Dacă nu încerci cât ești tânăr, atunci când? La Festivalul din Oradea, care a umplut piața centrală a lui octombrie, când senin, când înfrigurat și ploios, am zărit o tarabă, dintre multele de acolo. Era altfel. Cu ”funduri”. Multe.

Observați ghilimelele pe care m-am grăbit să le pun. Nu de alta, dar Limba Română are nenumărate înțelesuri. Vă atrag atenția că e vorba de platourile pe care pui carnea, s-o frăgezești, sau pe care așezi antreurile, să dai binețe invitaților.

Un om – am zis și repet, tânăr – în spatele tejghelei își face singur reclamă, invitând lumea, prin cuvinte meșteșugite, să atingă exponatele, lucioase, mlădioase chiar, semn că au fost cu mare grijă plămădite înainte de-a ieși la paradă.

Un inginer

L-am cunoscut astfel pe Daniel Jolta, inginer de profesie, familist, cu doi copii, mi-a spus, după ce l-am întrebat dacă familia îl susține și a dat din cap, afirmativ. Începând de anul trecut și-a schimbat viața.

Constructor, în ingineria lui, pune accentul. Dacă faci un joc de cuvinte, constați că se pricepe să-și construiască și propriul destin.

- Cum așa?

Îl întreb. Nu-mi răspunde imediat, pentru că are de oferit răspunsuri unor doamne care examinează, atente, cu ochi de gospodine, produsele. Sunt încântate și, ca atare, se deschid ușor portofelele. Omul revine apoi spre mine.

- Am câștigat un program ”start-up plus”.

Valoarea fiind de 33.000 de euro. Pentru un atelier de prelucarea lemnului. Asta a fost dorința lui. Să lucreze cu lemnul.

Cel dintâi produs

- Îmi place să lucrez cu lemnul!

O zice atât de ferm, încât îi lucesc ochii. E clar ca lumina zilei. Luna trecută, nu mai demult, a început să-și pună la punct spațiul de producție. Nici acum nu e gata cu toate amenajările.

- Mai lucrezi cu cineva în atelier?

- Deocamdată, singur.

Și cum venea ”FestiFall”-ul, care e deja, din ce înțeleg, un brand al orașului, și-a zis că e momentul oportun să iasă în lume. Să arate cine este. Și ce poate să facă. Și s-a apucat de treabă.

- Poftim, și noi ne întâlnim acum, pe 3 octombrie, în cea dintâi zi a târgului!

Remarca îmi aparține, ca să vedeți cum e cu întâmplările care te pun față în față cu debutul unor speranțe.

De la patru dimineața

Timp de două săptămâni a muncit. Se trezea la patru dimineața și hai, Daniele. Și-a pus în gând să se prezinte cu ceva care nu e neapărat nou. Că, vorba aia, funduri găsești pe toate drumurile.

Din nou vă avertizez. Atenție la nuanțe și interpretări!

Da, găsești, dar făcute de fabrică! Aici e diferența. Ale lui sunt obținute numai din mișcările brațelor. Diferența o vezi la porozitate. Adică în cazul lui nu există. Păi da, am zis, lucioase.

- Am studiat piața și am descoperit această nișă, îmi explicăl

- Câte platouri ai făcut în două săptămâni?

Știe precis, doar le-a numărat în sudoarea orelor. Cifra e de 60.

Orădean. Orășean

Și iarăși își îndreaptă atenția către niște doamne. Hopa! Și câțiva domni. Care vor să știe ce și cum. Recunosc, mai mult reprezentantele sexului frumos se opresc la taraba lui și studiază…

Platouri mai mici, mai mari, pătrate, dreptunghiulare, rotunde. Suficient de groase pentru a te gândi la o anume rezistență în fața oricăror încercări din bucătărie. Esențele sunt dintre cele tari, din stejar, din cer.

Meșterul le prezintă și varianta modernizată, cu mânere. Din metal.

Daniel Jolta, orădean, adică orășean, fără să fi avut în familia lui pe cineva care a prelucrat lemnul. E visul lui. E plăcerea lui.

- Îmi plac meșteșugurile tradiționale, dă sens gândurilor.

Ucenicia

Și mai e ceva. Strategia. Nu s-a apucat peste noapte. Mai întâi și-a făcut ucenicia în domeniul prelucrării lemnului. Cinci ani a muncit în acest areal. Când și-a dat seama că stăpânește majoritatea secretelor, a trecut la nivelul următor.

Proiectul pentru ”start-up plus”. Pe care l-a scris. Și pe care l-a prezentat în fața unei comisii de specialiști.

A mers la Cluj, la ”Transilvania start-up”.

- A fost un concurs de planuri de afaceri.

Concursul

Evenimentul de care vă zic, în legătură cu viața lui, s-a desfășurat anul trecut. Au fost atunci 400 de candidați la întrecerea ideilor, dintre care 46 au reușit. Daniel e declarat câștigător pe județul Bihor.

- Deci așa, cel mai bun din județul tău!

- Da, îl văd cât e de mândru.

În fața comisiei a trebuit să țină și un mic discurs. Nu doar să-și prezinte planul afacerii sale, dar să spună și de ce vrea banii aceștia, nerambursabili, ce îl mână în ”luptă” pentru atelierul lui.

- Și tu ce le-ai spus?

Se ia, dintr-o dată, cu alte griji, pentru că nenumărați mușterii se adună și îl întreabă ba una, ba alta. El, parcă ar evita să-mi răspundă.

”Vreau să trăiesc în țara mea”

Dar nu m-a uitat. Un pic mai târziu am înțeles ce și cum gândește, și în special cum a spus-o și în momentul acela, al concursului.

- Am evitat să plec din Rămânia. Vreau să trăiesc în țara mea și să-mi câștig pâinea din acest atelier!

Cuvintele astea au venit pe nepusă masă. Totuși, deloc întâmplător!

Banii au fost necesari pentru întreaga organizare. A închiriat hala unde și-a făcut atelierul. Are și câteva agregate acolo. În primul rând, un circular. Mă anunță și despre ceva util în obținerea suprafețelor plane. Definiția e de ”abright”. Te ajută să treci peste orice obstacol, inclusiv cel legat de noduri.

Baza e însă în mâinile sale.

Pentru fundurile cu care a rupt acum gura târgului a făcut rost de resturi de lemn de la fabricile de mobilă. Găurile din corpurile plate au fost umplute cu un material pe bază de rășină.

- Să nu intre mâncarea în acele goluri…

Un altfel de botez

Atelierul încă nu e gata.

- Când va fi deschis oficial?

- În noiembrie.

Ca atare, trag concluzia, acum, la Festivalul orădean, ți-ai făcut botezul, în calitate de meșteșugar.

L-am studiat puțin. Așa, cum se mișcă în spațiul public. E clar o noutate pentru el să fie în spatele tejghelei, să-și strige marfa, să spună concitadinilor cine e.

Pe parcurs, însă, prinde curaj. Vorbele lui sunt tot mai precise. Îi dispare, încetul cu încetul, acel tremur specific emoției. Parcă i-ar crește rădăcini, acolo, în asfalt, în mijlocul platourilor lui.

Și oamenii cu care discută îl încurajează. Îl felicită.

- Uite un tânăr cu o inimă atât de mare!

E vorba spusă de un cuplu la fel de tânăr, chiar dacă doamna și domnul au părul alb. În spirit sunt tineri, clar.

Unde îl găsiți pe întreprinzător

Daniel și-a construit între timp și spațiul virtual - www.atelierlignum.ro, plus adresa de Facebook cu aceeași denumire – ca să vă notați datele lui de contact.

Am vrut să știu ce-a învățat – și consideră esențial – în anii săi de ucenicie. Anii lemnului. E ca și cum ar fi o carte pe care trebuie s-o citești.

- Trebuie să citești lemnul, să vezi dinainte forma pe care o va lua, îmi descrie cum apare viața. Chiar și în ceva despre care crezi că e doar un obiect.

Meșterul-inginer nu se oprește la ”funduri”. Atenție, din nou, la ghilimele! Vrea să facă multe alte lucruri în atelierul lui. Mic mobilier, fel și fel de accesorii pentru casă ori pentru grădină.

Doar imaginație îi trebuie. Și să studieze piața, în continuare, evident, pentru fiecare produs.

Concluzie

Orașul, cu tot cu oamenii, clădirile, amintirile, proiectele. Noi, cei care scriem și fotografiem, suntem cronicari ai vremurilor pe care le trăim.

Pentru patru zile am avut Oradea sub lupă, iar eu mă bucur că am făcut parte din proiectul www.cronicaridigitali.ro, alături de care se află Institutul Național al Patrimoniului.

La tot pasul găsești asemenea cărți, cum este și cea a lui Daniel. Pe care să le citești...