Corneliu Zelea Codreanu - anatomia unei crime mârșave! Istoria secretă a unui atentat eșuat
- Mihai Popescu
- 24 martie 2021, 09:00
Corneliu Zelea Codreanu, supranumit "Căpitanul" a fost conducătorul unei organizații antisemite cu influențe fasciste din perioada interbelică. A marcat istoria României cu o serie de atentate asupra unor personalități ale culturii și politicii românești.
Depre rivalitatea dintre Corneliu Zelea Codreanu și Mihai Stelescu, istoricii evită să vorbească. Este greu de spus de ce, ami ales că Mihai Stelescu a fost unul din cei mai apropiați oameni ai lui Codreanu (foto Florin Roștariu). Ca atare, ruptura între cei doi a însemnat și primul asasinat politic, despre care materialul realizat de "Evenimentul Istoric" vorbește pentru prima dată, aducând noi dovezi istorice.
De ce s-a despărțit Corneliu Zelea Codreanu de Mihai Stelescu. S-au de ce l-a părăsit omul care fusese decorat de C. Z. Codreanu și avansat la rangul de Comandant al Frăţiilor de Cruce şi al Cetăţuilor Legionare, cel mai tânăr deputat din istoria Parlamentului.
Să vedem un fragment semnat de Mihail Stelescu în „Cruciada Românismului” din 10 ianuarie 1935:
Nu reneg nimic din scurtul meu trecut și din cei 10 ani de lupta dusă zi de zi în slujba românismului alături de camarazii mei. Camarazii mei Panait Istrati, te rog s-o crezi, sunt unii din ei tot atât de curați și de uriași bolizi incandescenţi ca și acei pe care îi găsești în Rusia Sovietică. Au în dezavantajul lor același foc purificativ și măreț al oamenilor ce se hrănesc cu jar și nu cu pâine. Mulți din camarazii mei sunt oameni, după cum, din nenorocire, puținii lor conducători sunt viermi. Fiindcă i-am văzut pe aceștia din urmă viermi și fiindcă am spus-o, mi-am luat pedeapsa, mi s-a montat o poveste care să mă compromită și am fost stigmatizat cu numele de „trădător”. Da, trădător al viermilor, dar, abia atunci, în loc să fiu înfrânt am devenit un învingător. Altfel nu veneam la dumneata. (…)
M-am rupt pentru că n-am mai crezut. Omul pentru care am propovăduit 7 ani de-a rândul, când m-am apropiat de sufletul lui l-am găsit sec și ambițios. L-am descoperit setos de sânge și de cununi de aur. N-am găsit în el „revoluționarul”, omul de flăcări și de geniu. Minciuna vorbelor lui m-a îndurerat, micimea gândurilor lui m-au încovoiat înăuntrul meu unde am găsit lumina și am plecat. Am plecat nu de lângă ei, nu de lângă mormintele camarazilor mei, în jurul cărora n-am ars candele de decor, ci suferință tăcută și credincioasă. Am plecat de lângă el, omul ce se ridică pe morminte cu mâinile pătate de sânge, singurul fapt pe care l-a impus și care i-a adus gloria.
Urmăriți materialul video și veți afla mai multe detalii despre acele momente.