Criza umanitară din Turcia pune în lumină eşecurile Europei
- Andrei Ilinca
- 6 martie 2020, 02:00
Pentru a înţelege Europa, este nevoie să privim cu mai mare atenţie la frontierele sale. Prea adesea, dezbaterile despre viitorul Europei se concentrează pe câteva naţiuni de frunte şi trec cu vederea periferia. Însă soarta continentului este profund şi inevitabil conectată la ceea ce se petrece la marginile sale. Şi nu există vreo altă ţară învecinată care să aibă relaţii atât de complexe şi derutante cu Europa, decât Turcia - în definitiv, Imperiul Otoman a fost primul numit "bolnavul Europei".
Răspunsul la ce înseamnă Europa pentru Turcia s-a schimbat spectaculos în ultimii 10 ani. În timp ce ţara aluneca înapoi şi se prăbuşea în naţionalism, islamism şi autoritarism populist şi accentuarea misoginismului şi discriminării sexuale, şi imaginea Turciei despre Europa s-a deteriorat sistematic.
Privind înapoi, este important să ne amintim că a existat o vreme nu prea îndepărtată când lucrurile păreau mai promiţătoare. În 2004, Comisia Europeană a conchis că Turcia întrunise în "suficientă" măsură criteriile politice pentru a începe negocierile de aderare la UE. Între timp, în Turcia, toate sondajele credibile indicau că o majoritate a populaţiei avea o impresie pozitivă despre Europa şi sprijinea perspectiva ţării de a se integra în UE. Din punct de vedere istoric, cultural, economic şi politic, generaţii de cetăţeni turci au fost obişnuiţi să se considere mai degrabă o parte a Europei, decât o parte a Orientului Mijlociu.
Pe măsură ce timpul trecea, partidul AKP al lui Recep Tayyip Erdoğan devenea tot mai antioccidental, populist, islamist şi prin excelenţă autoritarist. AKP nu a reuşit să îndeplinească criteriile impuse de UE pentru integrare, s-a îndepărtat de reformele democratice, a distrus pluralismul şi a devenit mai introspect şi şovin. Este important să subliniem că în timpul guvernării Alianţei Populare, AKP s-a aliat cu formaţiunea de extremă dreapta, ultranaţionalistă, Mişcarea Naţionalistă.