În lumea de astăzi a mașinilor autonome, a portierelor fără cheie și a porturilor de încărcare, este greu de imaginat cât de mare a fost odată micuțul Volkswagen Beetle cu două uși. În Mexic, ultimul Beetle a ieșit de pe linia de producție a fabricii emblematice Volkswagen din Puebla în 2003. Chiar și așa, mașina continuă „să trăiască”. Reinventat și revigorat de moștenirea sa culturală, Mexicul este unul dintre puținele locuri rămase unde încă mai există un gust al febrei Beetle.

Exteriorul curbat și colorat al mașinii și motorul au propulsat-o la un nivel de faimă și statut de cult pe care niciun alt vehicul pe benzină nu îl va mai atinge vreodată. În timp ce poveștile plăcute despre acest vehicul adorabil rătăcesc în amintirile noastre, cea care a fost cândva cea mai bine vândută mașină din lume aproape că a dispărut de pe șoselele americane.

Volkswagen Beetle, mașină-vedetă în Mexic

Patrulând pe străzile întinse din Mexico City, străbătând drumuri de munte amețitoare în Sierra Norte din Oaxaca și funcționând ca un camion alimentar transformat care servește delicatese mexicane, „Vocho”, cum este cunoscut Beetle în Mexic, nu a părăsit niciodată scena.

Președintele „Ixmi Volks Club”, Jesus Delgado, a vorbit despre ceea ce îi amintește sunetul motorului mașinii.

„Când aud motorul unui Vocho, o văd pe soția mea făcându-mi la revedere în drum spre magazine. Văd entuziasmul de pe fața fiului meu când l-am dus la prima lui lecție de condus. Amintirile emoționante sunt și mai reale atunci când el se află lângă mașină”, a spus acesta.

Primul Beetle a ajuns pe țărmurile mexicane în 1954. Acesta a făcut parte dintr-o expoziție ce prezenta creșterea industrială a Germaniei. Vânzările creșteau lent în Statele Unite, dar Volkswagen se lupta cu sentimentul antigerman postbelic pentru mașină. Aceasta a fost concepută sub conducerea lui Adolf Hitler în 1934.

Evoluția micuțului Volkswagen Beetle

El i-a încredințat producătorului de automobile Ferdinand Porsche sarcina de a produce o mașină mică și accesibilă. Totuși, izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a oprit producția comercială. Aceasta a fost reluată abia în 1945, când forțele aliate au descoperit rămășițele bombardate ale unei fabrici de automobile din nordul Germaniei, unde un singur Volkswagen Beetle era parcat printre dărâmături.

A fost nevoie de o scânteie de strălucire din partea directorului de publicitate evreu-american Julian Koenig pentru ca valurile Volkswagen să se schimbe. Împreună cu echipa sa, el a lansat legendara campanie publicitară minimalistă „Thinking Small”. Atunci, a fost îndepărtat publicul american de vagoanele de familie scumpe și l-a îndreptat către o nouă realitate a mașinilor mici.

Nimeni nu ar fi putut prezice evoluția a Beetle într-un simbol al contra-culturii și talisman al mișcării „flower power” din SUA.

În timp ce războiul din Vietnam făcea ravagii, Beetle a ajuns să întruchipeze o mișcare socială puternică generată de protestele împotriva războiului din America. Mașina a continuat să reprezinte „pacea și dragostea” pe tot parcursul epocii. Mașinile Beetle au ajuns într-un număr mare la Festivalul Woodstock din 1969. A fost un outsider, simplu și neapologetic și un simbol al structurilor anticapitaliste îmbrățișate cu dragoste de contraculturile hippie. În multe feluri, a ajuns să reprezinte tot ceea ce Germania nazistă ar fi urât.

Un patrimoniu vibrant

Până în 1972, a fost cea mai produsă mașină din lume. Mai mult, a beneficiat de faima mainstream a filmului Disney „The Love Bug” și de un lanț de aprovizionare puternic, care includea o nouă fabrică în Puebla, Mexic. De aici, autovehiculul era expediat în întreaga lume.

În 2003, Volkswagen a încetat producția acestui automobil din cauza scăderii vânzărilor și a dorinței de a construi alternative mai moderne. Această mașin a fost fabricată mai mulți ani în Mexic decât în Germania, notează cnn.com. La scurt timp după anunț, BBC News a raportat că „a devenit evident că moștenirea sa va rămâne vibrantă”.

De atunci, legile mai dure privind poluarea aerului și costurile în creștere ale combustibilului l-au scos treptat de pe drumurile din Europa și din Statele Unite. Mașina servește ultimul capitol de stat departe de ochii publicului. Acum este mai mult o jucărie pentru cei bogați și celebri.

Actorul Chris Pratt și-a restaurat propriul Beetle din 1965 în 2016. El l-a descris atunci ca „un vis în care să te plimbi pe dealurile Hollywood-ului”. În același an, comediantul Jerry Seinfeld și-a vândut modelul alb din 1960, echipat cu un motor de 36 CP, pentru 121.000 de dolari. Acesta a stabilit un record mondial pentru vânzarea unui Beetle. Trei ani mai târziu, Ewan McGregor, a cheltuit peste 30.000 de dolari pentru a-și transforma Beetle-ul pentru a deveni complet electric. În Mexic, însă, nu ești niciodată departe de a vedea curbele și sunetul motorului mașinii originale.

Mașina este un adevărat simbol

Jose Luis a restaurat Vochos de 40 de ani. El a descris cum a fost „profund întristat” când s-a luat decizia de a opri producția mașinii. El a argumentat că „deși piesele sunt acum mai scumpe și mult mai greu de găsit, apetitul oamenilor pentru a deține și a conduce aceste mașini în Mexic rămâne neschimbat”.

Pentru artista vizuală mexicană de renume mondial, Betsabeé Romero, mașina a fost esențială în cariera sa. În atelierul său de la periferia Ciudad de Mexico, Romero este așezată lângă una dintre cele cinci Vocho decapotabile.

„Vocho este un simbol al moștenirii noastre și unul la care ne putem raporta cu toții. Fiecare mașină este o bucată de istorie a designului. Este unic democratică... Mulți oameni ar putea avea o clădire preferată. Nu este cazul cu mașina. Cu toții avem o mașină preferată și fiecare dintre noi are o poveste de spus despre ea”, a spus artista.

Constructorii auto moderni se confruntă cu o provocare uriașă în crearea unei mașini care să poată atrage un nivel similar de atenție globală. Totuși, rămâne de văzut dacă va fi vreodată posibil să se recreeze statutul de cult de neegalat al Volkswagen Beetle.