Trecătorul nocturn care avea drum în perioada interbelică prin preajma clădirilor mari sau a fabricilor din București se izbea la fiecare pas de clasicul paznic albanez, omul cu pieptul înzăoat ca de o platoşă de sentimentul datoriei şi al onoarei.
Albanezii veneau în pâlcuri în ţara noastră, lăsând gospodăria în seama femeilor şi a copiilor mai răsăriţi.
Locul lor de întâlnire în București era Cafeneaua Comercială de pe bd. Maria colț cu Văcărești.
În februarie 1931 acolo s-a petrecut o tragedie, pornind de la un loc de muncă.
Iată cum relata presa vremii crima de acolo: Doi albanezi s-au încăerat într-o teribilă discuţie. Unul din ei ocupase serviciul celuilalt în timp ce acesta era plecat în patrie. Fără veste toţi cei din preajmă s-au împărţit în două tabere.
Prin aer fâlfăia înfricoşătoare aripa morţii. Cel rămas fără pâine a pus mâna pe un scaun şi l-a asvârlit în capul adversarului. Acesta a scos revolverul pe care cel dintâi i l-a smuls şi l-a descărcat în pieptul proprietarului armei.
Criminalul a încercat să fugă, pe când tabăra duşmană a oblonit cu ţevile revolverelor orce eşire.
Dacă ai vedea cafeneaua ai socoti cât de prielnic e aşezată pentru firea închisă a albanezului. Afară în stradă, din zori şi până în noapte oraşul se zbuciumă în trepidaţii puternice de viaţă.
Faci câţiva zeci de paşi printr-un gang împodobit cu vitrinele unui fotograf şi când nu te aştepţi se deschide dinainte o curte spaţioasă, mărginită cu o clădire al cărei etaj e sprijinit la intrare pe două coloane.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
