Crăciunul nu a fost sărbătorit, dintotdeauna, așa cum se întâmplă în vremurile noastre. Brazii împodobiți, darurile împărțite celor dragi, preparatele din porc sau luminile feerice din orașe au intrat destul de târziu în tradiția românilor.
Crăciunul în vremea veche era o cu totul altă sărbătoare decât cea cu care suntem obișnuiți. Nu existau brazii împodobiți și nici luminile feerice de străzile orașelor. Nu se știa nici de Moșul care împarte daruri celor mici și mari, așa cum se întâmplă în zilele noastre.
Dar, chiar și așa, Crăciunul era o sărbătoare foarte așteptată de români.
Crăciunul în vremurile vechi
Chiar dacă nu cunoșteau plăcerile zilelor noastre, boierii din timpurile vechi petreceau destul de bine sărbătorilor de iarnă. Aveau alte tabieturi cu care își treceau aceste zile. Crăciunul era una dintre sărbătorile cele mai importante și tot românul, bogat sau sărac petrecea şi se bucura de Naşterea Domnului.
Mesele bogate se țineau lanț, iar oaspeții erau primiți cu tot felul de bunătățuri. Erau preparate din carne de vânat, căprioară, mistreţ sau cocori, stropite din belșug cu vinuri și băuturi spirtoase. Iar deserturile erau dintre cele mai sofisticate, de la fructe exotice, la plăcinte și tot felul de zaharicale. Crăciunul însemna petreceri cu lăutari care cântau, de regulă, muzică turcească și cu loterii la care toți câștigau câte ceva.
Copiii ieşeau seara cu Steaua sau cu Vicleimul și Irozii. Se reconstituia tabloul Naşterii Domnului. În frunte mergea Irod, urmat de cei trei magi, Balthazar, Gaspar şi Melchior, apoi veneau Îngerul, Călugărul, Ciobanul şi ostaşii.
Constantin Brâncoveanu, primea daruri scumpe de Crăciun, de la boieri. Sursa foto: Wikipedia
Cum se petrecea în anii 1500 - 1600
Călătorii aflați prin trecere în Țările Române a povestit, în însemnările lor despre cum petreceau Crăciunul, cei de prin partea locului. Italianul Franco Sivori, secretarul domnitorului Petru Cercel (1583-1584), povestește că acesta împărțea haine săracilor. Crăciunul era ziua bucuriei și a iertării. Oamenii își făceau daruri, iar mulți veneau la curtea princepelui pentru a i se închina.
După slujba religioasă domnitorul obişnuia să dăruiască veşminte dregătorilor şi slujbaşilor, fiecăruia după rangul său. Toți petreceau și se bucurau. petreceau, cântau şi se veseleau. În ziua următoare, domnul dăruia mâncare şi veşminte cerşetorilor şi oamenilor de rând.
O sută de ani mai târziu, alți domnitori, alte obiceiuri. Pe vremea lui Matei Basarab (1632- 1654) se organiza o vânătoare mare la care domnitorul participa însoțit de un alai uriaș. Vânatul era preparat și servit voievodului și oaspeților săi, de Crăciunul și din zilele următoare.
„În dimineaţa de Crăciun, domnul obişnuia să ofere în dar veşminte scumpe boierilor săi, la fel cum şi aceştia veneau în perioada Crăciunului cu plocoane la domnitor, după rang şi avere. Apoi, voievodul participa, cu suita sa, la slujba din dimineaţa de Crăciun. La terminarea slujbei, se împărţeau coliva domnească şi colacii, iar după ce era binecuvântat de patriarh, principele arunca bani săracilor şi ostaşilor prezenţi, povestea arhidiaconul Paul din Alep, în Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia.
Crăciunul se sărbătorea cu ospețe fastuoase
La aceste petreceri se mânca pe săturate, bucate dintre cele mai alese și se bea vin în cantități uriașe. Fiecare fel de mâncare ce urma să ajungă pe mese era anunțat cu sunete de trăbiță, mai povestea, călătorul.
„S-a băut la acel mare ospăţ cu cupe mari de o oca de vin (o oca = 1,288 l), mai întâi fiecare câte trei cupe în cinstea sărbătorii, în al doilea rând, alte trei cupe în sănătatea domnului nostru patriarh (Macarie al Antiohiei), în al treilea rând, mai multe cupe în cinstea numelui domnului. Nimeni nu putea să refuze să bea, căci datina cerea ca oricine sta cu el la masă să bea în felul acesta până în clipa în care se aduceau lumânările, acesta fiind semnalul plecării”, a mai povestit călătorul, despre aceste obiceiuri.
Sursa foto: TVR
Obiceiuri din vremea lui Constantin Brâncoveanu
Pe vremea lui Constantin Brâncoveanu, Crăciunul se petrecea după o ceremonie descrisă de secretarul italian al voievodului, Del Chiaro. Acesta primea daruri scumpe de la demnitarii ce-l vizitau la Curte. Era vorba despre „covoare persiane sau potire turceşti, cu capace de argint aurit, lucrate artistic, cu flori în filigrană”.
Iar logofătul „urează Principelui şi familiei sale toate fericirile pentru binele patriei, guvernată de el cu dreptate şi părintească milă”. Boierii sărutau mâna voievodului, apoi, după care începea masa de Crăciun.
Dacă unul dintre invitați strănuta la masă, primea un pahar cu vin şi i se făceau daruri în ţesături de postav sau atlas. La încheierea ospăţului, se aducea o plăcintă mare, în care se aflau 50 de galbeni, dar şi răvaşe amuzante. Del Chiaro vorbește de coşurile cu cozonaci, care încheiau Crăciunul.