Pentru unii situaţia este aproape tragică, mai ales dacă luăm în calcul că mulţi au contractat o ipotecă sau credite personale în Spania, iar pierderea locului de muncă în condiţiile în care dobânzile bancare urcă tot mai mult poate fi fatală pentru economia familiei. Ceea ce înainte era o piaţă a muncii în care încăpeau toţi şi tot mai era loc pentru cei care veneau necontenit din România, acum a devenit o bombă socială. Coşmarul şomajului îl trăiesc deja 13 mii de români, potrivit datelor din luna februarie, care deja beneficiază de acest ajutor. Faţă de luna aprilie a anului trecut, când doar 6.198 de români solicitau ajutorul de şomaj, anul acesta în mod evident numărul s-a dublat.

De câteva luni, închiderea şantierelor sau lipsa productivităţii din sectorul construcţiilor i-a trimis pe mulţi români în şomaj. La birourile INEM din Madrid, românii sunt prezenţi alături de ceilalţi străini care şi-au pierdut locul de muncă din construcţii. Guvernul spaniol al premierului Jose Luis Rodriguez Zapatero nu pare să fie prea alarmat din cauza situaţiei create în construcţii sau cel puţin aşa arată, probabil datorită faptului că în martie şomajul a scăzut cu 14 mii de persoane.

Cu toate că piaţa muncii se află în recesiune, evidenţele Asigurărilor Sociale spaniole continuă să arate că un număr foarte mare de români formează a doua comunitate de străini contribuabili.

Aşadar, 256.084 de români plăteau asigurări în Spania în luna februarie 2008, iar acum un an, în luna martie, Asigurările Sociale aveau 184.000 de contribuabili în rândul românilor.

La ora actuală, dintre cei 256 de mii de români care au un loc de muncă legal în Spania, 158 de mii lucrează în construcţii sau în sectorul serviciilor (regimen general), 46 de mii sunt independenţi, 34 de mii lucrează în agricultură şi 16 mii în serviciul casnic.

Din fericire până acum, afilierile la Seguridad Social în rândul românilor au fost tot mai numeroase, dar rămâne de văzut dacă în următoarele luni situaţia se va deteriora sau se va remedia. Mulţi dintre românii care muncesc pe cont propriu nu activează ca independenţi şi probabil că recesiunea va scoate la iveală acest lucru în perioada următoare.

Guvernul spaniol are un plan "extraordinar" Măsurile anunţate de guvernul spaniol pentru a reduce efectele recesiunii din construcţii se ghidează după principiul reciclării profesionale. În urmă cu câteva zile a fost elaborat un plan extraordinar care prevede mărirea posibilităţilor de reangajare pentru 500:000 de şomeri.

În această privinţă, guvernul socialist prevede angajarea a 1.500 de specialişti în reorientare profesională pentru îndrumarea celor care au pierdut locul de muncă şi de asemenea se vor implica în identificarea sectoarelor care au nevoie de forţă de muncă.

Planul Extraordinar al guvernului Zapatero beneficiază de 201,32 milioane de euro şi deşi spune că cei 1.500 de specialişti vor oferi asistenţă personalizată şi un itinerariu specific fiecărui solicitant, nu se precizează cum vor acţiona aceşti specialişti.

De asemenea, pe parcursul căutării unui nou loc de muncă, persoana în cauză va putea primi un ajutor de 350 de euro timp de maxim 3 luni. Aceste ajutoare vor fi destinate persoanelor cu mari probleme în ceea ce priveşte reorientarea profesională.

Pe lângă asta, planul lui Zapatero anunţă ajutoare în ceea ce priveşte mutarea totală, călătoriile, cazarea şi accesul la creşe pentru muncitorii care trebuie să schimbe reşedinţa.

În ceea ce-i priveşte pe muncitorii cu vârste mai mari de 45 de ani vor fi aplicate măsuri de ajutorare în vederea muncii pe cont propriu – autonomo. În sfârşit, fără prea multe specificări, programul anti-recesiune ar trebui să includă şi subvenţii financiare pentru credite, formare profesională şi asistenţă tehnică.

Românii – din nou la "răscruce' Cu toate că la prima vedere planul extraordinar al guvernului spaniol de a combate „prăbuşirea” sectorului construcţiilor şi efectelor acesteia pare eficient pe hârtie, rămâne de văzut cât de mult ajutor vor primi cei care deja se găsesc în imposibilitatea de a plăti credite contractate în anii anteriori.

Se ştie că este din ce în ce mai semnificativ numărul celor care sunt dispuşi să renunţe la apartamentul sau casa cumpărată aici, doar pentru a nu mai fi obligaţi să plătească rate prea mari pentru veniturile lor.

De asemenea, nu puţini sunt cei care se gândesc la întoarcerea acasă sau la emigrarea în altă ţară. Nu tebuie sa fii un expert în economie pentru a-ţi da seama că banul nu mai are aceeaşi valoare ca acum 5-6 ani, că salariile s-au mărit prea puţin în comparaţie cu viteza cu care au crescut preţurile la toate produsele şi serviciile de bază.

Mai mult, recenta cădere înregistratră în sectorul construcţiilor, unul dintre pilonii de bază ai economiei spaniole din ultimii ani, a influenţat în mod evident viaţa familiilor de români stabilite aici. Este bine ştiut faptul că majoritatea românilor au contracte de muncă în construcţii sau servicii.

Criza economică ce a cuprins inevitabil şi Spania a lăsat mii de oameni fără locuri de muncă, iar cei care continuă să lucreze şi-au văzut adeseori veniturile înjumătăţite. Tot mai multe familii de români au dificultăţi ca să ajungă la sfârşitul lunii cu salariul câştigat, devenind tot mai împovărâtoare plata ratelor bancare pentru casele avute în proprietate, autoturismele de uz personal, uneltele şi maşinile cumpărate pentru desfăşurarea unei anumite activităţi profesionale.

Sunt mulţi români care lucrează pe cont propriu („autonomos”) şi care au solicitat credite pentru achiziţionarea de betoniere, maşini de proiectat ghipsul sau alte tipuri de maşini industriale. În ultimul an, lucrările pe şantiere s-au împuţinat şi mulţi au ajuns să mai lucreze doar cu 2-3 maşini din cele 8-9 cumpărate.

Semnale îngrijorătoare şi măsuri drastice În aceste situaţii, multe dintre familiile de români s-au văzut nevoite să adopte măsuri alternative mai drastice: unii îşi pun casele şi apartamentele în vânzare, deşi agenţii imobiliari îi sfătuiesc să mai îndure puţin, deoarece nu este cel mai potrivit moment.

Alte familii renunţă la maşinile de uz personal, ori le schimbă pentru autoturisme de capacitate mai mică, mai ieftine şi cu mai mulţi ani de vechime. Aproape nimeni nu se mai încumetă să solicite un credit în ziua de azi, pentru că nu sunt siguri că vor avea suficiente venituri pentru a-l putea returna.

Autorităţile spaniole care intră în contact direct cu cetăţenii români, precum Oficiul pentru Şomaj, Crucea Roşie, primăriile, sediile Uniunii Generale a Muncitorilor, indică o creştere semnificativă a celor care au nevoie şi cer ajutor.

Reprezentanţii Crucii Roşii Spaniole spun că este tot mai mare numărul românilor care nu îşi mai permit să plătească o chirie sau să-şi acopere cheltuielile de întreţinere, ajungând în acest mod să solicite înscrierea în rândul celor cărora masa zilnică le este oferită fie de către Crucea Roşie, fie de alte organizaţii caritabile, precum Caritas.

La toate acestea se mai adaugă şi faptul că asistăm, în mod tot mai frecvent, la apariţia unor manifestări cu caracter rasist, îndreptate împotriva românilor şi populaţiei imigrante în general. Din păcate, nu mai este ceva ieşit din comun să auzi din partea unor cetăţeni spanioli remarci de genul "de ce românul lucrează, iar eu nu?"

Ultimii veniţi ajung de multe ori în stradă În ciuda faptului că în toate mediile se vorbeşte despre scăderea economică înregistrată în Spania, mulţi concetăţeni de-ai noştri continuă să caute un viitor mai bun în afara graniţelor României. Continuă să sosească bărbaţi şi femei aflaţi în căutarea unui loc de muncă la negru, pentru că un alt post nu ar putea obţine până la sfârşitul acestui an, când toţi românii vor putea lucra legal pe teritoriul spaniol.

În foarte multe dintre cazuri, ei vin cu iluzii alimentate de „prieteni binevoitori”, care le spun că în Spania este încă foarte mult de lucru, că pentru 200 de euro lunar te poţi întreţine, iar veniturile vehiculate pentru o zi de muncă la negru sunt în jur de 50-55 de euro în agricultură sau în construcţii.

Sunt mulţi care vin în acest fel şi, odată ajunşi, descoperă pe pielea lor, că realitatea este cu totul alta. La fel li s-a întâmplat şi lui Augustin şi Ionel, doi bărbaţi români, originari din centrul Transilvaniei şi respectiv Dobrogea. Au venit în Spania în urmă cu 5 luni, aduşi de nişte prieteni care iniţial le-au găsit de lucru pentru o lună şi jumătate, dar care apoi nu i-au mai putut ajuta.

Au mai lucrat câte puţin cu ziua, dar sumele primite nici nu se apropiau de cei 55 de euro promişi, ci erau undeva în jurul valorii de 15-20 de euro pentru o zi de muncă. E lesne de dedus că în curând nu şi-au mai putut plăti chiria şi au fost nevoiţi să părăsească spaţiul unde locuiau.

Au ajuns în stradă, dar spun ei că acum au noroc cu un spaniol care i-a lăsat să doarmă într-o hală pe care o folosea pe timpul strângerii recoltei de struguri pentru culegători. Bruma de bani câştigată la început s-a dus demult, iar acum primesc periodic bonuri în valoare de 30 de euro de la Caritas, cu care îşi cumpără de mâncare.

Au primit multe promisiuni din partea unor angajatori spanioli, dar momentan nu au nimic de lucru. Augustin, care este aici împreună cu fiul său de 19 ani, spune că ar da orice numai să lucreze măcar o lună, pentru a-şi cumpăra biletul de autocar pentru a se putea întoarce în România. „După ce ajung acasă, nu mai vreau să vin în Spania nici măcar în vizită”, spune bărbatul. Iar colegul său e hotărât să mai îndure sărăcia, pentru că în România are două guri de hrănit (doi copii în şcoala generală), lucru pe care nu-l poate asigura din cei 280 de lei, cât reprezintă pensia lui.

Se întorc în România să-şi facă firmă Există însă şi o altă categorie de români, aceia care stăpânesc bine tainele unei meserii şi, în faţa greutăţilor din Spania, aleg întoarcerea în România.

În această situaţie se alfă familia Rus, originară dintr-un sat din judeţul Bistriţa. Cristina şi Gicu sunt în Spania din 2001 şi au locuit întâi în Miguel Esteban, apoi în Villacañas (Castilla La Mancha), iar din 2006 şi-au cumpărat un apartament în Alcázar de San Juan, provincia Ciudad Real.

Bărbatul a lucrat aproape în permanenţă în construcţii, deşi nu aceasta era meseria lui. A învăţat să pună gresie şi faianţă, domeniu în care s-a specializat rapid, ajungând să câştige până la 3.000 de euro pe lună, ca angajat al unei firme. În ultimul an însă lucrurile s-au schimbat, iar veniturile s-au micşorat.

Văzând că nu mai reuşesc să pună bani deoparte, având de plătit un credit ipotecar pentru apartamentul cumpărat, dar şi numeroase chletuieli prilejuite de ridicarea casei lor din România, tinerii au decis să se întoarcă acasă. Ei spun că cel mai de preţ lucru pe care l-au făcut în Spania a fost mărirea familiei cu cei 3 copii.

Dar nici pe plan financiar nu le-a mers rău. Au ştiut să fie economi şi aşa au reuşit să-şi cumpere un teren şi să-şi construiască o casă, chiar dacă nu este încă finisată. Cei doi soţi văd lucrurile foarte clar: şi-au pus apartamentul în vânzare, deşi nu cred că vor obţine prea mulţi bani pe el.

Iar după ce vor termina copiii anul şcolar, se vor întoarce în România, unde încet-încet îşi vor termina casa. Gicu spune că îşi va deschide o firmă de construcţii împreună cu un frate de-al său şi că vor face casele din temelie şi până la ultimele finisaje. Nu se tem că nu vor avea lucrări, nici că vor duce lipsă de bani, chiar dacă întoarcerea lor acasă este văzută de unii prieteni ca un adevărat gest de curaj.

Gicu a lucrat şi în Spania ca „autonomo”, împreună cu fratele său, dar numeroasele taxe şi impozite ce trebuiau plătite le înjumătăţeau veniturile. Însă experienţa le va prinde bine de-acum înainte. „Din informaţiile mele de acasă, cei care au lucrat în ultimii doi ani ca şi noi, la metru, au câştigat mai bine decât în Spania. Problema va fi că dacă ne vom întoarce cu toţii acasă, într-un an de zile nu va mai fi de lucru nici acolo. Cu toţii zic că se duc acasă şi îşi fac firme, totuşi nu sunt atâtea lucrări ca şi în Spania. Eu cred că dacă mergi acum în România, să lucrezi pe salariu, nu rezişti mult, nu te descurci. Poţi mânca şi atât”, spune bărbatul.

Cum numărul românilor care doresc să se întoarcă în România este tot mai mare, în curând se va organiza şi în Castilla la Mancha un târg al locurilor de muncă, unde fiecare se va putea informa cu privire la situaţia de acasă, ofertele concrete de lucru, modalităţile de înfiinţare a firmelor şi de accesare a fondurilor europene.

Anca Panţuru Felix Damian www.romaninlume.com

(13.35)