „semideschisă”. După cum avea să noteze presa, în tot acest timp, nu a avut nici o abatere, nici un incident care să-l oprească să spere la regimul deschis. Lucru care s-a şi întâmplat recent, primind acest statut. A fost transferat de la Jilava, la Penitenciarul Găeşti. Acolo a participat la diverse activităţi educative. Acum a fost eliberat…

Poveste greu de uitat

Dar…În spatele acestui „model” în puşcărie se află o poveste sumbră, greu de uitat.

Pe 30 noiembrie 1993, dispeceratul Poliţiei municipiului Bucureşti era sesizat telefonic că a fost comis un omor, într-un apartament din Drumul Taberei, victima fiind cunoscutul dirijor, compozitor şi solist al grupului Song, Ioan Luchian Mihalea. La faţa locului s-a deplasat urgent o echipă formată din procuror, medic legist şi specialişti criminalişti, care aveau să constate următoarele: uşa de acces era întredeschisă şi prezenta urme de sânge pe partea exterioară şi interioară, cheia fiind găsită în broască, pe interior. În primul hol al locuinţei au fost identificate mai multe pete de sânge, inclusiv o urmă de stratificare creată de un obiect de încălţăminte. În al doilea hol al locuinţei a fost găsit cadavrul artistului, prezentând urme de lovituri create de un corp ascuţit, taietor, precum şi mai multe echimoze. În dormitor lucrurile erau răvăşite, fiind descoperite mai multe urme de sânge…

Asasinii, Nelu Florian Gavrilă şi Ionel Păun, au fost condamnaţi pe viaţă pentru crimă. „Filmul crimei” avea să scoată la iveală faptul că Mihalea avea un secret, care durase atât în anii comunismului, cât şi după revoluţie: era homosexual. Un secret care, odată aflat, avea să şocheze opinia publică românească în momentul decesului artistului, care era căsătorit de trei ani şi avea şi avea un băieţel, Ionuţ. 

În cercul homosexualilor

Nelu Florian Gavrilă era o persoană cunoscută în cercul homosexualilor. Îl cunoscuse pe Mihalea în cursul anului 1991, după care cei doi au început să întreţină relaţii sexuale. Relaţia s-a încheiat la începutul anului 1993 din cauza geloziei victimei şi a unor neînţelegeri de ordin financiar, după cum avea să consemneze poliţia.

După cum reiese din raportul medico-legal, întocmit în urma decesului, pe 29 noiembrie 1993, la ora 17:00, Ioan Luchian Mihalea „era acasă şi consumase probabil şi un act homosexual”. În jurul orei 18:30, aşa cum stabiliseră la telefon, Nelu Gavrilă se prezintă acasă la Ioan Luchian Mihalea. La intrarea în scara blocului, Gavrilă întrerupe iluminatul electric de la parter prin răsucirea tubului de neon. Urcă apoi, împreună cu Păun, la etajul 1 şi sună la uşa lui Mihalea. Conform ripvip.wordpress.com, la 18:35 Mihalea le deschide uşa celor doi şi îi invită în casă, exprimându-şi totodată surprinderea faţă de prezenţa lui Ionel Păun. La 18:40-19:30 cei doi îi provoacă o moarte violentă artistului, după care, relaxaţi, şterg urmele, îşi spală mâinile de sânge şi…pleacă. La 19:00-19:30, vecinii aud ţipetele de ajutor ale victimei.

Foarte puţin

„Eu mi-am pus boxul metalic pe mâna dreaptă, pe sub mănuşă şi am început să îl lovesc şi eu în faţă pe Mihalea. Ne aflam pe holul de la intrarea în casă, pe lângă uşa de la bucătărie, când Gavrilă l-a lovit ultima oara cu letconul în cap, iar Mihalea s-a dezechilibrat şi a căzut lângă uşa de la intrare cu capul orientat spre uşa de la debara. Eu l-am tras pe Mihalea de picioare prin sufragerie până în holul de lângă baie, iar Gavrilă mergea după mine. L-am lăsat pe Mihalea în holul respectiv şi l-am mai lovit de câteva ori cu pumnul în piept, iar Gavrilă l-a lovit cu letconul tot în cap. M-am dus apoi la baie şi mi-am spălat mănuşile albastre de sânge, pentru că nu puteam să plec cu ele aşa murdare. De asemenea, am dat cu apă şii pe petele de sânge aflate pe hainele cu care eram îmbrăcat. În timp ce mă spălam, Gavrilă a strigat la mine şi mi-a zis să vin la el în sufragerie. L-am văzut când a smuls un cablu de alimentare electrică de la un aparat pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea. El mi-a zis să trag de un capăt al cablului, dar eu am refuzat iniţial. Însă el a insistat şi am tras de un capăt. Cablul s-a rupt la un capăt, dar Gavrilă a adus un alt cablu pe care l-a înfăşurat în jurul gâtului lui Mihalea, dar de capetele acestuia am tras foarte puţn”, avea să declare mai tărziu Ionel Păun.

Aproape dezbrăcat

La ora 19:30 criminalii părăsesc locuinţa lui Mihalea, lăsând în urmă cea mai violentă crimă a vremii. Cei doi furaseră din casa victimei un aparat video marca AIWA, un radiocasetofon marca SHARP, o cameră de filmat marca HITACHI, o combină muzicală marca MATSUI, un lănţişor, o brăţară şi o verighetă de aur, un ceas de mână, o geacă şi pantaloni de blugi, sumele de 400 dolari şi 30.000 lei, un portofel, o geantă de fâş de culoare neagră.

Pe 30 noiembrie 1993, a doua zi dimineaţă, administratorul blocului intră în casa lui Mihalea, anunţă vecinii şi ulterior poliţia. Trupul lui Ioan Luchian Mihalea a fost găsit pe podeaua din casă. Cadavrul era aproape dezbrăcat, iar în jurul gâtului avea cablul folosit la strangularea artistului. Criminalii au fost prinşi zilele următoare: mai întâ Gavrilă, după care Păun. Cei doi au fost condamnaţ pe viaţă pentru crimă. S-a vorbit atunci despre o întreagă reţea homosexuală. Zvonurile au spus că, din cauza numelor sonore, anchetatorii s-ar fi grăbit să închidă cazul…