sursa foto: arhiva evz NOVAC. HR. Lupta împotriva inegalității și lupta împotriva sărăciei sunt subiecte-cheie în sesiunea plenară a Parlamentului European din această săptămână.
În perioada 2015-2019, populația Croației, conform datelor oficiale ale Eurostat, a scăzut cu 4,26 locuitori la 1.000 de cetățeni doar datorită emigrației, care este al doilea cel mai mare declin al populației prin migrație din Uniunea Europeană: doar Lituania stă mai rău, pierzând 5,04 locuitori la 1000 locuitori în aceeași perioadă.
Datele indică fără echivoc că prosperitatea economică a unei țări din UE are un impact cheie asupra deciziilor rezidenților de a părăsi o țară sau de a se muta în alta. Din acest motiv, teritoriul Uniunii Europene este unul dintre cele mai atractive pentru migranții din întreaga lume, dar în cadrul Uniunii, în ciuda tuturor eforturilor, diferențele sunt încă mari, iar rezidenții țărilor mai sărace migrează către cele mai bogate.
Criză economică
O astfel de tendință a fost înregistrată în special în țările post-socialiste în primii ani după aderarea la UE, la începutul anilor 2000. În ultima perioadă de cinci ani, doar cinci țări ale UE au avut o rată de migrație negativă, adică numărul emigranților a fost mai mare decât numărul imigranților. Acestea sunt Bulgaria, România, Letonia, Croația și Lituania. Toate celelalte state membre au avut un număr mai mare de imigranți decât numărul de emigranți, iar în partea de sus a scalei se aflau țările cu cei mai buni indicatori economici, precum Luxemburg, a căror rată netă de migrație era de 17, ceea ce înseamnă că pentru fiecare 1.000 de cetățeni avea 17 imigranți.
Ne puteți urmări și pe Google News
Conform studiului semnat de dr. Ivana Čipina și Petar Međimurec, de la Departamentul de Demografie de la Facultatea de Economie din Zagreb, același tipar este prezent și în Croația: corelația dintre prosperitatea economică, măsurată prin PIB pe cap de locuitor, și ratele migrației nete pentru fiecare județ este incontestabilă și este deosebit de puternică în primii ani după aderarea Croației la UE.
”Nu există nicio îndoială: dezvoltarea economică a unei anumite zone este unul dintre cei mai importanți, dacă nu chiar cel mai important, factor al emigrației” - afirmă dr. Ciprina.
Conform analizei realizate, în anii celei mai puternice crize economice din Croația a început o emigrare mai puternică - așa cum era de așteptat, din județele mai sărace.
De exemplu, în 2012, cea mai scăzută rată a migrației nete a fost în județul Požega-Slavonia, care în acel an a pierdut 11 locuitori pentru fiecare 1000 de locuitori numai datorită emigrării, fie în străinătate, fie spre alte județe. PIB-ul acelui județ a fost, spre comparație, de peste trei ori mai mic decât PIB-ul orașului Zagreb.
În acel an, însă, cele șase județe (cele mai bogate) au avut o rată pozitivă a migrației nete, adică numărul imigranților a fost mai mare decât numărul emigranților.
Cu toate acestea, explozia emigrației a început în 2013 - anul în care Croația aderă la Uniunea Europeană - și a atins apogeul în 2017 când, de exemplu, rata migrației nete pentru județul Vukovar-Srijem, al cărui PIB pe cap de locuitor era, de asemenea, printre cele mai scăzute, a fost de - 35, și doar două județe, Istria și orașul Zagreb, au avut o rată pozitivă. Județele Virovitica-Podravina și Požega-Slavonia, care cu un an în urmă aveau cel mai mic PIB pe cap de locuitor, aveau rate de migrație nete de -20 și, respectiv, -25.
Inegalități regionale
”Când frontierele s-au deschis, după 2013, au ieșit în prim plan diferențele în dezvoltarea economică în toate statisticile privind migrația. Slavonia și zona din jurul orașului Sisak s-au confruntat cu cea mai gravă situație. Aceste părți ale Croației se confruntă cu un surplus de emigrație de ceva timp, datorită plecării părții mai tinere și mai active a populației, ceea ce duce la o reducere suplimentară a PIB-ului pe cap de locuitor și de fapt închide cercul sărăciei și al declinului, iar inegalitățile cresc.
Mi-e teamă că, fără intervenția țintită a UE, nu mai este posibilă inversarea tendinței: avem județe în care, parțial din cauza emigrației, vârsta medie a populației se apropie deja de 50 de ani și au în continuare o migrație netă negativă, care este un indicator îngrijorător - explică dr. Chipin.
Combaterea sărăciei și a disparităților regionale este unul dintre obiectivele principale ale Uniunii Europene, dar obiectivul stabilit de reducere a numărului persoanelor cu risc de sărăcie cu 20 de milioane până în 2020 nu a fost atins, din păcate. Dimpotrivă, inegalitățile dintre și în interiorul statelor membre au crescut și mai mult.
În timp ce ocuparea forței de muncă a fost principala cale de ieșire din sărăcie de ani de zile, pentru mulți, în majoritate tineri, nu mai este cazul: reduceri salariale, muncă precară, muncă independentă ca zilier, externalizarea și alte forme noi de muncă lasă mulți rezidenți în sărăcie, în ciuda ocupării forței de muncă.
Pe de altă parte, creșterea activelor și a câștigurilor celor din top crește enorm. Datele referitoare la Croația arată că ocuparea forței de muncă este încă o cale de ieșire din sărăcie pentru cei mai mulți, deși analizele la cele mai tinere grupe de vârstă ale angajaților ar putea arăta contrariul. Sărăcia afectează, fără îndoială, decizia de a emigra dintr-o țară sau dintr-o regiune în alta, dar, conform datelor disponibile, și decizia de a deveni părinte.
Conform datelor furnizate de Biroul Central de Statistică la solicitarea noastră, trei sferturi din toate femeile care au născut în 2019 au fost angajate, ceea ce reprezintă una dintre cele mai mari proporții de mame angajate din UE: în Germania, de exemplu, doar 48 la sută sunt mame angajate, 46 la sută în Spania și 54 la sută în România.
Motivul pentru acest lucru, subliniază experții, este că ajutorul social din Croația este foarte mic și nimeni, cu excepția celor mai sărace familii, nu are un motiv pentru naștere: asistența socială pentru un copil în Croația este de 400 de kune, alocația pentru copii până la 300 de kune.
Prin urmare, nu este surprinzător faptul că femeile din Croația decid foarte rar să devină mame dacă nu sunt angajate. Mai exact, în 2019, dintr-un total de 36.135 de copii nou-născuți, 26.162 s-au născut din mame care desfășoară activități independente (angajate, lucrătoare independente etc.), iar alți 5.108 au avut mame în căutare activă de muncă. În categoria beneficiarilor de asistență socială erau doar 52 de mame.
Recomandările noastre
