Culmea tupeului! Satrapii Orientului întorc arma “drepturilor omului” împotriva UE!

Propaganda zilelor noastre nu mai are nici urmă de rușine. Au dovedit-o chinezii, afirmând că noul coronaviris a ajuns la Wuhan transportat de niște americani. Dar agenții Beijingului sunt niște bieți copii față de ziariștii turci, care deplâng respectarea drepturilor omului în democrațiile occidentale, uitând că în țara lui Erdogan democrația și drepturile omului au rămas o amintire îndepărtată. Nu compasiunea față de minoritățile oprimate, ci nevoile propagandei fac ca și Al Jazeera, o televiziune qatariotă extrem de sensibilă la interesele turcești, să devină portavocea asociațiilor pentru apărarea drepturilor  romilor, Până la urmă, folosirea adevărului împotriva inamicului e cea mai bună rețetă de propagandă.

 “Cu măsurile de carantină anti-pandemie în vigoare în toată Europa, cea mai mare și mai marginalizată minoritate a continentului - romii - se află la mâna polițiștilor rasiști și violenți care par a nu fi răspunzători în fața nimănui.

Polițiști din Slovacia și până în Irlanda, care oricum n-au nevoie de multe încurajări pentru a-i teroriza pe romi chiar și în vremuri normale, profită de criza sanitară fără precedent cu care ne confruntăm pentru a abuza, bate și hărțui bărbați, femei și chiar copii romi vulnerabili, cu impunitate deplină.

Nu este vreun secret faptul că Europa avea o problemă cu brutalitatea poliției cu mult înainte ca pandemia să apară. Anul trecut jandarmii francezi au fost criticați în întreaga lume pentru tratamentul violent pe care l-au aplicat „vestelor galbene” protestatare.

Un semnal de alarmă a fost tras anul trecut și în privința scutierilor greci, pe fondul știrilor despre violențe instigate de poliție împotriva studenților și jurnaliștilor.

În Regatul Unit, Poliția Metropolitană din Londra a fost acuzată în 2018 de rasism instituțional și măsuri polițienești disproporționate, după ce statisticile arătaseră că uzul forței de către ea făcuse un salt de 79% într-un singur an, minoritățile etnice având un risc mult mai mare decât oricine altcineva de a face obiectul unor asemenea tactici.

Deși nicio comunitate ori grup din Europa nu e complet imun la brutalitatea poliției, comunitățile marginalizate, așa cum sunt minoritățile etnice și religioase, refugiații și săracii, suportă de vreme îndelungată cea mai mare parte a acestei probleme cronice.

Romii, cea mai mare și, argumentabil, cea mai persecutată minoritate din Europa, se confruntă de decenii cu violența polițienească structurală și abuzurile în mai multe țări de pe tot cuprinsul continentului.

Noi, cei de la Centrul European al Drepturilor Romilor (ERRC), primim regulat informări despre abuzurile și violențele poliției împotriva romilor.

În ultimii ani am documentat comploturi ale unor forțe de poliție cu grupări de extrema dreaptă în cursul unor pogromuri etnice, tortura romilor arestați, uciderea romilor în propriile case și efectuarea de raiduri punitive în zone cu populație preponderent romă.

În ultimele câteva luni măsurile de carantină și de distanțare socială impuse de guverne pentru a opri răspândirea pandemiei au dus la un nou puseu al cazurilor de brutalitate polițienească în întreaga lume - și au exacerbat abuzurile cu care romii deja se confruntau.

În ultima lună, numai în România am înregistrat cel puțin opt cazuri în care polițiștii au folosit disproporționat forța împotriva romilor. Filmarea unuia dintre incidente, întâmplat în localitatea Bolintin-Vale, arată polițiști bătând romi încătușați, opt bărbați și un băiat de 13 ani, sub acuzația că ar fi făcut un grătar în afara locuințelor.

Mai mulți polițiști și jandarmi, unii în uniformă, alții nu, participau la pedeapsa colectivă. Doi polițiști pot fi văzuți ținând de brațe un bărbat rom care urlă în agonie, în vreme ce un al treilea îi biciuiește tălpile goale. Un alt polițist poate fi auzit folosind invective rasiale și amenințând pe oricine ar fi îndrăznit să reclame incidentul.

În aceeași perioadă am înregistrat două cazuri de violență polițienească împotriva romilor în Serbia și trei cazuri în Slovacia.

În cea din urmă, un caz implică un polițist care bate și amenință să împuște un grup de copii romi sub acuzația că ar fi încălcat o carantină impusă de armată în cartierul rom segregat Krompachy.

„Ne-am dus după lemne și polițaiul a început să ne fugărească și a strigat la noi că dacă nu ne oprim ne împușcă”, a declarat presei unul dintre copii. „Ne-am oprit, iar el ne-a dus într-un tunel și ne-a bătut acolo.”

Din nefericire, știrile despre abuzurile poliției din timpul pandemiei împotriva romilor din Europa de Est cu greu ar putea fi surprinzătoare.

În această regiune violența instituțională contra romilor este larg răspândită și are o istorie îndelungată. Nu mai demult de anul trecut, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că comunitățile rome se confruntă cu rasismul instituționalizat din partea autorităților polițienești din România.

Era deci doar o chestiune de timp ca poliția din regiune să înceapă să-și folosească proaspăt dobânditele puteri de urgență pentru a reprima comunitățile rome.

Cazurile recente de abuzuri polițienești contra romilor nu se limitează însă doar la Europa de Est. Incidente implicând măsuri polițienești disproporționate privindu-i pe romi și nomazi [„Travellers” în original - n.trad.] au apărut și în Belgia, unde o echipă de intervenție înarmată a evacuat mai multe familii din rulotele lor, inclusiv o femeie gravidă și copii; în Irlanda, unde poliția înarmată a fost prezentă la înmormântări ale nomazilor irlandezi, iar poliția militară a fost detașată pentru a prelua controlul asupra unei comunități din Kildare; și în Olanda, unde polițiștii au folosit forța excesivă pentru a aresta un bărbat rom și pe cei doi fii ai săi, iar pe mamă au trântit-o la pământ.

Astăzi asistăm la ceea ce se întâmplă atunci când structurile care trag în mod normal forțele de ordine la răspundere - presa, societatea civilă și sistemele judiciare - sunt paralizate de pandemie.

Cu ONG-urile, activiștii și jurnaliștii incapabili să lucreze în teren din cauza interdicțiilor și măsurilor de distanțare socială impuse de stat, singurele resurse pe care ne putem baza pentru a aduce în fața justiției polițiștii abuzivi sunt depozițiile martorilor și câteva filmări înregistrate pe ascuns de oameni înspăimântați.

Deși am înregistrat și am scris despre multe incidente de abuzuri polițienești împotriva comunităților rome din Europa încă de la începutul pandemiei, e probabil să existe mult mai multe care nu au fost reclamate, întrucât victimele și martorii sunt prea intimidați pentru a face pasul înainte și a vorbi despre violența îndreptată contra lor și familiilor lor.

Cum nimeni nu-i supraveghează, iar martorii sunt ușor de speriat, polițiștii rasiști au în cursul carantinei o rară ocazie de a hărțui și brutaliza cu impunitate femei, bărbați și copii romi.

Însă această criză poate servi drept un punct de cotitură pentru Europa. Filmările cu mame sufocându-se de la gazele lacrimogene, cu bărbați încătușați bătuți și biciuiți de polițiști ziua în amiaza mare, cu băieței cu fețe tumefiate și însângerate și cu fetițe plângând, cu urme de bastoane pe picioare, expun un adevăr incomod pentru Europa.

El scoate la lumină un sistem de rasism și segregare care a existat dintotdeauna, dar a fost ignorat în mod convenabil de majoritate. Violența poliției contra comunităților rome nu se întâmplă într-un vid.

Ea face parte dintr-un pachet mai amplu, împreună cu ghetourile exclusive de romi, învățământul segregat, discriminarea la angajare și în asistența de sănătate și lipsa serviciilor elementare și a infrastructurii acolo unde trăiesc cele mai sărace comunități.

Acest sistem e menținut și perpetuat de refuzul societății de a se confrunta cu apartheid-ul zilnic al poporului rom, expus la lumina zilei, limpede oricui îi pasă suficient cât să privească.

Acum, când ne confruntăm colectiv cu consecințele pandemiei, multe s-ar putea schimba în societatea noastră. Mulți sunt optimiști în privința aspirațiilor lor pentru Europa post-pandemie.

Tot mai mulți oameni sunt de acord că lucrurile nu pot reveni la starea lor de dinainte, că această situație ne-a demonstrat că ne putem construi societatea în jurul valorilor comunității, că ne putem îngriji de cei vulnerabili și de drepturile cetățenilor, așezate mai presus de profitul corporatist.

Indiferent dacă această pandemie va aduce o asemenea schimbare radicală în societatea noastră sau nu, faptul că ea a expus violența urâtă și sistematică a statului împotriva populației rome ar putea fi suficient - să sperăm - pentru a forța Europa să depună eforturi pentru ca ea să ajungă în sfârșit doar o amintire a istoriei.