"Găseşte-mi familia" de la Kanal D demonstrează că viaţa reală poate depăşi cu mult imaginaţia regizorilor, dar şi faptul că un happy end e puţin probabil pentru copiii pierduţi.
Într-o zi rece de noiembrie, o femeie, Stela, stă pe o bancă în curtea Spitalului Colţea şi îşi aşteaptă mama. Nu a văzut-o de 40 de ani, de când divorţul părinţilor a transformat-o, la numai doi ani, în mărul discordiei. Acum, femeia a apelat la echipa "Găseşte-mi familia" pentru a o putea reîntâlni pe cea care i-a dat viaţă. Cum începe povestea E obişnuit ca reality-showurile de la tv să fie, mai mult sau mai puţin, aranjate. De aceea, când am auzit de varianta românească, prezentată de Raluca Moianu, a reality-ului ce a debutat în urmă cu 19 ani în Olanda, emisiune difuzată în fiecare joi de Kanal D, am vrut să văd cât de "reale" sunt întâlnirile. Totul începe cu un telefon şi povestea celui care apelează la emisiune. "Solicitările pentru a găsi o persoană dragă sunt foarte multe, de ordinul zecilor pe zi. Asta poate părea surprizător, pentru că oamenii din jurul nostru, care au acest gol în suflet nu arată acest lucru în mod evident. Oricine, un prieten, un coleg, un vecin, un trecător, se comportă în viaţa de zi cu zi la fel ca şi cei care nu trăiesc cu lipsa tatălui, a mamei, sau cu dorinţa de a îşi strânge fratele sau sora în braţe. În realitate, în intimitate, ei resimt foarte mult această lipsă", spune Daniel Pitei, producătorul executiv "Găseşte-mi familia". De la Beatrice, membru al echipei, aflu că au fost şi zile record în care telefoanele au sunat non-stop. "În decurs de câteva ore s-au primit 99 de apeluri. Cele mai multe solicitări sunt de la copii care vor să-şi cunoască părinţii, dar şi de la fraţi". Investigaţiile nu sunt uşoare şi de multe ori nu se termină fericit. "«Găseşte-mi familia» beneficiază de o echipă foarte bună şi experimentată de investigaţie, dar asta nu înseamnă că facem minuni. Dacă cel care ne solicită nu ştie, spre exemplu, despre mama lui decât că o cheamă Ioana, în mod evident, este aproape imposibil să o găsim. Dar, în cele mai multe cazuri, primim câteva informaţii, minore ce-i drept, care ne ajută să pornim căutările. Ca durată de realizare a unui caz, ceea ce înseamnă că am găsit persoana căutată şi că putem organiza mult-dorita întâlnire, totul este variabil. Poate dura o săptămână, o lună sau chiar câteva luni. Oricine îşi poate imagina că un caz este rezolvat atunci când am găsit persoana căutată, dar nu este chiar aşa, pentru că există situaţii, şi nu puţine la număr, în care mama sau tatăl nu doresc să-şi vadă fiica sau fiul pe care nu l-au văzut de 20-30 de ani", adaugă producătorul. După 40 de ani Stela (42 de ani) se numără printre norocoşi. După ce Raluca Moianu, prezentatoarea emisiunii, a adus-o în curtea Spitalului Colţea, unde femeile urmau să se cunoască, echipa a plecat să o aducă şi pe mamă. Mă apropii de femeia vizibil emoţionată, care rămăsese nemişcată pe bancă. Timid, îmi spune că a fost crescută de mătuşa sa şi că tatăl murise înainte să apuce să-i spună de ce mama ei n-a căutat-o. "Niciodată n-a venit, deşi mi-am dorit foarte mult acest lucru. La aniversare, în fiecare an, mă întrebam dimineaţa dacă mama ştie că este ziua mea", povesteşte femeia. PĂRERI Cine are dreptate? Într-un colţ, stau de vorbă cu Beatrice şi cu Raluca Moianu. "Nu pot să o înţeleg pe această doamnă care a putut să-şi lase copilul 40 de ani fără să se intereseze măcar o dată de el. Putea să se intereseze la vecini, la rude. Se putea duce s-o caute la şcoală", spune Beatrice, care şi-a riscat viaţa pentru a-şi naşte copilul. "Cred că n-avem dreptul să judecăm pentru că nu putem şti cu adevărat prin ce a trecut şi cum a ajuns în situaţia de a nu-şi vedea fiica. Cred că e o pedeapsă grea pentru orice mamă să ducă dorul copilului său ani de zile", intervine Raluca Moianu, care adaugă că mama a plâns în maşină când a văzut fotografia fiicei ei.
POVEŞTI ADEVĂRATE Scenariu de telenovelă "Au fost multe poveşti de viaţă impresionante, iar atunci când cred că am ascultat-o pe cea mai tristă dintre ele, apare alt caz mai greu, mai dureros. Povestea unor tinere frumoase care au trăit un coşmar în loc de copilărie, chiar sub acoperişul casei părinteşti, din cauza unui tată vitreg. Aceste fete îşi caută acum sora cea mare, fiica din prima casătorie a mamei, cu speranţa că măcar ea să fi avut o soartă mai bună", spune Raluca Moianu. Pe Beatrice a impresionat-o cel mai mult povestea a trei copii, fraţi, abandonaţi în tren. "Băiatul avea în jur de un an şi opt luni, fetiţa cea mare, în jur de şase ani, iar cea mică, maximum 4 ani. Au fost duşi de mama naturală la o mătuşă cu promisiunea că va veni într-o lună - două să-i ia. După ceva timp, mătuşa, care avea şi ea mulţi copii, a spus că nu poate să-i crească, i-a urcat într-un tren şi a plecat. Era iarnă, iar copiii au coborât undeva în Cluj şi au rămas în gară. Surorile şi-au învelit fratele cu câini peste noapte, ca să se poată încălzi. Micuţul a ajuns în comă, la un pas de moarte. Au fost găsiţi de cineva, care a anunţat poliţia şi, până s-au făcut investigaţiile, au fost duşi într-o şcoală de corecţie. Ajunşi, într-un final într-un centru de plasament, pe băieţel l-a luat o familie care, deşi n-a reuşit să-l înfieze, l-a crescut ca pe propriul lor copil", dezvăluie femeia. Sunt însă şi părinţi care-şi caută copiii pentru că au nevoie de ajutor. "A fost un caz în care o familie îşi căuta fata despre care auzise că a ajuns doctor şi aveau nevoie de ajutor material, sau am auzit de o familie care după Revoluţie şi-a dat fata spre înfiere unei familii din Italia. Până de curând au primit cadouri în fiecare an, dar de câteva luni n-au mai primit nimic şi se întreabă dacă fiica lor mai trăieşte", spune Beatrice. <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/XVwTdwER9UI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe> Citiţi şi:
- Record de copii români traumatizaţi
- De ce a ales Raluca Moianu familia Kanal D?
Recomandările noastre
