Cornel Ivanciuc, misiune de spionaj în Cuba. „Trebuia să fie un tam-tam planetar”

Cornel Ivanciuc, misiune de spionaj în Cuba. „Trebuia să fie un tam-tam planetar”

În iunie 2000, Cornel Ivanciuc a fost reţinut şi interogat de Securitatea lui Castro timp de 36 de ore într-o unitate a Ministerului de Interne din Miramar-Havana şi apoi expulzat în Mexic.

Cornel Ivanciuc îi contactase pe toţi disidenţii de marcă din Cuba (Ricardo González Alfonso, Oswaldo José Payá Sardiñas, nominalizat la Premiul Nobel pentru pace, Oscar Espinosa Chepe, Héctor Palacios Ruíz, Pedro Pablo Alvarez Ramos şi o mulţime de oameni simpli din regiunea Santiago de Cuba), care supravieţuiseră puşcăriilor şi represiunii regimului castrist.

Jurnalist spion sub acoperire

A fost un program finanțat de Freedom House prin care dizidenților cubanezi  li s-a oferit șansa de a întâlni tineri politicieni, activiști și/sau jurnaliști din țările est-europene, fost socialiste; ideea era ca, după dispariția inevitabilă, naturală, a lui Fidel Castro, Cuba să nu repete toate erorile tranziției pe care țări ca Polonia, Cehia, Ungaria și România le pățiseră.

Cornel Ivanciuc a dezvăluit în emisiunea „Dosare de presă”, la EVZ PLAY, că „a executat o misiune”.

Ne puteți urmări și pe Google News

„Informațiile erau folosite de Departamentul de Stat al SUA. Drept dovadă, în momentul în care am fost arestat cu colega mea de echipă, poloneza Anna Krystyna. Am fost ridicați din hotel. Eu am plecat recomandat prin Freedom House, care avea oficiul în România. În primul an am plecat cu Mircea Toma și am făcut cea mai bună echipă posibilă. Am strâns foarte multe informații atunci. Pe care le predam la Freedom House, dar Freedom House avea contract cu cine trebuia. Protocolul prevedea ca la plecarea în Cuba să mergi la Departamentul de Stat, la biroul Cuba și să vorbesc cu oamenii aceia. La întoarcere, din nou la biroul Cuba, unde am făcut debriefing de fiecare dată.

Foarte bine gândită chestia asta. Au trimis est-europeni care au traversat experiențe similare. Noi știam spaniola, fata asta (poloneza Anna Krystyna, n.e.) făcuse și studii în Cuba, cunoștea Havana perfect”, a dezvăluit jurnalistul.

Cornel Ivanciuc, anchetat mai bine de 30 de ore

Motivul pentru care Cornel Ivanciuc a acceptat această misiune de spionaj ține strict de curiozitatea și pasiunea de a cunoaște „elita scriitoricească a Cubei”.

„Am plecat de la premisa că voi cunoaște niște eroi ai disidenților cubanezi. Familiile unor deținuți politici, deținuți eliberați, toată elita scriitoricească a Cubei, toți erau disidenți. Eu de la premisa asta am plecat. Erau niște eroi în mintea mea. Figuri legendare erau acești oameni pe care n-aveam ocazia să-i cunosc.

Am fost luat de la hotel, dar am fost tratat impecabil. Nu pot să mă plâng. N-am de făcut niciun reproș nimănui. Ancheta a fost obositoare ca orice anchetă făcută de Securitate. A durat vreo 30 și ceva de ore, într-un frig de-ți clănțăneau dinții. Cubanezii au o obsesie, ca americanii, bagă aer condiționat de 16 grade în interior, peste tot. Afară 33-35 de grade și înăuntru 16.

După legea cubaneză trebuiau să mă condamne. Eu am plecat ca turist în Cuba, nu ca ziarist. Ca jurnalist aveam regim special, că-mi trimiteau coadă după mine, nu puteam să plec unde voiam eu. Dar așa, am fost liber, am putut să mă întâlnesc cu cine am vrut”, a declarat Ivanciuc.

„Elita scriitoricească a Cubei era obosită de lupta inegală cu regimul Castrist

Jurnalistul bănuiește că a fost turnat de o fată, „Gladys o chema, pleca peste două săptămâni în State”. Acesta a explicat, de asemenea, cum lua legătura cu persoanele de interes.

„Am fost tratat într-un fel neprotocolar, neobișnuit, în casa acestei fete din Santiago de Cuba. Ea era pe lista mea, pentru că eu primeam listele cu persoanele pe care să le contactez din Statele Unite. Dacă se întâmpla ceva pe parcurs și descopeream un personaj de interese pe care mi-l recomanda cineva, lăsam lista la o parte și mă duceam la respectivul, dacă mă primea. Erau oameni care nu mă primeau.

Era o dorință extraordinară de a pleca în Statele Unite. Oamenii ăia își părăsiseră, de fapt, misiunile; misiunile lor sacre, civice. Erau obosiți de această luptă total inegală, atroce și feroce a unui regim atoate strivitor, în fața căruia nu aveai nici cel mai mic instrument prin care tu să poți protesta sau să i te opui. Și-atunci, regimul venea și-ți făcea oferta în permanență: „Bă, cară-te! Tai-o, domnule!” Și o tăia-i.

Toată această imagine pe care eu, și alți oameni de bună credință, s-a răsturnat brutal și grotesc în momentul când regimul și-a sacrificat proprii lui agenți. Toată această mișcare a fost infiltrată. Și-a sacrificat proprii agenți: profesori universitari, scriitori. Au trădat mișcarea”, a explicat jurnalistul.

Cornel Ivanciuc, prezentat drept agent CIA în presa cubaneză

„Cea mai neplăcută treabă în experiența cubaneză a fost faptul că o mare parte din interviu a fost înregistrată de un cameraman al Securității și imaginile au apărut în buletinele de știri ale televiziunii cubaneze, în care eu eram agent CIA. Asta a fost neplăcut.

A apărut o carte în regim de urgență, scrisă în 30 de zile, „Los disidentes”, în care apăream și eu ca personaj”.

„Hasta 1997, Frank Calzón, cubano por nacimiento y nacionali-zado norteamericano, fue oficialmente director de los progra-mas cubanos de la organización contrarrevolucionaria FreedomHouse. (Până în 1997, Frank Calzón, cubanez de naștere și cetățean american, a fost oficial directorul programelor cubaneze ale organizației contrarevoluționare FreedomHouse.)

(...) En junio de 2000, viajaron a Cuba el ciudadano rumano CornelIvanciuc y la polaca Anna Krystyna, después de reunirse enWashington con Freedom House, la Agencia Internacional parael Desarrollo (USAID) y el Departamento de Estado. El objeti-vo de esas reuniones fue analizar la ayuda a las “bibliotecasindependientes” en Cuba. Durante su estancia en EE.UU., Cal-zón les orientó viajar como emisarios a Cuba. Portaban ayudamaterial para un grupo de contrarrevolucionarios en la isla, mi-sión que fue organizada y financiada por Freedom House.  (În iunie 2000, cetățeanul român Cornel Ivanciuc și poloneza Anna Krystyna au călătorit în Cuba, după ce s-au întâlnit la Washington cu Freedom House, Agenția Internațională de Dezvoltare (USAID) și Departamentul de Stat. Obiectivul acestor întâlniri a fost să analizeze ajutorul acordat „bibliotecilor independente” din Cuba. În timpul șederii lor în SUA, Calzón i-a îndrumat să călătorească ca emisari în Cuba. Aceștia au transportat ajutor material pentru un grup de contrarevoluționari de pe insulă, o misiune organizată și finanțată de Freedom House). „Los Disidentes”, pg 24-26.

„Am fost priviți ca niște traficanți de droguri”

„Eram, pur și simplu, parașutați de CIA în această poveste. Ne puneau în relație cu niște personaje pe care eu n-am avut prilejul să le cunosc. Noi toți am fi depins de un centru care era acolo, în Cuba, respectiv la Secția de Interese a Statelor Unite. Statele Unite nu aveau ambasadă, cum nu au nici acum. Și există un rang minor de reprezentanță diplomatică, numită Secție de Interese. Și-acolo era un individ care avea trei-patru angajați. Ne punea pe toți subalterni ai lui, ca și cum noi ne întâlneam... Nici nu auzisem de el.

Dar era contraproductivă chestia asta. Am descoperit atât de multe fisuri în maniera americanilor de a lucra cu acești oameni... Nu erau date actualizate. Erau bani irosiți de pomană. Noi eram plătiți bine, pentru că aveam inclusiv banii de bacșiș puși într-un plic. Totul pe căprării.

Voi scrie o carte, „Cuba si”. Este numele unei celebre pușcării politice cubaneze, înseamnă „Da Cuba”.

Am plecat din Cuba cu poloneza. Pierdusem toată legătura. Aveam bilet electronic, ne confiscaseră biletele. Când ne-au îmbarcat, ne-au dus direct la scara avionului în Havana, era avionul de Havana- Cancun. Se uitau la noi ca la hoții de cai și stewardesele, și piloții. Și când am ajuns în Cancun, pe aeroport, am văzut că polițistul de pe aeroport se comportă la fel și l-am întrebat care-i problema. I-au zis cubanezii că suntem traficați de droguri. Asta era deviza sub care am călătorit până în Mexic.”

Debriefing Freedom House

„Am ajuns la Departamentul de Stat, în fine. Acolo am făcut debriefingul acela. Tonul a fost răstit, „De ce v-ați dat prinși”. Dar n-a fost vorba vreodată. Nouă nu ni s-a spus că ni se poate întâmpla așa ceva. N-am fost instruiți ce să spunem dacă suntem prinși, că eu, de exemplu, m-am dat drept membru al Pen Club-ului din România.

Șefa Freedom House m-a întrebat când am fost ultima dată în Rusia. Asta a fost întrebarea pe care am primit-o de la Freedom House. Și-am zis „Acum câteva luni am fost”. A fost prima și ultima dată când am fost în Rusia, am fost într-un grup mare de ziariști; o acțiune sponsorizată de Soros, singura treabă sponsorizată de Soros la care am participat.

Păi dacă noi veneam din Estul Europei, în creierul ei de muscă cam așa s-au înnodat toate informațiile. Era o treabă care o depășea.Și ăsta a fost, practic, ultimul drum pe care l-am făcut în Statele Unite.”

„Cuba si”, aventura cubaneză prin ochii scriitorului

Cornel Ivanciuc a scris mai bine de trei sferturi din cartea „Cuba si” în urmă cu 15 ani. Dar nu a publicat-o încă pentru că rugămintea celor de la Freedom House a fost să mai las să treacă timpul.

„Erau oameni care trebuiau protejați într-un fel. E o dorință unilaterală și eu, conform principiilor mele, o aplic. Așa îmi spune mie cugetul, că e bine să las acești oameni să fie în pace. Nu mai e niciunul în pușcărie. Acel prim lot a fost condamnat la un total de 1450 de ani de închisoare. Cea mai mare pedeapsă a fost de 27 de ani, dar n-a stat niciun an jumate în închisoare. Trebuia să fie tam-tam-ul uriaș. Un tam-tam planetar”.