Vizita președintelui Volodimir Zelenski în Statele Unite survine într-un moment de răscruce: Congresul refuză să mai aloce fonduri pentru Ucraina și Israel. În opinia președintelui SUA, această decizie este "cel mai mare cadou" oferit președintelui rus Vladimir Putin care, după ce va pune la pământ Ucraina, va ataca unul sau mai multe State membre NATO, cu mari șanse de succes. Ce ne așteaptă?

Efectul de domino.

În mesajul său către Congres, domnul Biden a denunțat intenția unor politicieni americani „de a renunța la leadershipul global al Americii”. Actuala Administrație de la Washington e pe deplin conștientă că retragerea sprijinului pentru Ucraina declanșează un efect de domino în Europa. Astfel, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a declarat că  „aceasta este o situație îngrozitoare și ne putem considera responsabili pentru înfrângerea Ucrainei (...) finanțarea SUA pentru Ucraina este, de asemenea, esențială pentru aliații americani din Europa”. După retragerea SUA de la Kabul, din august 2021, care a încurajat Rusia să atace Ucraina, retragerea sprijinului SUA pentru Ucraina va încuraja Rusia să atace NATO?

Situația este percepută ca deosebit de periculoasă de către aliații europeni ai SUA. Ministrul de externe britanic, David Cameron, spune lucrurilor pe nume: „dacă nu-l oprim pe Putin aici, se va întoarce pentru mai mult”. Generalul Carsten Breuer, comandantul Trupelor de uscat ale Armatei germane, confirmă: „într-o zi am putea fi nevoiți să ducem un război defensiv” cu Rusia. În aprecierea analiștilor germani, Rusia va lansa un atac direct împotriva NATO în ”6 până la 10 ani”. Zilele trecute, Biroul pentru Securitate Națională a Poloniei a contrazis prognoza germană: Rusia ar putea ataca NATO în mai puțin de 36 de luni. Primele State vizate sunt „Polonia, Estonia, România și Lituania”.

Iar în eventualitatea în care dl. Trump va fi președintele SUA, reacția sa va fi retragerea din fața Rusiei, retragerea Statelor Unite din NATO. În aprecierea amiralului american (r) James G. Stavridis, fost comandantul suprem al NATO (2009 – 2013): „există o mare teamă în Europa că o a doua președinție a lui Trump ar duce la retragerea efectivă a Statelor Unite din NATO; acesta ar fi un eșec strategic și istoric enorm din partea națiunii noastre.”

Recompensa Ungariei.

”Renunțarea la leadershipul global al Americii” a stârnit bucurie la Moscova. Domnul Lavrov cere ca Ucraina „să recunoască cât de adânc s-a afundat în groapa în care au băgat-o americanii”. Acum dânsul declară pe șleau:  „Moldova e destinată să cadă următoarea victimă în războiul hibrid dezlănțuit de Occident contra Rusiei”. E vizată de Kremlin întreaga Europă „de la Polonia la Mediterană, la Balcani”, ne anunță Televiziunea rusă.

Acum aflăm că, în ziua în care Rusia a atacat Ucraina, Ungaria domnului Orbán era pregătită: mobilizase în secret trupe la graniță, pregătind podurile de asalt pentru a forța frontiera, pentru a anexa Transcarpatia în momentul prăbușirii Statului ucrainean. Domnia sa nu își ascunde nici intențiile privind România: ”nu am recunoscut vreodată apartenența Transilvaniei la România”. Putem fi deci siguri: Budapesta va fi anunțată dinainte de Kremlin, ca să pregătească podurile de asalt, pe Tisa, pentru clipa când tancurile rusești vor ajunge la Iași. Fiindcă acesta este planul dintotdeauna: dezmembrarea României.

Într-adevăr, Moscova dorește să aibă la frontiere numai State prietenoase, precum Ungaria. Așa cum afirma deunăzi doamna Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova: „Nu vom permite existența în apropierea frontierelor noastre a vreunui stat nazist agresiv al cărui teritoriu să constituie o sursă de pericol pentru Rusia și țările vecine". România, în frontierele sale actuale, nu este considerată a fi un ”Stat prietenos” de către Regimul Putin, că doar nu degeaba ieri Guvernul Rusiei a anulat acordul privind deschiderea consulatului general al României la Rostov pe Don.

De aceea, planul declarat al Kremlinului prevede nu numai lichidarea Republicii Moldova, ci și amputarea teritorială a României. Chiar atunci când Congresul SUA retrăgea sprijinul acordat Ucrainei, la Televiziunea de Stat rusă Vladimir Soloviov, propagandistul-vedetă al Kremlinului, dezbătea cu invitații săi perspectivele ”viitoarei Europe, de după victoria noastră”. Se are în vedere reconstituirea Imperiul Austro-Ungar: „Și vom spune: ei bine, uite, există o țară drăguță, Austria, aparent neutră, există Slovacia, care a spus că se simte inconfortabil lângă Ucraina aflată în război și s-a gândit că e mai bine să nu o ajute, există Ungaria, care nici ea nu vrea să aibă nimic de-a face cu asta, și apoi este întreaga zonă a fostei Iugoslavii, Serbia și așa mai departe... Să facem un teritoriu neutru din această Europă centrală, un loc foarte bun de altfel, să facem un teritoriu austro-ungar. Să reînviem marea Austro-Ungaria... de la Polonia la Mediterană, la Balcani!” Evident, planificatorii Kremlinului își dau seama că un Imperiu Austro-Ungar reînviat nu ar fi viabil, decât ca Stat vasal Rusiei: „Ne vom trimite chiar propria noastră armată acolo, astfel încât nimeni să nu-i atace!”

Vom vedea mai încolo pentru ce servicii deosebite făcute, în principal pe relația SUA, Kremlinul recompensează astfel pe domnul Viktor Orbán. Deocamdată reamintim, pentru ”naționaliștii” noștri de mucava: Bucovina a fost până în 1918 un teritoriu austro-ungar. Planul Kremlinului nu e să ne ”dea” Bucovina, ci să ne ia Bucovina, Transilvania și Dobrogea, să ne pună frontieră la Suceava, Predeal și Cernavodă. Iar acum înțelegeți de ce guvernanții din Austria – Ungaria au, față de noi, atitudinea pe care o au.

Reacția Europei.

Și care este reacția Europei? Câțiva dintre partenerii noștri europeni au și început să dea semnale că acceptă tacit perspectiva Moscovei. Austria a dat exemplul: a unificat dosarele ”Coeziune România” și ”Migrație”: Schengen nu se extinde până când nu punem la punct un sistem de stăvilire a migrației și redistribuire a migranților. Fiindcă după prăbușirea Europei „de la Polonia la Mediterană, la Balcani”, Imperiul Austro-Ungar renăscut se va confrunta cu milioane de refugiați din Ucraina, Polonia, Lituania, Republica Moldova, România și Bulgaria. Să nu ne lăsăm înșelați de disponibilitatea verbală a Vienei de a relaxa traficul aerian. Nu vor accepta niciodată desființarea punctelor de frontieră de pe granița româno-ungară, fiindcă sunt deja hipnotizați de mirajul ”reînvierii marii Austro-Ungarii”.

În prezent, și alte State din Occident tocmai urmează exemplul austriac și unifică dosarele ”Coeziune cu Estul” și ”Migrație”, dând astfel semnal că sunt pregătite pentru reîmpărțirea Europei pe un aliniament mergând „de la Polonia la Mediterană, la Balcani”. Iată spre exemplu poziția Belgiei. A stârnit scandal declarația unui secretar de stat din Belgia care, înainte de reuniunea Consiliului Justiție și Afaceri Interne, a condiționat ”în stil austriac” extinderea Schengen de aspecte privind migrația. Nu ne făceam iluzii în ce privește aplicarea Tratatului de Aderare a României, dar totuși nu ne așteptam ca situația integrării europene a țării noastre să fie discutată de un subsecretar de stat pentru... Migrație. Transferarea cooperării Schengen cu România și Bulgaria în competența subsecretariatului pentru Migrație este un semnal că Belgia, și nu numai ea, se pregătește pentru momentul în care, cu tancurile rusești la Iași și cu Austro-Ungaria la Predeal, România, Republica Moldova și Bulgaria se vor prăbuși, generând un val de migrație care va trebui stăvilit.

Dar trebuie să înțelegem și poziția Belgiei. Alternativa este acceptarea unei noi divizări a Europei mergând „de la Polonia la Mediterană, la Balcani” sau un război Rusia/NATO. Iar Belgia nu-și poate permite un război. Generalul Marc Thys, fost comandant al trupelor de uscat belgiene (2017-2019) a declarat recent la VRT Canvas că după mai puțin de o zi de război, Armata belgiană va rămâne fără muniții: ani la rând, numai 15 milioane Euro au fost alocate pentru stocul de muniție. Pentru a permite Armatei belgiene să lupte 30 de zile, ar fi necesare muniții de 5 miliarde Euro. Adică tot bugetul Apărării pe 2023.

Dar să nu arătăm cu degetul pe aliații noștri belgieni: nici noi nu suntem mai breji. În februarie 2019, deputatul Caudiu Năsui a declarat că USR nu va vota Bugetul, fiindcă „Crește bugetul pentru muniții și armament de tip de război, crește cu 520% și atunci ne întrebăm: de ce ați crescut acest buget așa de mult? Ajunge la peste două miliarde de lei. De ce se întâmplă lucrurile acestea? Și aici este o întrebare legitimă: vă pregătiți de război?” Am o ”întrebare legitimă” pentru politicieni precum dl. Năsui: ar trebui să ne pregătim de capitulare, să facem cerere pentru pașaportul de Brașov?

Prăbușirea garanțiilor.

Într-o analiză remarcabilă, prof. dr. Valentin Naumescu, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, arată că „toată lumea vede cu ochiul liber că lumea s-a schimbat, că ai rămas descoperit și toate garanțiile organizațiilor multilaterale se prăbușesc în jurul tău”. Iar dacă privim mai atent, de la Marea Baltică la Marea Neagră, Statele riverane se pregătesc intens pentru momentul când SUA va „renunța la leadershipul global”.   

Încă din luna octombrie, zece țări din nordul Europei (Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia și Suedia) au activat o clauză de apărare regională, non-NATO, desfășurând în Marea Baltică o Forță Expediționară Comună. În aprecierea ministrului suedez al Apărării, dl. Pal Jonson, pentru a face față „unei situații de securitate foarte grave în lume și în special în vecinătatea noastră, aproximativ douăzeci de nave de război vor fi desfășurate în Marea Baltică, dar și în zone din Atlanticul de Nord,  pentru a trimite un semnal Rusiei”.

Câteva săptămâni mai târziu, și Marina Militară a Turciei a început pregătirile pentru a se descurca fără sprijinul Statelor Unite sau NATO. La 25 noiembrie, Amiralul Ercüment Tatlioğlu, comandantul Forțelor Navale ale Turciei, prezent la o ceremonie desfășurată în orașul Yalova, cu ocazia împlinirii a 133 de ani de la înființarea Școlilor de Ofițeri de Marină, a precizat: „Marea Neagră nu trebuie transformată în Orientul Mijlociu. Nu vrem să intre în Marea Neagră nicio altă țară sau NATO”. ”Nici o altă țară” – adică SUA...

Marele turneu putinist.

Dacă privim mai atent, aceleași tendințe încep să apară și în alte zone aflate până zilele trecute sub ”leadershipul global” al SUA. Retragerea sprijinului Statelor Unite pentru Israel a determinat și alte State din Orientul Mijlociu să-și reevalueze opțiunile de securitate. SUA abandonează un aliat vechi, Israel; ce ar putea spera alți prieteni ai americanilor?

Vidul strategic creat a fost imediat umplut de Rusia. Turneul triumfal al domnului Putin în Golful Persic a luat prin surprindere Occidentul. Președintele rus care acum o lună, la reuniunea G20, era tratat ca un paria, a fost primit ca un împărat în Emiratele Arabe Unite și în Arabia Saudită. Dânsul a reușit să se prezinte „ca o alternativă la Occidentul nu prea bine văzut în regiunea Orientului Mijlociu” – cum apreciază Corriere della Sera.

Iar valul de destabilizare începe să afecteze America Centrală și de Sud. Venezuela, de-abia scoasă de sub embargou petrolier, se pregătește să anexeze o parte din Guyana vecină. Nu m-aș mira să-l văd pe domnul Putin făcând un nou turneu triumfal în zonă.

Șubrezirea Ordinii Mondiale.

În medii bine informate se discută eforturile lui Márton Ugrósdy, secretar de stat, și Attila Demkó, un important academician, trimișii dlui Orbán veniți prin Danube Institute care, alături de ambasadorii Ungariei la ONU și în SUA, mobilizează think tank-ul conservator Heritage Foundation împotriva Ucrainei. Acționează la cererea domnului Putin și pot conta pe sprijinul președintelui Fundației, Kevin Roberts, și a vicepreședintelui, Victoria Coates. S-ar putea deci să intrăm în 2024 fără ca SUA să-și reia susținerea, caz în care ne vom confrunta cu accelerarea destrămării leadershipului american, prin ruperea echilibrului strategic în zona Asia – Pacific. Revenit din paranghelia de Crăciun și ieșit de sub hipnoza Danube Institute, Congresul va avea probleme mai presante decât NATO, iar efectul asupra situației din Europa va fi drastic. Așa cum subliniază prof. Naumescu, „marile formate multilaterale pe care ne bazăm acum, NATO și UE, au un viitor incert”.

Faptul că un grup restrâns de politicieni americani, sub influența emisarilor unui mic Stat central-european acționând ”sub steag străin”, a reușit ca să dea peste cap Ordinea Mondială înainte de a pleca voios în vacanța de Crăciun ne atrage atenția că actuala Ordine Mondială, stabilită de Puterile învingătoare în cel de-al doilea Război Mondial, s-a șubrezit și trebuie reconstruită pe baze mai trainice. Problema este, cine o va reconstrui?

Statele Unite au mai trecut printr-un asemenea ”eșec strategic și istoric enorm”. În octombrie 1919, președintele Woodrow Wilson a suferit un AVC și nu și-a mai putut promova proiectele. Neratificând Tratatul de Pace, Statele Unite au renunțat să participe la elaborarea Noii Ordini Mondiale, lăsând-o în seama Puterilor europene învingătoare. Care, cu experiența a multe secole de războaie europene, au transformat pacea în răzbunare, pornind detonatorul care l-a adus pe Adolf Hitler la putere și a declanșat al doilea război mondial. Trăgând o linie, retragerea Statelor Unite din 1920 a costat, în 1941 – 1946, viețile a 420.000 de americani. Plus Holocaustul: 6 milioane de victime. Plus aducerea Uniunii Sovietice în prim-planul politicii internaționale și 40 de ani de Război Rece. Pe noi, românii, ne-a costat 47 de ani de ocupație sovietică directă și indirectă.

Acum, din nou, SUA lasă pe alții să reconstruiască Ordinea Mondială. Câte vieți americane, câte vieți ne-americane va mai costa această decizie? Pe bună dreptate, președintele Biden afirmă că „Istoria îi va judeca aspru pe cei care întorc spatele cauzei libertății. Nu-l putem lăsa pe Putin să câștige. Este în interesul nostru național copleșitor, în interesul tuturor prietenilor noștri.” Dar destrămarea e pornită, va fi greu, poate imposibil de oprit...

În ce privește România, efectele au apărut aproape imediat: un sondaj recent al Inscop Research îi plasează pe Diana Șoșoacă și pe George Simion printre primii candidați la prezidențiale, cu 14,4% și respectiv 14% din opțiunile de vot. Semne grăitoare pentru cele patru rânduri de alegeri din anul care vine! Și nu putem condamna electoratul că are în vedere acel „plan B pentru România, în cazul prăbușirii sistemului de alianțe al țării, precum în 1940”, pe care-l evoca în articolul său de Ziua Națională prof. Naumescu...

Urmăriți varianta video a editorialului, AICI.