Editura Evenimentul si Capital

Cum a cucerit Horia Colibășanu vârful Annapurna

horia_colibasanu_a_revenit_la_timisoara_din_expedita_din_nepal01
Autor: | | 3 Comentarii | 162 Vizualizari

Abia întors de pe Anapurna, vârf pe care l-a escaladat luna trecută, când a bifat cea mai importantă premieră naţională din alpinism, timişoreanul Horia Colibăşanu se pregăteşte deja de primul maraton montan, la care va participa, duminică, la Herculane.

Între antrenamente, Colibășanu a găsit răgaz să povestească emoţiile trăite la peste 8.000 de metri altitudine, pe 27 aprilie, când, în premieră națională, a cucerit vârful Annapurna (8.091 de metri), cel de-al zecelea vârf din lume. „Nu am reușit să mă bucur de vârf” Expediţia „Slatina-Annapurna 2010” a avut şi momente de cumpănă. Pe lângă dificultatea întâmpinată în ultima parte a ascensiunii pe vârful muntelui, şi evacuarea, ca-n filme, agăţat de elicopter, cu echipamentul abandonat în zăpadă, Horia Colibăşanu a fost pus, pentru a doua oară în cariera sa de alpinist, în faţa unei decizii grele: aceea de a nu putea să îşi salveze, nici de această dată, amicul de excaladă. „Practic nu am reuşit să mă bucur de vârf. Oricând prefer să nu ajung pe un munte, decât să am un coleg pe care nu reuşesc să îl salvez. Din punctul acesta de vedere a fost foarte greu, pentru că am avut o încercare de salvare care nu a reuşit”, a povestit Colibăşanu. Camaradul pierdut, spaniolul Tolo Calafat, nu s-a întors de pe munte în timp util, iar ulterior, echipajul nu a mai avut oxigen pentru a încerca o escaladă de salvare. „Cel mai dificil moment pe Annapurna a fost momentul în care am aflat că una din buteliile de oxigen pe care ne bazam (aveam una de la coreeni şi alta a polonezilor, ambele pline numai pe jumătate) s-a golit. E adevărat, aceasta i-a salvat pe cei doi ruşi din expediţie, care aveau edem cerebral şi o noapte întreagă şi-au pasat masca de oxigen de la unul la altul şi numai aşa au rămas în viaţă. Cumplit era că aflam de Tolo, care nu mai putea să se mişte, că cere ajutor, ne ruga să mergem după el, iar noi nu mai aveam cum să ajungem la el. A fost doborâtor emoţional să nu poţi face nimic şi cineva să aibă nevoie de ajutor”, a mai povestit alpinistul. Fotografii cu steagul românescChiar dacă muntele şi-a cerut şi anul acest triobutul spaniol, după cum povesteşte timişoreanul, Colibăşanu păstrează amintiri frumoase din expediţie. „Annapurna este un munte înalt şi oarecum tehnic. Cea mai mare bucurie nu a fost, sincer, că am urcat pe vârf, ci că am urcat cu o echipă foarte bună şi foarte rapidă, cu cei doi spanioli, şi cu ei am plănuit şi următoarea expediţie. O echipă rapidă acolo înseamnă siguraţă. Primul gând prin Annapurna a fost că trebuie să fac cât mai multe poze în timp ce colegii mei se grăbeau foarte tare să coboare. Am reuşit să folosesc şi camera foto şi video, dar din nefericire una din mănuşi mi s-a rupt şi am avut uşoare degerături. Al doilea lucru la care m-am gândit a fost să mă uit în partea cealaltă, să văd cum se vede. Am reuşit să fac o fotografie, alături de steagul românesc lângă care am pus steagul Navarei, regiunea de unde provenea Ochoa, şi pe care am trimis-o celor de acasă”, adaugă alpinistul. Următorul țel, Everestul Horia Colibăşanu şi colegii alpinişti din clubul Alternative, vor să facă prezentări în şcoli cu privire la expediţia unică prin care a trecut. Credinţa sportivului este că astfel se poate dezvolta o cultură în relaţie cu acest sport şi în rândul tinerilor de azi. Ca perspectivă, Colibăşanu îşi propune să cucerească Everestul, însă, anul viitor va urca numai în vecinătatea lui, pe vârful Lhotse (8.516 de metri), unul din cei 14 giganţi de peste 8.000 de metri ai Terrei, al patrulea după Everest, K2 şi Kangchenjunga. Expediţia va pleca în primăvara lui 2011, după ce, din luna septembrie, alpinistul va începe antrenamentul intensiv. 12 ani de alpinismHoria Colibăşanu are 32 de ani și este de profesie stomatolog, meserie pe care o practică la Timişoara. Din 1998, practică alpinismul, iar în 2004 a fost primul român care a urcat pe K2 (8.611 de metri). În 2006 a urcat pe Manaslu (8.163de metri), iar în 2007 a urcat pe Dhaulagiri (8.167 de metri). Pe lângă aceste reuşite a mai participat şi la numeroase alte expediţii. Prima tentativă de urcare pe Annapurna a avut-o în 2007. A doua oară a încercat în 2008, dar moartea prietenului său, Inaki Ochoa de Olza, a pus capăt expediţiei la doar 100 de metri de vârf. Expediţia pe Annapurna în 2010 a fost planificată în perioada 10 martie – 1 mai, într-o experimentată echipă internaţională (Piotr Pustelnik, Kinga Baranowska, Peter Hamor şi Horia Colibăşanu).

Nicolae Ceausescu, BOALA rusinoasa! Doar medicul sau stia adevaratul diagnostic!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Administratie Locala

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI