Gândirea de grup apare și în interiorul mecanismului de decizie guvernamentală și de asemenea în societățile corporatiste.

Organizațiile de succes încearcă să o evite, deoarece împiedică o analiză completă a problemelor dificile și duce la decizii proaste.

Rețelele sociale au dat noi puteri gândirii de grup ca presiune a mulțimii de a se conforma la haștagurile populare, iar promovarea de către rețelele sociale alienează și mai mult gândirea critică.

Astăzi, avem o criză de sănătate publică și grupul cere ca oamenii să stea în casă pentru siguranța publică.

Deși a le zice oamenilor să stea în casă și să se uite la televizor nu se ridică nici pe departe la nivelul genocidului sau al sclaviei, gândirea de grup nu apare doar în cazurile violărilor extreme ale drepturilor omului. Gândirea de grup mai survine și atunci când persoane bine intenționate se lasă antrenate de o anumită idee pentru a rezolva o problemă.

Astăzi, grupul cere să rămânem departe de prietenii noștri, de familiile și de vecinii noștri, să rămânem departe de muncile noastre și de viața noastră, departe de școli și de activitățile de loazir.

Grupul zice că aceia care sunt buni cetățeni nu trebuie să meargă la biserică, să mănânce la restaurant sau să se plimbe prin parcurile sau plajele locale.

Grupul cere ca aceia care sunt buni cetățeni să își denunțe la poliție prietenii și vecinii care încalcă interdicțiile.

Persoanele care pun în discuție sau protestează împotriva noilor reguli sunt periculoase.

Grupul zice că nu avem de ales. La urma urmei, este o pandemie.

Opiniile care nu corespund grupului trebuie reduse la tăcere.

Persoanele care pun întrebări critice sunt periculoase, argumentele lor trebuie respinse iar busola lor morală pusă sub semnul întrebării.

La urma urmei, acești indivizi nu se gândesc la personalul sanitar sau la persoanele în vârstă.

Însă grupul a uitat că intențiile politice bune pot produce adesea rezultate proaste.