CRONICA MONDENĂ: Paparazzo moare, dar nu se predă. Despre foştii iubiţi ai Andreei Marin şi ai Romaniţei Iovan (I)

CRONICA MONDENĂ: Paparazzo moare, dar nu se predă. Despre foştii iubiţi ai Andreei Marin şi ai Romaniţei Iovan (I)

În original "garda moare, dar nu se predă" sunt cuvintele memorabile care ar fi aparţinut, potrivit tradiţiei, generalului Cambronne, şeful Gărzii lui Napoleon Bonaparte, şi ar fi fost rostite în timpul bătăliei de la Waterloo, când francezilor, înconjuraţi, li s-a cerut să capituleze.

Istoricii sunt de acord că este vorba de un caz tipic de expresie inventată după eveniment, întrucât Cambronne a răspuns, la auzul cererii de capitulare, cu mult mai soldăţescul "Merde!". Dar expresia a rămas, ca simbol al luptei eroice, până la moarte.

Comparaţia cu câmpul de luptă de la Waterloo poate părea dezlânată, pentru cei lipsiţi de imaginaţie. Ce legătură poate fi între Pierre Jacques Étienne Cambronne, un nobil general, care a mai şi dat numele unui restaurant scump şi preţios la Waterloo şi doi-trei "fotografi", cel mult, contemporani cu noi?

Am să încerc să stabilesc nu una, ci mai multe. Când am scris doi-trei fotografi am vrut să spun că, în România există cel mult trei paparazzi. Restul încearcă să le fure meseria, sau să se asocieze cu ei.

Ne puteți urmări și pe Google News

Cu doi dintre ei am avut onoarea să fiu coleg încă din prima parte a anului 2002, când această meserie a apărut în România. Pentru că, atunci, la publicaţia unde lucram, eram puţini şi săraci, în momentul când aveam un subiect plecam toţi acolo. Ei conduceau de regulă cu 50 de km/h mai repede ca mine, în orice situaţie, nu respectau nici o regulă de circulaţie, fără să fi provocat vreodată un accident, erau agresivi din oficiu şi nu se linişteau până nu le ieşea poza, după care umblaseră zile şi nopţi. Atunci şi ani de zile, cât am fost colegi, am observat că procedau întotdeauna foarte corect. De exemplu, Andreea Marin, pe vremea când era zână şi proaspăt divorţată declara că este singură şi o parte din poporul român plângea de tristeţea ei. Cuvintele cu mireasmă de tragedie ale acestei femei-orchestră riscau să provoace veritabile traume în sufletele mai firave dacă paparazzi nu ar fi spulberat vraja, într-o noapte de primăvară, când au imortalizat-o în braţele unui tânăr avocat.

Să fi fost prin anul 2006. Iovan împuşcase un hoţ. Ţara ardea împotriva bogătanilor din Primăverii, OTV-ul bubuia cu toate motoarele şi Bentleyul forţat de cămătari să parcheze în Dâmboviţa era doar un vis îndepărtat. Toată lumea era revoltată şi se putea solda cu linşaje. Până în ziua când paparazzi au surprins-o pe Romaniţa pupându-se tocmai cu Zmeul-zmeilor de la OTV, cel care conducea ştirile şi anchetele. Dintr-o dată toată ţara a avut şi o altă perspectivă. Sângele s-a mai diluat în telenovelă. Şi încă ce telenovelă! (Va urma).

P.S. Toate aceste fapte de vitejie, care au schimbat serile unei ţări întregi, le-au comis doar doi paparazzi. Exact cei care sunt acum asediaţi de noul Cod Civil. Se pot compară cu Pierre Jacques Étienne Cambronne? Dacă nu v-am convins mai încerc în zilele următoare.