Totuși o să vă spun despre un obicei, cam ciudat, de Crăciun, în familia mea. Ei bine, întotdeauna de Crăciun se puneau, la uscat, pe o frânghie, câteva cârpe albe. Pentru că, spunea acum 65 de ani, maica mare Teodora, străbunica mea, mama bunicii Uța, ”și scutecele lui Iisus s-au pus la uscat în iesle”. La un moment dat l-am întrebat pe tata, istoric, ce este cu ”scutecele lui Iisus”. ”Ce să fie Răduțu, o superstiție a familiei noastre, nu se mai știe de când și cum!” Tata a avut dreptate, nu am mai întâlnit acest obicei de Crăciun, decât în familia mea!
Vă mulțumesc, vă mulțumesc din suflet, celor care m-au felicitat și mi-au transmis vorbe bune și frumoase. După cum știți eu citesc corespondența. Dar nu mai am timp să răspund personal, așa că o fac aici.
Mai rămâne să vă spun tuturor, dar mai ales vouă, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, nu "Crăciun fericit!", care este doar o traducere după "Merry Christmas!", ci vechea urare românească:
Crăciun cu sănătate şi iubire în familie!
Să aveți un Crăciun ca în familia mea, în anul 1937, nu neapărat cu opulența de atunci, ci cum era în familia mea, cu dragoste, solidaritate, gânduri bune pentru viitor și credință în Iisus.
Recomandările noastre
