George Orwell a consacrat în faimosul său roman, 1984, conceptul de „gândire de grup” și i-a prezentat efectele dezastruoase. Noi i-am putea spune „gândire de gloată”.
Un fabulos editorial al lui Kellie J. Miller pentru American Thinker.
Un profesor de-al meu de la Universitatea Princeton și-a întrebat odată studenții cum ar fi reacționat la legile injuste ale Naziștilor sau la legile Jim Crow din Sud.
În timp ce istoria ne spune că puțini au fost cei care s-au împotrivit acestor încălcări ale drepturilor omului, aproape toți studenții întrebați au afirmat că ei s-ar fi oferit voluntar să ascundă evrei în Germania nazistă sau s-ar fi alăturat celor care au mărșăluit pentru drepturi civile în Sud.
Aș băga mâna în foc că majoritatea acestor studenți s-ar fi crezut printre cei puțini care s-au împotrivit ca americanii de origine japoneză să fie trimiși în lagăre de concentrare în timpul celui de-Al II-lea Război Mondial.
Erau toți acești studenți exemple de gândire independentă și de curaj? Sigur că nu. Mai degrabă, ei exemplifică două realități umane: avem o uimitoare abilitate de a ne supraestima curajul și de a crede că am gândi independent în fața unei presiuni sociale intense.
Dacă marea majoritate ar fi în realitate atât de înțeleaptă și bravă, atât de independentă în gândire și plină de curaj, cum de au existat atât de multe violări ale drepturilor omului de-a lungul istoriei?
Realitatea este că majoritatea dintre noi nu suntem atât de liberi în gândire și curajoși: mai degrabă suntem influențați de gândirea de grup. Făcută faimoasă de către George Orwell în 1984, gândirea de grup este un fenomen psihologic care apare în interiorul unui grup în care dorința de armonie și de conformism duc la un rezultat decizional irațional și disfuncțional.
Dorința de coeziune produce o tendință de a fi de acord indiferent de preț, minimalizând conflictele și ducând la decizii luate fără o evaluare critică.
Gândirea de grup apare și în interiorul mecanismului de decizie guvernamentală și de asemenea în societățile corporatiste.
Organizațiile de succes încearcă să o evite, deoarece împiedică o analiză completă a problemelor dificile și duce la decizii proaste.
Rețelele sociale au dat noi puteri gândirii de grup ca presiune a mulțimii de a se conforma la haștagurile populare, iar promovarea de către rețelele sociale alienează și mai mult gândirea critică.
Astăzi, avem o criză de sănătate publică și grupul cere ca oamenii să stea în casă pentru siguranța publică.
Deși a le zice oamenilor să stea în casă și să se uite la televizor nu se ridică nici pe departe la nivelul genocidului sau al sclaviei, gândirea de grup nu apare doar în cazurile violărilor extreme ale drepturilor omului. Gândirea de grup mai survine și atunci când persoane bine intenționate se lasă antrenate de o anumită idee pentru a rezolva o problemă.
Astăzi, grupul cere să rămânem departe de prietenii noștri, de familiile și de vecinii noștri, să rămânem departe de muncile noastre și de viața noastră, departe de școli și de activitățile de loazir.
Grupul zice că aceia care sunt buni cetățeni nu trebuie să meargă la biserică, să mănânce la restaurant sau să se plimbe prin parcurile sau plajele locale.
Grupul cere ca aceia care sunt buni cetățeni să își denunțe la poliție prietenii și vecinii care încalcă interdicțiile.
Persoanele care pun în discuție sau protestează împotriva noilor reguli sunt periculoase.
Grupul zice că nu avem de ales. La urma urmei, este o pandemie.
Opiniile care nu corespund grupului trebuie reduse la tăcere.
Persoanele care pun întrebări critice sunt periculoase, argumentele lor trebuie respinse iar busola lor morală pusă sub semnul întrebării.
La urma urmei, acești indivizi nu se gândesc la personalul sanitar sau la persoanele în vârstă.
Însă grupul a uitat că intențiile politice bune pot produce adesea rezultate proaste.
În economie, o asigurare de șomaj mai generoasă duce la perioade de șomaj mai îndelungate.
Garanțiile implicite ale guvenului acordate instituțiilor financiare le fac pe acestea să își asume riscuri și mai mari.
În sănătate, țigările cu cantități mai mici de gudron produc mai multe cazuri de cancer de plămâni, iar gustările hipocalorice îi îngrașă pe oameni.
Măsuri sau sfaturi medicale bine intenționate pot adesea duce la schimbări de comportament și un rezultat inferior situației în care nu s-ar lua nici o măsură.
O intervenție politică bine intenționată, care agravează o situație, este cunoscută drept „efectul cobra”.
În epoca dominației britanice din India, guvernul britanic a vrut să reducă numărul de cobre din Delhi. Guvernul a oferit o primă pentru fiecare cobra moartă. La început, programul părea să dea roade – până când oamenii au început să crească cobre pentru a le vinde. Delhi a avut în curând mai multe cobre decât la începutul programului.
Chinezii au cunoscut o catastrofă bine intenționată similară în 1958. Campania celor Patru Dăunători a încercat să distrugă țânțarii, rozătoarele, muștele și vrăbiile, considerate responsabile de transmiterea bolilor.
Măsurile de eliminare a acestor dăunători au dus la înmulțirea altor dăumători, care fuseseră anterior prada celor distruși. Acest lucru a dus la o pierdere masivă a recoltelor, provocând marea foamere chineză, care a ucis între 15 și 45 de milioane de oameni – cu mult mai mult decât cei Patru Dăunători.
Simlările experților legate de COVID-19 au fost greșite și iar greșite. Estimând inițial două milioane de americani morți, chiar cu aplicarea măsurilor de distanțare socială, simulările IHME (Institute of Health Metrics and Evaluation) au fost între timp drastic reevaluate de două ori, până la 60.000 de morți.
Deși COVID-19 este o boală serioasă, care a ucis deja zeci de mii de americani, datele arată că majoritatea zdrobitoare a omenilor nu au un risc semnificativ de a muri de COVID-19.
Recentul studiu al Stanford estimează rata mortalității între 0,1 și 0,2%, de 20 până la de 30 de ori mai mică decât estimările care au motivat restricțiile și izolarea.
Marea majoritate a acestor decese (99,2%) prezentau o maladie subiacentă. Iar pe baza unei analiza a datelor pentru regiunea New York, tinerii și copiii în stare de sănătate bună nu au aproape nici un risc de boală gravă din cauza COVID-19.
În acest timp, din cauza acțiunilor împotriva COVID-19, numeroase măsuri preventive în materie de îngrijiri de sănătate au fost anulate, șomajul escaladează până la cotele Marii Crize și lumea a treia este amenințată de foamete masivă – foamete care, potrivit ONU, ar putea ucide sute de milioane de persoane.
Când timpul va trece și isteria va da înapoi; când va deveni clar că mai puțini americani au murit de COVID-19 decât de o varietate de alte probleme abordabile; și când un număr fără precedent de americani vor muri de deznădejde, în mare parte din cauza modului de reacție împotriva COVID-19, va fi acela momentul nostru de „efect cobra”?
Și dacă este așa, vom recunoaște că am fost antrenați de gândirea de grup, arătându-i cu degetul și acuzându-i pe disidenți?
Sau vom fi ca studenții din clasa profesorului meu, înșelându-ne din nou și crezând că avem curajul și independența de gândire pentru a rezista unei gloate cu care am mers umăr la umăr cu foarte puțin timp în urmă?
Nu este prea târziu pentru a ne elibera și pentru a reflecta. Să nu ne temem de disidenți!
Să nu ne temem de adevăr și de unde ne-ar putea duce acesta!