Evoluţia lui Costel Busuioc în finala concursului „Hijos de Babel“ de la televiziunea spaniolă a fost urmărită cu sufletul la gură de sute de mii de români din ţară şi din diaspora. Gala finală a avut multe momente dramatice: prima serie de note, care l-a scos pe Costel în afara podiumului, greşelile pe care le-a făcut din cauza emoţiei la prima piesă din concurs şi, în fine, punctajele mari obţinute de cubanezi.

Toate acestea au sporit tensiunea finalei, astfel că, atunci când realizatorii au anunţat punctajul final şi victoria românului, mii de oameni s-au simţit prea copleşiţi de emoţie ca să mai poată striga de bucurie.

Finala a avut un episod care a trecut neobservat, din cauza tensiunii şi a emoţiei:

În filmul de prezentare, Costel apare, la un moment dat, într-un dialog cu antrenoarea sa de coregrafie, căreia îi mărturiseşte că i se spunea mereu că e „urât şi prost“, iar aceasta îl îndemna să nu mai permită niciodată să i se spună aşa. În interviul acordat EVZ, Costel lămureşte acest dialog, însă explicaţia nu face decât să sporească doza de dramatism a zilei în care zidarul-tenor a triumfat împotriva sorţilor potrivnici, a unei vieţi pline de umilinţe şi a celor care au râs de el. INTERVIU „Copilăria mea este cea mai cumplită amintire“ EVZ: Un success incredibil... Costel Busuioc: ...Pentru care îi mulţumesc lui Dumnezeu! Ştiţi, prima mea întâlnire cu biserica, prima mea întâlnire de-adevăratelea cu biserica vreau să spun, a fost în 1991. Aveam pe vremea aceea vreo 14-15 ani şi tocmai plecasem de-acasă... fugisem de-acasă. Eram doar un copil, dar voiam să schimb ceva. Se întâmplau în casa mea lucruri care nu mi-au plăcut, dar pe care am decis să nu le povestesc vreodată. Nu o să le spun la nimenea. Niciodată... Mă înţelegeam bine cu ai mei, îi respect foarte mult şi acum, îi iubesc foarte mult, dar nu eram întotdeauna de acord cu ce făceau sau cu felul în care gândeau.

Am fugit de acasă şi mi-era, într-adevăr, frică... dar, dacă ţi-e frică, în viaţă nu faci nimic. M-am dus unde am văzut cu ochii. Am vrut să lucrez la o mină, dar nu m-au primit, pentru că eram doar un copil, eram prea mic pentru o asemenea muncă.

Eram confuz, nu ştiam prea bine ce o să se întâmple cu mine şi, tot mergând aproape la întâmplare, am ajuns în satul Rea, undeva în Hunedoara, unde am cunoscut o familie cumsecade... Acolo mi-a fost bine. Oamenii aştia m-au dus pentru prima oară la Biserică, la Biserica Ortodoxă. ÎI minţeam că nu-mi plăcea, da’ mie îmi plăcea, însă eram prea orgolios pe atunci ca să-i las să se bucure... era o chestie copilărească, o prostie, aşa gândeam atunci. Aşa am ajuns în faţa Domnului şi nu m-am mai depărtat niciodată.

Biserica a însemnat pentru mine cam totul, locul în care am învăţat să citesc, că nici să citesc nu ştiam, locul în care mi-am dus zilele, una câte una, mai târziu a fost locul în care mi-am găsit soţia. A fost bine... Tot acolo am cântat cu adevărat pentru prima oară... În copilărie nu şi-a dat nimeni seama că vocea ta este specială? Cântam la şcoală şi profesorii se râdeau de mine, chiar făceau băşcălie, mă puneau să o imit pe Sofia Vicoveanca sau pe cine mai ştie cine. Pentru că pot să cânt şi d’astea. Profesorii râdeau de mine, mai mult decât un mic număr de circ nu am fost pentru ei niciodată. Îmi spuneau întruna că sunt urât şi prost, cine mai ştie de ce... mai mult de atât nu mi-au spus niciodată. Nu vreau să vorbesc cu păcat.. cei mai mulţi dintre ei sunt morţi, probabil, acum. Poate că m-ar fi apreciat dacă ei înşişi ar fi putut să mă evalueze. Dar nivelul de atunci era, oricum, altul... nu prea aveau cum să-şi dau seama, chiar dacă încă de mic aveam aceste inflexiuni în voce. Ei îmi tot repetau că sunt prost şi urât... lucrurile s-au mai schimbat între timp.

Nu vreau să mă laud. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am voce să cânt pentru Slava lui, şi pentru Slava lui o să cânt, nu-mi pasă dacă o să tăiaţi sau o să lăsaţi ce spun acum… din fericire pentru mine, faptul că sunt ortodox practicant înseamnă un uriaş punct de echilibru. Aşa sunt eu şi aşa o să rămân toată viaţă, nu mă vor schimba nici banii şi nimic până la sfârşitul ei. Sunt abia la început şi aţi putea crede că nu ştiu ce spun, dar vă asigur că aşa o să vorbim şi peste 20 de ani. Pentru că am o bază foarte solidă. Rămân nedespărţit de Biblie şi o port cu mine întotdeauna, chiar şi ieri înainte de gală o aveam la mine şi am deschis-o puţin. Cum am o secundă liberă, profit să o studiez.. Din cauza asta ştiu aşa de sigur că succesul ăsta nu mă va schimba. O să te mai întorci acasă, în Moldova, vreodată? Îţi pasă de ceea ce se întâmplă cu părinţii tăi? Amintirile mele sunt rele... copilăria mea este cea mai cumplită amintire... O copilărie cu lipsuri şi cu gânduri triste, îs lucruri pe care nu pot să le rostesc nici acum, îs lucruri pe care le vreau uitate pentru totdeauna. Maică-mea nu avea cum să se ocupe de mine. Taică’miu lucra la canal şi era întotdeauna plecat. Aşa era pe atunci, cei din Moldova erau duşi să lucreze la canalul Dunăre-Marea Neagră. Taică’miu era trimis de Autobaza nr 1 din Iaşi. În fine, a fost greu... Eu am plecat de-acasă cu gândul că într-o bună zi mă voi întoarce să-i ajut şi pe ei, chiar dacă ei nu credeau în mine şi nici în ceea ce urma să fac. Probabil că ei au fost foarte supăraţi pe mine în toţi anii aceştia. Eu n-am fost niciodată supărat. Doar că vreme de 16 ani n-am avut cum să mai iau legătura cu ei.

Viaţa mea a curs repede, a fost necesar să trec din una în alta, nu am mai fost niciodată în satul în care mam născut de când l-am părăsit. Am mai fost o dată, după nişte acte, dar am stat doar câteva ore şi nu mi-am întâlnit părinţii. Am fost mereu presat de multe lucruri, depindeam de nişte bani, trebuia să fiu în fiecare zi la serviciu, nu am putut face altfel niciodată. Nu mi-am permis ca familia mea, copiii meu, să rămână pe drumuri, chiar dacă asta a însemnat că nu prea m-am ferit de nimic şi că nu am fost prea vanitos pentru nicio muncă... Ce n-am fost...!? Am fost şi cioban la oi, în Gara de Nord (din Timişoara - n.r.), am spălat vagoane, am lucrat cu acid sulfuric, la acumulatori... asta nu prea mi-a plăcut să fac, dintre toate asta a fost munca de care am vrut să scap cel mai repede... de cerşit n-am cerşit niciodată. Am fost întotdeauna prea orgolios ca să fac asta. Dacă n-am avut ce mânca, n-am mâncat... Mai bine rabd... mai bine postesc... Maseur la azilul de bătrâni? Mi-a plăcut acolo, oamenii ăia chiar mă iubeau, le mai cântam, lor li se descreţeau frunţile iar eu mă simţeam bine... Îmi amintesc că era unul care nu-şi putea folosi picioarele de patru ani şi dorinţa lui cea mai mare era să meargă la biserică. Sunt mândru şi acum gândindu-mă că, după ce i-am făcut masaj de recuperare câteva săptămâni, omul ăla a mers... Toate lucrurile acestea s-au încheiat, ce crezi? Greutăţile or să mai fie... greutăţi... niciodată nu scăpăm de ele. Dar acum fac ce-mi place şi asta mă mulţumeşte, îmi dă putere. Simt eu că va fi altfel de acum...

Mâine, pe evz.ro

Costel Busuic povesteşte pentru cititorii Evenimentului Zilei aventura sa în Spania, care a fost pentru el "pamântul făgăduinţei".

CV

Costel Busuioc

> S-a născut în urmă cu 33 de ani, în satul Goruni, din judeţul Iaşi, iar la 14 ani a plecat de acasă.

> A învăţat să citească de la un preot şi a absolvit doar opt clase.

> A ajuns în Timiş şi a lucrat prin curţile oamenilor, apoi a spălat vagoane şi a fost maseur la un azil. Acum doi ani, a plecat în Spania, să lucreze ca zidar.

> S-a căsătorit cu Dana şi au împreună patru copii: Tabita (8 ani), Daniel (7 ani), Sara (4 ani) şi Rebecca (1 an şi 9 luni).

GLORIE Căutat de preşedinte şi de armate de ziarişti, zidarul ajuns superstar şi-a luat miercuri revanşa pentru o viaţă întreagă de umilinţe

„Alo? Bună ziua, domnule preşedinte... Vă mulţumesc din toată inima, este o mare onoare să vorbesc cu dumneavoastră“, încerca ieri Costel Busuioc să-şi stăpânească emoţiile la prima sa conversaţie cu preşedintele României, care l-a sunat personal să-l felicite pentru reuşita din Spania. „Eu aşa o să rămân întotdeauna, niciun succes din lume nu o să mă schimbe... Vă mulţumesc pentru sfaturi şi pentru urări, e o onoare pentru mine şi pentru familia mea“, a adăugat noul erou al României, încercând să-i povestească preşedintelui care au fost necazurile lui din ultima săptămână, când a crezut că „totul s-a dus de râpă“, şi apoi cât s-a bucurat atunci când destinul a decis să-i demonstreze contrariul. A doua zi după succes

Apelul preşedintelui a fost urmat, la câteva secunde, de cel al primarului Cosladei, Augustin Glez, care a ţinut să-i transmită personal felicitări celui care a devenit, aproape peste noapte, cel mai cunoscut dintre locuitorii acestei suburbii a Madridului.

Căutat de preşedintele României şi înconjurat de armate de ziarişti - aşa a trăit Costel ziua de după marea victorie din finala concursului „Hijos de Babel“ de la televiziunea spaniolă, urmărită cu sufletul la gură de sute de mii de români din ţară şi din diaspora. Drumul spre victorie

Din cei 4.000 de imigranţi înscrişi la preselecţia „Hijos de Babel“, evaluaţi pe parcursul mai multor luni, au fost aleşi 25 de candidaţi. Dintre aceştia, în emisiune au intrat doar 10, printre care şi Costel Busuioc. Ceilalţi au fost rezerve, urmând ca, la fiecare gală, unul dintre ei să-l înlocuiască pe cel mai slab participant, eliminat din concurs. În cele şapte gale desfăşurate săptămânal înaintea finalei, Costel Busuioc s-a clasat în permanenţă pe primul loc, reuşind să seducă juriul şi publicul cu „Nessun Dorma“, „Carusso“, „Granada“, „Con te partiro“, „Ave Maria“, „O sole mio“ şi „La donna e mobile“. Cel mai bine clasaţi 7 concurenţi în clasamentul general, după 7 etape, au intrat în finală.

Şi în finală, participanţii au primit puncte de la juriu, de la public (televoturi pe sms şi telefon) şi puncte acumulate în urma descărcării pieselor (contra cost), de pe internet. În prima fază a ultimei gale, Costel a primit 7 puncte din descărcările de pe internet, 9 puncte de la juriu şi 10 puncte de la public, iar totalul de 26 de puncte l-a clasat pe locul 1 şi l-a trimis în „finala finalei“. Locurile 2 şi 3 au fost ocupate de concurenţi de origine cubaneză - Beatriz (24 de puncte) şi duoul Yusmanis şi Ricardo (23 de puncte).

Deşi interpretată mult mai bine decât „Brindisi“, aria „Nessun Dorma“ i-a adus lui Costel doar 8 puncte de la juriu în faza a doua, în timp ce Beatriz, cu piesa „No One“, a Aliciei Keys, a primit 10.

Un moment dramatic, în care cubaneza a ajuns la egalitate cu Costel, fiecare adunând 34 de puncte. Însă publicul l-a sprijinit din nou, acordându-i 10 puncte, faţă de numai 8 cubanezei Beatriz, fapt care, practic, a decis câştigătorul concursului „Hijos de Babel“. (Raluca Moisă) ÎN VARTEJUL GLORIEI „Hei, eu când mai mănânc?“

Echipele de ziarişti de la „El Pais“, unul dintre cele mai importante cotidiene spaniole, şi cele de la TVE, postul naţional al televiziunii spaniole, se străduiau ieri să obţină un interviu. „Hei, eu mai mănânc azi?“, încerca proaspătul star să schimbe puţin programul, în timp ce echipele de jurnalişti se perindau prin faţa lui, instalând aparatură sofisticată, pe care tenorul a admis că o vedea pentru prima dată. „E un succes neaşteptat“, spune Costel, puţin ameţit de vârtejul în care a nimerit, dar hotărât să nu se lase luat de el, oricât ar fi de tentante noile oferte. „Sunt fericit“, spunea Costel miercuri noaptea, la petrecerea pe care postul naţional al televiziunii spaniole, TVE, în colaborare cu Sony BMG şi Zeppelin, producătorul emisiunii „Hijos de Babel“, au organizat-o într-un club din centrul Madridului. Ieşit din programul care l-a ţinut opt săptămâni departe de prieteni, Costel s-a pus repede la curent cu ultimele veşti: „Soţia ta s-a tuns, am văzut-o la televizor“, „România te iubeşte, în România eşti un superstar“, îi spuneau cei care urmăriseră, prin restaurantele româneşti, posturile de televiziune din ţară. Bănuia că va avea succes încă de pe vremea în care încerca să-şi ascundă participarea la emisiunea „Hijos de Babel“, de teamă că în felul acesta tâlharii ar afla că nu e acasă şi i-ar putea hărţui familia. Dar nu se aştepta la atâta entuziasm...

GHILAD, TIMIŞ Busuioc a fost aplaudat „ca la congres“ de sătenii care au umplut până la refuz, miercuri seara, sala căminului cultural

La începerea concursului, sala de festivităţi a Căminului Cultural Ghilad, din judeţul Timiş, era plină până la refuz de lume. „Numai la rugă a fost atâta lume“, spune Ion Gavrela, unul dintre localnicii prezenţi.

Max Biora a fost cel mai bătrân dintre sătenii care au urmărit concursul „Hijos de Babel“ la căminul cultural din localitatea de adopţie a lui „Pavarotti de România“. „Eu am 85 de ani. M-am născut la Ghilad, am crescut aici şi am trăit aici. Da’ de când e Ghiladu’ ăsta nu s-a mai văzut aşa ceva“, spune bătrânul.

Principala problemă a bărbaţilor din sat a fost însă faptul că spectacolul de televiziune din Spania s-a suprapus peste Cupe. „Va trebui să facem naveta între birt şi cămin. La birt sunt Cupele, la televizor, la cămin, e Costel“, spune Ilie Gavrela. Până la urmă, Costel a bătut şi fotbalul, la o oră de la începerea concursului, cârciuma din sat fiind goală. „Poate îi facem bust şi lui Costel“

La aflarea rezultatului concursului, sutele de oameni din sală au sărit în sus de bucurie, aplaudând ca la congres şi scandând numele consăteanului lor. „Îl facem cetăţean de onoare al comunei. Costel Busuioc va fi primul cetăţean de onoare al localităţii noastre“, a spus primarul Cornel Guran.

„Mai avem un bust al pictorului Viorel Cristea, care s-a născut şi a trăit aici. E în faţa primăriei. Poate îi facem bust şi lui Costel“, spune primarul.

De acelaşi statut va beneficia şi în comuna natală Goruni, din judeţul Iaşi.

Rudele şi apropiaţii lui Busuioc spun însă că acesta nu se va mai întoarce în Ghilad, preferând să rămână în Spania. „Ce să facă aici? Acum patru ani, când a fost la TVR Timişoara, nimeni nu l-a băgat în seamă. Au spus că nu are şcoală şi că nu va putea niciodată să cânte altundeva decât la sapă sau la biserică. Uite că Dumnezeu l-a ajutat în Spania, ca să-i arate că acolo e norocul lui“, spune Maria Tufaru, bătrâna în casa căreia locuieşte familia lui Costel. (Mălin Bot) A primit ameninţări pe internet

Costel a discutat la telefon duminică cu soţia lui şi i-a cerut să nu mai vorbească cu niciun ziarist şi să stea acasă în seara concursului, spune Dana Busuioc. Principalul motiv sunt presupuse ameninţări cu răpirea copiilor, pe care Costel Busuioc le-ar fi primit în Spania, prin internet.

INCIDENT Angajaţii Realitatea TV, agresivi cu colegii

Seara nu a fost lipsită însă şi de incidente neplăcute. Echipele tehnice ale Romantica şi Realitatea TV, care au instalat la Ghilad plasma gigant pentru săteni, au provocat un scandal ce a necesitat intervenţia poliţiştilor din localitate. Persoanele care coordonau transmisiunea în direct au încercat să blocheze restul echipelor TV şi fotoreporterii să ia imagini din sală, sub pretextul că ar avea exclusivitate în interiorul căminului cultural. Primarul comunei, Cornel Guran, a explicat că nu există un contract de confidenţialitate şi i-a invitat pe jurnaliştii locali să intre în sală. Persoane care au pretins că sunt angajaţi ai Realitatea TV au apelat însă la o atitudine agresivă pentru a-i bloca pe jurnalişti, moment care a declanşat o busculadă generală. În curtea căminului cultural, unul dintre angajaţii postului de televiziune i-a scuipat pe ziariştii timişoreni. Poliţia din localitate a legitimat persoanele implicate în altercaţie, în eventualitatea formulării unor plângeri ulterioare în Justiţie. (Mălin Bot) GORUNI, IAŞI Unchiul care l-a iniţiat în muzică

Miercuri seara, Petrică Cobzariu, un unchi de-al lui Costel din localitatea natală, Goruni, judeţul Iaşi, se lăuda la cârciuma din sat că l-a iniţiat pe tânărul tenor „într-ale muzicii“.

„Şi mie îmi place mult să cânt. Toată ziua cântam împreună, orice, piese de Gabi Luncă, romanţe vechi, orice. Tare mă bucur să-l văd acolo“, spune Petrică Cobzariu. Părinţii lui Costel îl aşteaptă să vină să-i vadă, acum că a terminat concursul. „Ne e dor de el şi îl aşteptăm acasă. Am avut emoţii până în ultimele secunde ale concursului. Ne bucurăm tare mult pentru el“, ne-a declarat Constantin Busuioc, tatăl lui Costel. (Cezar Pădurariu) LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ Modestia românului i-a impresionat pe cei de la Sony

„Este pentru prima dată de când participăm la astfel de proiecte, precum emisiunea «Hijos de Babel», în care aveam de promovat un cântăreţ liric. E o premieră pentru noi şi nu ne este nici nouă foarte clar deocamdată ce vom face cu Costel şi care va fi strategia noastră în cazul lui“, spune Paco Martin, director artistic al companiei Sony BMG Spania, cel care are în grijă, de acum începând, de soarta lui „Pavarotti din Banat“.

Costel Busuioc a semnat cu Sony un contract standard, pentru trei albume, iar primul dintre acestea va fi editat în următoarele săptămâni şi va fi lansat pe piaţa europeană, cel mai probabil pe 25 mai. „Deşi o să pară greu de crezut că directorul unei case mari de producţie poate lua în seamă şi altceva în afara cifrelor de vânzări, în cazul lui Costel m-a impresionat în primul rând caracterul lui ieşit din comun, plin de modestie şi smerenie. Pentru mine valoarea umană a lui Costel a fost mult mai importantă decât calitatea vocii sale. Are multe de învăţat de acum încolo, însă are un punct de pornire extraordinar: va avea acces la cel mai mare studio de înregistrări european şi are avantajul că proprietarul acestuia, Jose Ramon Flores, este, la rândul său, un mare romantic.

Plus că are de partea lui logistica unei case mari de producţie. În cazul lui Costel, de acum încolo, important este norocul, munca şi momentul. Am zice că acum ar fi un moment potrivit pentru el, e multă promovare, în special în România, dar nu trebuie să ne limităm la o emisiune de televiziune. O emisiune de televiziune este o emisiune de televiziune şi atât“, spune Paco Martin.

„I-a uimit pe toţi prin modestie, talent şi putere de muncă, susţinute printr-o capacitate extraordinară de a face sacrificii“, spune Jose Ramon, reprezentant al postului naţional al televiziunii spaniole, producătorul lui Costel Busuioc pe durata celor opt săptămâni de cantonament. UN STAR LA MODĂ Asaltat cu oferte

Între timp, popularitatea lui Costel ar putea deveni şi mai mare: Guvernul României ar vrea să-l vadă pe 9 mai, de Ziua Europei, cântând la Bucureşti, Ministerul de Interne i-a lansat o ofertă pentru un concert de Ziua Poliţiei, pe 23 martie, i s-a propus să devină parte dintr-o campanie de imagine a României în lume, Mitropolia Timişoarei are, la rândul ei, o ofertă, iar Jolt Kerestely compune pentru el, chiar dacă este puţin probabil ca tenorul fost zidar să cânte vreodată muzică pop.

Deşi contractul intrat în vigoare la finalul concursului conţine termeni foarte stricţi, reprezentanţii Sony spun că vor fi deschişi spre orice propunere venită din România. Nenumăratele propuneri care-i umplu, mai nou, mesageria, alternează cu sfaturi care-l îndeamnă să nu-şi obosească vocea.

„Cei de la Sony BMG nu doresc să-l obosească pe Costel în următoarea perioadă, deşi sunt conştienţi că acum este un moment excelent pentru promovare, care ar trebui fructificat cât mai bine. Au estimat că, după ce acest punct de interes general va fi depăşit, lucrurile vor reveni la normal, iar Costel se va stabiliza pe o categorie specifică de public“, spune Mihaela Radu, cea care l-a sprijinit pe Costel la Madrid şi care a devenit recent colaborator al companiei Sony în Spania. INIŢIATIVĂ „Poate fi imaginea României“

Guvernul analizează proiectul de organizare în Madrid şi în alte trei oraşe din Spania a unei serii de patru concerte publice în aer liber susţinute de Costel Busuioc şi de o soprană româncă. „A fost precum Armstrong, un pas mic pentru Costel, un pas mare pentru România“, a declarat ministrul culturii, Adrian Iorgulescu. „Costel Busuioc poate fi imaginea României în Spania şi poate favoriza o atitudine pozitivă faţă de imigranţii români. Evenimentul va crea şi oportunitatea unei recompense materiale pentru Costel Busuioc“, a spus deputatul PNL Mircea Taloş, autorul iniţiativei. (Doinel Tronaru)

COSTEL-MANIA „Vrem să cânte Imnul României!“

Perfomanţa obţinută de Costel a fost apreciată de mii de cititori ai „Evenimentului zilei“. Mara: Costel ar trebui să aibă un nume de scenă, un nume răsunător.

Nicolae Nicolae: Din cer ni l-a trimis Pavarotti. Pentru talentul său şi pentru nobleţea sa sufletească ar trebui să-i conferim un titlu de nobleţe. Ana Vasile: Victoria lui nu este a statului român, semimafiot, ci se datorează talentului nativ pe care Dumnezeu i l-a dat acestui om şi pe care a reuşit să-l demonstreze într-o ţară normală! Virgil Mircea: O ţară întreagă se bucură de victoria lui Costel Busuioc! Vrem ca el să devină imaginea României şi să cânte imnul naţional la marile evenimente. Moldovenii şi-l revendică pe Costel Ion Bănăţeanu: E un bănăţean altoit pe trunchi de moldovean. Suntem mândri de el toţi românii! Iată cum adevăraţii bănăţeni şi-au dovedit românismul la Ghilad şi au stat o noapte întreagă cu toţii să-l sărbătorească pe moldoveanul ce ne face atâta cinste. Dumnezeu să-l însoţească în continuare!

Tănasă Adrian: Mare bucurie! Acest om, un român simplu şi curat la suflet, ne-a adus tuturor atâta bucurie încât am uitat pentru o perioadă de timp de scumpirile în lanţ, de corupţie, de circul dintre cele două palate, de greutăţile noastre de zi cu zi! Te iubim, Costel Busuioc... „trandafir de la Moldova“. Un telespectator din cinci s-a uitat la finală

În momentul în care Costel a cântat prima melodie din concurs, între 0.05 şi 0.10, unu din cinci televizoare din oraşele ţării era deschis pe Romantica, post care a transmis finala în direct. Canalul a fost lider de audienţă miercuri seara, triumful lui Costel Busuioc fiind urmărit de peste 450.000 de români din mediul urban. De asemenea, „Pavarotti din Carpaţi“ a primit peste 8.000 de SMS-uri de încurajare de la telespectatorii postului. Citiţi şi: EDITORIALUL EVZ: Busuioc şi mitul emigrantului