Virusul care afectează pe toată lumea, explică Suveranul Pontif „nu este o pedeapsă divină”. Și „nici nu ar fi suficient să spunem că daunele provocate naturii s-ar fi întors, în cele din urmă, împotriva noastră. Realitatea însăși este cea care geme și se răzvrătește”.
Cea de-a treia enciclică a Pontifului este dedicată frăției în vremuri de pandemie. Papa Francisc îl citează pe Virgiliu şi ne invită să depășim diviziunile și războaiele, luând exemplul lui Martin Luther King, Desmond Tutu, Mahatma Gandhi și Charles de Foucauld
A treia enciclică a Papei Francisc, intitulată „Frați toți”, dedicată frăției universale și semnată sâmbăta la Assisi, a fost prezentată duminică dimineață la Vatican de către secretarul de stat Pietro Parolin, alături de alte personalități, scrie La Repubblica.
După „Lumen fidei” din 29 iunie 2013, începută de Papa Benedict al XVI-lea și completată și semnată de Papa Francisc, și „Laudato si'” din 24 mai 2015, privind ecologia integrală, iată un al treilea text, care este un fel de chintesenţă a gândirii papei argentinian.
Pontiful spune că a scris-o în timp ce „pandemia Covid-19 a izbucnit în mod neașteptat, evidențiind falsele noastre valori mobiliare”.
„Se salvează cine poate” se va traduce rapid în „toţi împotriva tuturor”, iar acest lucru va fi mai rău decât o pandemie. Şi trebuie reamintit faptul că „suntem cu toții în aceeași barcă”. Papa condamnă „cultura zidurilor”, spunând că dimpotrivă, „dragostea construiește punţi” şi explică faptul că „drepturile nu au granițe” și că pentru asta „avem nevoie de etică în relațiile internaționale”.
Cere o guvernare a problemei migranților și reamintește cum „piaţa, de una singură nu rezolvă totul, avem nevoie de o reformă a ONU”.
Papa Francisc cere încetarea conflictelor, abolirea pedepsei cu moartea și mai cere ca libertatea religioasă, un „drept fundamental al omului”, să fie garantată pretutindeni.
Care sunt marile idealuri, dar și modalităţile concrete pentru cei care doresc să construiască o lume mai dreaptă și mai fraternă în relațiile lor de zi cu zi, în societate, în politică, în instituții? se întreabă Papa.
Şi-şi răspunde cu o enciclică inspirată din învăţăturile Sfântului Francisc de Assisi, care „nu a condus un război dialectic impunând doctrine, ci a comunicat dragostea lui Dumnezeu”, scrie Papa.
„Nimeni nu se salvează singur”, afirmase Papa Francisc, pe 27 martie, într-o piață a Sfântului Petru complet pustie din cauza pandemiei.
Enciclica sa este un ecou al acestor cuvinte, de fapt are ca scop promovarea unei aspirații mondiale la fraternitate și prietenie socială. Plecând de la apartenența comună la familia umană, de la recunoașterea reciprocă ca frați, pentru că suntem copiii aceluiaşi Creator, ne aflăm cu „toții în aceeași barcă” și, prin urmare, avem nevoie să conștientizăm că într-o lume globalizată și interconectată nu ne putem salva decât împreună.
Nu populismelor
Papa Francisc este îngrijorat de semnalele „unei întoarceri înapoi” în istorie. „Iau amploare conflicte anacronice - scrie el - care se considerau a fi depășite, încheiate, reînvie naţionalisme ermetice, exasperate şi agresive. În diverse țări, o idee a unității poporului și a națiunii, impregnată cu ideologii diferite, creează noi forme de egoism și de pierdere a simțului social mascate de o presupusă apărare a intereselor naționale”.
Pentru pontif, fraternitatea nu trebuie promovată doar prin cuvinte, ci prin fapte. Fapte care să se concretizeze în „cea mai bună politică”, una care nu este supusă intereselor finanțelor, ci care să se afle în serviciul binelui comun, capabilă să pună în centru demnitatea fiecărei ființe umane și să asigure tuturor un loc de muncă, astfel încât toată lumea să-şi poată dezvolta propriile abilități.
O politică care, departe de populism, știe să găsească soluții la ceea ce atacă drepturile fundamentale ale omului și care vizează eliminarea definitivă a foametei și a traficului de persoane.
Papa Francisc subliniază că o lume mai dreaptă se poate realiza doar prin promovarea păcii, care nu este numai absența războiului, ci e o adevărată lucrare „artizanală” care implică toată lumea.
Legate de adevăr, pacea și reconcilierea trebuie să fie „proactive”, urmărind justiția prin dialog, în numele dezvoltării reciproce. Pontiful condamnă războiul, care este„negarea tuturor drepturilor” și nu mai poate fi conceput nici măcar într-o ipotetică formă „dreaptă”, deoarece armele nucleare, chimice și biologice au acum repercusiuni enorme asupra civililor nevinovați. De asemenea, Sfântul Părinte cere eliminarea pedepsei cu moartea, definită ca fiind „inadmisibilă”, şi invită lumea la iertare: a ierta nu înseamnă a uita, scrie Pontiful și nici a renunța la apărarea dreptului de a-ţi proteja demnitatea, dar al lui Dumnezeu.
Nimeni nu se salvează singur
Sunetul de fundal al enciclicii este strigătul pandemiei Covid-19. Urgența globală sanitară a servit pentru a demonstra că „nimeni nu se salvează singur” și că a sosit cu adevărat momentul „de a ne visa, ca o singură umanitate” în care suntem „toți frați”. Papa Francisc scrie: „Durerea, incertitudinea, frica și conștientizarea propriilor limite pe care le-a ridicat pandemia, ne îndeamnă să ne revizuim stilul de viață, relațiile, organizarea societăților noastre și, mai presus de toate, sensul existenței noastre”.
„Dacă totul este conectat, atunci e greu să ne imaginăm că acest dezastru global nu este legat de modul nostru de a ne poziţiona față de realitate, pretinzând că suntem stăpânii vieţii noastre și a tot ceea ce există. Nu vreau să spun că este un fel de pedeapsă divină. Doar că realitatea însăși este cea care geme și se răzvrătește".
Drepturile nu au granite. Etica relațiilor internaționale
Prin urmare, o societate fraternă va fi una care promovează educația spre dialog cu scopul de a învinge „virusul individualismului radical” și pentru a permite tuturor să ofere tot ce au mai bun. Începând cu protejarea familiei și respectarea „misiunii sale educaționale primare și esențiale”.
Două, în special, sunt „instrumentele” pentru a crea acest tip de societate: bunăvoința, adică dorința concretă pentru binele celuilalt și solidaritatea care are grijă de fragilități și care se exprimă în slujba oamenilor și nu a ideologiilor, împotriva sărăciei și a inegalității.
Dreptul de a trăi cu demnitate nu poate fi refuzat nimănui, continuă Papa și, din moment ce drepturile sunt fără frontiere, nimeni nu poate fi exclus, indiferent de locul în care s-a născut. Având în vedere acest lucru, Pontiful solicită elaborarea unei „etici a relațiilor internaționale”, deoarece fiecare țară aparține şi unui străin, iar bunurile teritoriului nu pot fi refuzate celor care au nevoie și care provin dintr-un alt loc. Dreptul natural la proprietatea privată va fi, prin urmare, secundar principiului destinației universale a bunurilor create.
Migranții: o guvernanță globală pentru proiectele pe termen lung
Papa Francisc dedică temei migraţiei o parte din cel de-al doilea capitol și tot capitolul patru al enciclicii, capitol intitulat „O inimă deschisă pentru întreaga lume”, în care descrie „viețile lor lacerate”, războaiele de care fug, persecuțiile, calamitățile naturale, traficanții fără scrupule, faptul că migranţii sunt smulși din comunitățile lor de origine şi că, prin umare, trebuie primiți, protejați, susţinuţi și integrați.
Trebuie să evităm migrațiile inutile, spune Pontiful, creând posibilități concrete de a trăi cu demnitate în țările de origine.
Dar, în același timp, trebuie respectat dreptul de a căuta o viață mai bună în altă parte. În țările beneficiare, echilibrul potrivit va fi cel dintre protecția drepturilor cetățenilor și garanția primirii și asistenței migranților.
În mod specific, Papa recomandă câteva „răspunsuri indispensabile”, în special pentru cei care fug de „crize umanitare grave”, acestea fiind creșterea și simplificarea acordării vizelor; deschiderea de coridoare umanitare; asigurarea de locuințe, securitate și dreptul serviciile esențiale; oportunități de muncă și formare; reunificarea familiei; protejarea minorilor; garantarea libertăţii religioase și promovarea incluziunii sociale.
Suveranul Pontif lansează invitaţia de de a stabili, în societate, conceptul de „cetățenie deplină”, renunțând la utilizarea discriminatorie a termenului „minorități”.
Dar mai presus de toate- precizează documentul - este nevoie de o guvernanță globală, o colaborare internațională pentru migrație care să lanseze proiecte pe termen lung, care depășesc situațiile de urgență individuale, în numele unei dezvoltări solidare a tuturor popoarelor, bazată pe principiul de gratuitate.
În acest fel, țările vor putea gândi ca „o familie umană”. Este important să înţelegem că celălalt, care este diferit de noi, este un dar și un plus valoare pentru toată lumea, scrie Francis, deoarece diferențele reprezintă o posibilitate de creștere. O cultură sănătoasă este o cultură primitoare care știe să se deschidă celorlalți, fără să renunțe la ea însăși, oferindu-le ceva autentic. Ca într-un poliedru - o imagine dragă lui Pontif - întregul este mai mult decât diferitele părți individuale, fiecare dintre aceasta fiind însă respectată pentru valoarea sa.
Războiul, eșecul umanității!
O parte din capitolul al șaptelea se concentrează asupra războiului care nu este „o fantomă a trecutului” - subliniază Francisc - ci „o amenințare constantă” și care reprezintă „negarea tuturor drepturilor”, „eșecul politicii și al umanităţii”, „capitularea rușinoasă în faţa forțelor răului” și a „abisului” lor.
Mai mult, datorită armelor nucleare, chimice și biologice care afectează mulți civili nevinovați, astăzi, nu ne mai putem gândi, ca în trecut, la un posibil „război drept”, ci trebuie să reafirmăm cu tărie „Nu mai există război!” Și având în vedere că trăim „un al treilea război mondial pe bucăți”, deoarece toate conflictele sunt interconectate, eliminarea totală a armelor nucleare este „un imperativ moral și umanitar”. Pontiful sugerează ca banii investiți în armament să fie utilizaţi mai degrabă pentru crearea unui fond mondial pentru eliminarea foametei.
Enciclica se încheie cu evocarea lui Martin Luther King, Desmond Tutu, Mahatma Gandhi și mai presus de toate, a fericituui Charles de Foucauld, un model pentru toţi a ceea ce înseamnă să te identifici cu cei mai marginalizaţi pentru a deveni „fratele universal”. Ultimele rânduri ale documentului conţin două rugăciuni: una adresată „Creatorului” și cealaltă „creștin ecumenică”, astfel încât în inimile oamenilor să poată sălăşui „un spirit fratern”.
Sursa: Rador.
Traducerea: Cătălina Păunel