Culisele unei vizite prezidențiale: De la cenușiul plictisit al lui Klaus la rozul strălucitor al lui Carmen

Mi se pare destul de amuzant să te duci până în SUA ca să te întâlnești cu președintele Republicii Populare Chineze, dar să nu fii primit de Barack Obama. Dincolo de ironie, vizita lui Klaus Iohannis în SUA nici măcar nu poate fi definită drept un eșec.

Este o pierdere de timp. Șase zile la New York, la un relativ banal summit ONU, înseamnă timp și bani (ai contribuabililor) pierduți. Klaus Iohannis nu ar fi trebuit ca, la prima sa vizită în SUA, să accepte să fie primit la nivelul vicepreședintelui Biden. Nu știu de vreun președinte al României care să se fi dus la Casa Albă pentru a fi primit doar de vicepreședinte. Iohannis trebuia să se bată pentru o întâlnire cu președintele SUA sau să rămână la New York, în cadrul reuniunii ONU, și eventual să viziteze comunitățile de români din SUA. Și întâlnirile cu mediul de afaceri au rămas în zona banalului. Iohannis vorbește bine engleza, și-a început bine discursul – degajat, glumind în stilul său – dar după un minut și-a pierdut suflul, a trecut la materialul scris pe care-l avea în față și nu a mai spus nimic. De exemplu, președintele României le-a vorbit investitorilor americani despre faptul că „s-au pus bazele elaborării unui ghid de bune practici pentru a preveni actele de corupţie la nivel de societăţi economice”, în condițiile în care în SUA există, din 1977, așa numitul „Foreign Corrupt Practices Act”, care prevede pedepse dure pentru companiile americane care oferă mită peste hotare. Nu a existat nici o întâlnire bilaterală – cel puțin nu s-a comunicat nimic oficial – cu vreo companie importantă din SUA dornică să investească în România. Pe scurt, nimic concret. Cel mai mare pericol după această vizită a președintelui Iohannis în SUA este ca americanii să ajungă la concluzia că România este o zonă gri în care nu se întâmplă nimic. Nici bine, nici rău. Să-și amintească cum s-a dezumflat mitul lui Emil Constantinescu. Pe de alta parte, din nou în presă au apărut articole trase la indigou in privința "strălucirii" Primei Doamne. Cum s-a îmbrăcat, cum a făcut bai de mulțime, cum au admirat-o romanii din America. Și nu numai! M-am uitat peste fotografiile publicate: o construcție de imagine care pare să acrediteze ideea că Președintele Romaniei s-a dus in SUA ca să o însoțească pe Carmen Iohannis. Un cuplu ce ar trebui să ne amintească de JFK și Jackie Kennedy. Numai că nu prea are cum... Mi se pare interesant cum a evoluat percepția colegului Dan Tapalagă, care este la New York, în delegația oficială de presă care-l însoțește pe Iohannis. A început cu un entuziasm debordant, cu relatări despre trilioanele de dolari care abia așteaptă să vină peste România și despre „granzii” de pe Wall Street care s-au entuziasmat în fața discursului prezidențial, și s-a terminat cu invocarea fostului președinte. „Pentru Klaus Iohannis, clasicele bai de multime par un chin nesfarsit. In cele mai multe situatii, interlocutorul se izbeste de figura presedintelui ca de un zid de beton(...)Traian Băsescu îşi exercita în mod activ funcţia de şef de stat, cu bunele şi relele lui. Klaus Iohannis o exercită contemplativ, de sus, atât de sus încât nici oamenii, nici detaliile de sistem nu se mai văd”, a scris Tapalagă. Dacă până și acest jurnalist, pana nu demult un admirator al piruetelor de imagine ale Primei Doamne, a ajuns să-l invoce cu oarecare nostalgie pe Băsescu, cred că Dan Mihalache ar trebui să fie îngrijorat.