Iată faptele ! Pe 11 decembrie 2016, în România au avut loc alegeri parlamentare.

Prin întreaga lor desfășurare, prin absența contestațiilor ulterioare (o premieră în postdecembrism), alegerile din 11 decembrie 2016 au întrunit pe deplin condiția fundamentală pentru ca noua majoritate să fie recunoscută de SUA, de NATO și de UE. Condiție cu care românii au fost pisați la cap de Puterile Garante după căderea comunismului:

Alegeri libere și corecte! România e membră NATO și UE, partener strategic al Americii în această parte complicată a Uniunii Europene. Alegerile din 11 decembrie 2016, libere și corecte, au adus cu ele victoria zdrobitoare a Partidului Social Democrat. Împreună cu un alt partid – ALDE, PSD a alcătuit o majoritate parlamentară confortabilă și, pe baza ei, a învestit un Guvern, condus de Sorin Grindeanu.

Partidul Social Democrat e membru cu drepturi depline al Partidului Socialiștilor Europeni. Partidul ALDE e membru cu drepturi depline al Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa.

Europarlamentarii PSD și ALDE sînt o prezență activă în Parlamentul European. Din partea PSD, social-democrata Corina Crețu e Comisar european.

Atît în campanie, cît și după alegeri, PSD și ALDE au reînnoit angajamentele externe ale României postdecembriste:

Apartenența la NATO, apartenența la UE, apartenența la Parteneriatul strategic cu SUA. Niciuna din deciziile de politică externă ale României n-au fost puse la îndoială de campania electorală a celor două partide.

E drept, mai mult în vorbe, liderii celor două partide au invocat necesitatea unei poziții mai demne a României în Uniunea Europeană, potrivit intereselor noastre naționale. Din punctul de vedere al orientării geo-politice, astfel de declarații nu schimbau cu nimic orientarea proatlantică a României.

PSD nu e un partid nou pe scena postdecembristă. A mai fost la guvernare și, mai mult, în timpul guvernărilor sale, România a intrat în NATO și în UE.

În timpul campaniei electorale, PSD a prezentat un program politico- economic. Deși criticat de partidele de Dreapta ca fiind unul de pomeni electorale, Programul PSD n-a stîrnit o clipă preocupările aliaților occidentali. Presa occidentală n-a tras semnale de alarmă în legătură cu unele puncte din Program ca fiind antioccidentale și, cu atît mai puțin, antidemocratice. Programul ALDE a fost și el primit bine de către NATO, de către Uniunea Europeană. În nici un moment, presa occidentală, ambasadele de la București ale Puterilor Garante, n-au sesizat poziții amintind de cele ale lui Donald Trump sau de cele ale lui Marine Le Pen.

La nici două săptămîni de la instalare, Guvernul PSD-ALDE dă o Ordonanță de Urgență dubioasă. Deși prezentată ca dorită de realități, Ordonanța era menită să rezolve chestiunile personale ale liderului PSD, Liviu Dragnea, obsedat de problemele sale cu Justiția. Klaus Iohannis, ținut la curent de SRI, devenit sub Eduard Hellvig, Noua Securitate a Președintelui, intervine cu hotărîre împotriva acestei Ordonanțe. Intervin și Parchetul General, DNA, CSM și presa anti-PSD, în frunte cu Divizia Presă a Binomului SRI-DNA. În toiul pregătirilor pentru emiterea Ordonanței, în București au loc demonstrații de protest așa-zis spontane. Spun așa-zis, deoarece, deși neautorizate, demonstrațiile sînt sprijinite și încurajate de Președinte și de Sistemul Instituțiilor de forță. Mai mult demonstrațiile sunt încurajate chiar de Guvern. În nici un moment, forțele de ordine nu atrag atenția participanților că au nevoie de autorizație. Ba chiar, forțele de ordine se dau peste cap pentru ca demonstrațiile să se desfășoare cît mai nestingherit. Circulația în centru Bucureștilor blocată pentru a nu stînjeni manifestațiile spontane. Demonstrații, masați în Piața Victoriei, sunt protejați de impresionante forțe de jandarmi.

Precizarea că demonstrațiile s-au bucurat de sprijinul total al autorităților e crucială pentru a înțelege semnificația lor. Rapsozii acestor demonstrații le-au transformat în veritabile legende ale Rezistenței civice moldo- valahe. Una e să ieși în stradă neautorizat împotriva întregii Puteri – cum s-a întîmplat în 1990 cu Piața Universității – și alta e să ieși știind că beneficiezi de protecția unei Părți a Puterii, dacă nu chiar cea mai importantă.

S-au comparat demonstrațiile din ianuarie 2017 cu cele din decembrie 1989. Nimic mai jignitor pentru demonstrațiile din decembrie 1989. Una e să ieși în stradă riscîndu-ți viața în confruntarea cu Armata și alta e să te duci cu cîini și cu copii în Piața Victoriei ca să te joci cu telefoane lanternă!

Cu toată revolta stîrnită de pregătirile pentru Ordonanță, Guvernul dă Ordonanța respectivă în noaptea de 31 ianuarie 2017 spre 1 februarie 2017. Toate împrejurările acestei decizii rămîn în Istorie ca model de acțiune în forță de tip dictatură din Caraibe. Explicabil în acest context, că, în București și în țară au loc, seară de seară, demonstrații gigant, cu participarea a zeci și sute de mii de oameni.

Sub presiunea acestor manifestări, PSD și ALDE dau înapoi. Guvernul Sorin Grindeanu abrogă Ordonanțele.

Cu toate acestea, manifestațiile continuă. Chiar dacă fără să atingă numărul uriaș de pînă la abrogare, ele acționează ca un factor de presiune pentru demisia Guvernului. Deoarece protestul dă semne de oboseală, se pun la cale seară de seară, de firmele de publicitate, sprijinite de Sistem, tot felul de trucuri menite de a le păstra în atenția presei interne și mondiale, dar mai ales pentru a asigura un număr însemnat de persoane prezente în Piață, pentru ca acesta să fie trîmbițat de cele două posturi tv ale Diviziei Presă: Realitatea tv și Digi tv.

Manifestațiile de protest din București au beneficiat de o atenție uriașă din partea presei occidentale. Televiziuni de prestigiu și-au trimis aici care de reportaj pentru a transmite în direct momentele culminante ale demonstrațiilor. Evenimentelor de la București li se consacră reportaje, relatări și comentarii de către marile agenții de presă internaționale. România e văzută de presa occidentală ca o provincie uitată a Europei. Cu excepția unor evenimente violente (Revoluția din decembrie 1989, Mineriadele), România e ocolită de presa Occidentală.

Cînd se scrie despre România, se scrie ca despre o sursă bogată de întîmplări bizare prin raportare la civilizația occidentală, corupție, sărăcie, proaste maniere, înapoiere de Ev Mediu.

De bine nu se scrie despre România din două motive

: 1) Nu face rating sau tiraj.

2) Contrazice în ochii cititorilor imaginea deja înrădăcinată de țară care a nimerit din greșeală în Uniunea Europeană.

Uriașul și bruscul interes al presei occidentale pentru un fapt normal și în Franța, Anglia, Germania – demonstrații împotriva unor decizii ale Guvernului (în Franța, Legea Macron a scos în stradă seară de seară sute de mii de parizieni, fără ca presa mondială să vorbească de Revoluție) se constituie din start într- o ciudățenie.

O demonstrație antiguvernamentală la București, lipsită de orice violență, nu aduce nici rating, nici tiraj presei occidentale.

A doua și marea bizarerie apare din abordarea acestor demonstrații. Ele au fost și sunt prezentate ca un gest eroic, disperat al unui popor aflat sub o dictatură nemiloasă.

Nu s-a scris un rînd despre sprijinul dat de Președinte acestor manifestări.

Nu s-a scris un rînd despre atitudinea mai mult decît binevoitoare a Guvernul față de aceste manifestări. Guvernul Grindeanu mai că n-a trecut de parte demonstranților, atît de dulce a fost cu ei.

Nu s-a scris un rînd despre faptul că Guvernul nu numai că n-a interzis protestele, ba mai mult, le-a încurajat prin blocarea Circulației în centrul Bucureștilor.

S-a insistat pînă la cea mai joasă manipulare, de tip OTV-ist, pe eroismul acestor demonstrații.

Urmărind reportajele și comentariile din presa occidentală, rămîi stupefiat de abandonarea de către autori a minimei echidistanțe profesionale (reprezentanții Guvernului, ai PSD și ALDE, deși reprezentanți ai unei Puteri desemnată în chip democratic nu beneficiază în presa occidentală de necesarul drept la replică) și transformarea lor în ziariști de tip bolșevic, cei care nu făceau presă, ci propagandă și agitație în favoarea maselor populare, împotriva burghezo- moșierimii.

E mai mult decît semnificativ pentru tendențiozitatea bolșevică a presei occidentale că din România sunt publicate doar punctele de vedere ale adversarilor PSD: Președintele, intelectuali din ICR-ul lui Traian Băsescu, șefi ai instituțiilor de forță. Îndreptățite sau nu, punctele de vedere ale PSD, ale Guvernului, ca aparținînd unor forțe democratice, trebuia să fie și ele prezente în presa occidentală, pentru ca cititorul sau telespectatorul să-și facă o imagine corectă despre evenimentele din România. Cu rare excepții, comentariile nu sînt analize seci, lucide ale conflictului dintre Guvern și stradă.

Comentariile sînt ode închinate demonstrațiilor.

Un cititor sau telespectator occidental simte nevoia să se întrebe nedumerit:

Ce dracu se întîmplă în România? A revenit Nicolae Ceaușescu la Putere?

E pe cale România să iasă din NATO și UE pentru a intra în CSI și românii, asemenea ucrainenilor, au ieșit în stradă ca să apere apartenența României la Occident

? Întrebări legitime, deoarece situația din România e prezentată în presa occidentală la fel cum a fost prezentată situația din Ucraina din timpul Euromaidanului sau situația din Egipt în timpul Primăverii arabe.

Un conflict între Popor și Puterea dictatorială.

Cititorul sau telespectatorul occidental are impresia că-n România n-au fost alegeri libere, ci o Lovitură de Stat militară care a adus la putere o juntă împotriva căreia Poporul a ieșit în stradă cu brațele goale.

Deoarece mulți occidentali nu știu pe unde vine și România asta, indiscutabil vor fi fost convinși că România e Turcia lui Erdogan.

Cum se explică abordarea asta ciudată de către presa occidentală, greu de justificat dacă ne gîndim că Guvernul PSD-ALDE e rezultatul unor alegeri libere și corecte?

Răspunsul e simplu.

Se explică prin faptul că PSD și ALDE au cîștigat în chip zdrobitor alegeri libere și corecte.

Alegeri libere și corecte au fost cîștigate de Donald Trump în America.

Alegeri libere și corecte au fost cîștigate de conservatori în Polonia.

La Budapesta, Viktor Orban a cîștigat alegeri libere și corecte.

Alegeri libere și corecte au avut loc și în Grecia lui Țipras.

Alegeri libere și corecte vor avea loc și în Franța.

Viața a dovedit că alegerile libere și corecte pot aduce la Putere Guverne și Președinții cu o altă politică decît cea neoliberală de pînă acum, împărtășită de guvernele din cele mai multe țări membre ale UE, dar mai ales de presa europeană și cea americană anti-Trump.

Desigur, în România Guvernul PSD-ALDE n-are nici o legătură cu neoconservatorismul lui Donald Trump sau cu naționalismul lui Marine Le Pen.

Bietul Liviu Dragnea habar n-are de antiglobalism, de eurosceptism, de conservatorism, nici măcar de naționalism.

Ordonanța de Urgență nu dă curs nici unui Program politic, d-apoi unui program neliniștitor pentru neoliberalismul european.

Ea, Ordonanța, dădea curs zbaterii lui Liviu Dragnea de a scăpa din ghearele DNA.

E limpede însă că Presa Occidentală a purces la o spectaculoasă operațiune de imagine.

Guvernului PSD-ALDE i s-au conferit notele de program ale lui Donald Trump.

Bietul Liviu Dragnea s-a dus la Washington ca să-și facă poză cu Donald Trump.

Pentru asta el a fost identificat cu un aliat din România al lui Donald Trump în politica scandaloasă a președintelui american.

Odată transformat Liviu Dragnea într- o Marine Le Pen, iar PSD în Frontul Național, Operațiunea Presei Occidentale se dezvăluie plenar:

Demonstrațiile de la București sînt un avertisment pentru cetățenii din țările europene care ar îndrăzni să-și dea votul unor partide precum Frontul Național din Franța:

Votați degeaba!

Votul vostru nu va conta, pentru că noi îl vom contrazice prin ample mișcări de stradă!

De aceea s-a scris despre demonstrațiile de la București ca semnificînd o Revoluție.