Actualitate
Crima. Un cadavru, o macetă, o baionetă şi o fugă în România. Aventurile unui român în Irlanda
„Am fugit prin curţi într-un parc”
Nicolae continuă să relateze ororile trăite în acea noapte.
”Nu m-am dus în curtea din faţă, şi nici pe stradă nu am ieşit. Puteau încă să mai fie acolo. Am sărit gardul la vecini, am traversat curtea lor, apoi altă curte, apoi am ieşit pe altă stradă şi am luat-o la fugă. M-am oprit într-un parc. Am stat în parc până am îngheţat de tot. Cam două ore. După care m-am întors acasă. Am găsit bidoanele cu apă şi prăjiturile pe jos. Laptele se vărsase. Le-am dus sus, peste garaj. M-am spălat un pic, pentru că eram murdar de sânge şi apoi m-am culcat. A doua zi am mers la lucru, iar în timp ce mă întorceam acasă, m-am gândit să mă duc la tufuşuri să mă uit după mort. Parcă nu-mi venea să cred că ceea ce trăisem cu o noapte înainte era adevărat.
Ne puteți urmări și pe Google News
Când am ajuns, strada era plină de maşini de poliţie şi o groază de poliţişti mişunau prin curte. L-am întrebat pe unul dintre ei, care păzea poarta, ce s-a întâmplat. Mi-a spus că în tufişurile din spate a fost găsit un cadavru decapitat. Era adevărat! Nu visasem! Am plecat imediat. M-am dus la restaurant şi am dormit în noaptea aia în pod. A doua zi am plecat spre România. Nu m-am dus la poliţie pentru că eram ilegal în ţară şi îmi era frică să nu mă acuze pe mine de crimă. Nu am găsit bilet direct spre Bucureşti, aşa că am plecat prin Anglia. Când am coborât pe aeroport să schimb avionul, m-a şi umflat poliţia”.
Despre cum a ajuns poliţia irlandeză atât de repede să afle identitatea lui Nicolae şi ce le-a spus poliţiştilor care l-au luat de pe aeroport de l-au lăsat să plece spre România, în episodul următor, când vom încerca să şi analizăm dacă povestea halucinantă, cu macete, baionete, cadavre decapitate şi doi criminali misterioşi este adevărată, sau dacă nu cumva chiar el este autorul omorului, iar povestea de groază este o invenţie ieftină.
Recomandările noastre
