Cu doar 13 zile înainte de armistițiul care a pus capăt războiului din Coreea, Lee Sun-woo, un soldat sud-coreean, a fost luat prizonier și s-a trezit într-o robie ce avea să dureze mai bine de 30 de ani, într-o mină din Coreea de Nord, ca mii de compatrioți ai săi.
Lee Sun-woo este unul dintre cei 50.000 de prizonieri de război sud-coreeni care nu au fost eliberați de Phenian după conflictul inter-coreean (1950-53).
Sud-coreenii au fost obligați să lucreze în mine de cărbune, fabrici sau în industria construcțiilor.
Tragica lor soartă a făcut obiectul unei hotărâri judecătorești din Coreea de Sud, care a ordonat regimului lui Kim Jong-un să despăgubească doi foști deținuți care au fost obligați la muncă silnică timp de câteva decenii.
Potrivit activiștilor pentru drepturile omului, zeci de mii de copii și nepoți au suferit același destin cumplit, scrie Boursorama.
Lee Sun-woo avea 24 de ani când tancul său a fost atacat în ultima operație majoră a războiului dintre cele două Corei. Într-o explozie violentă, el a fost rănit și a pierdut trei degete de la mâna stângă.
Când s-a trezit, era prizonier. „Am lucrat 35 de ani într-o mină de cărbune”, a declarat, pentru AFP, Lee, acum în vârstă de 90 de ani.
După ce s-a căsătorit cu o nord-coreeană și a avut copii, a fost obligat să muncească „ca un sclav” în fundul unei mine.
Copiii lui au avut aceeași soartă. „Nu vă puteți imagina cât de greu este să fii prizonier de război sud-coreean”, a mărturisit Lee, plângând. „Copiii tăi sunt furioși pe tine”.
S-a întors mortul viu
La pensionare, Lee, pe atunci în vârstă de 77 de ani, și-a riscat viața pentru a se întoarce acasă, în Coreea de Sud.
„Mi-am spus că nu contează dacă voi muri trei zile mai târziu, dacă aș putea să mă întorc în orașul meu natal, să-mi găsesc rudele și să mă duc la mormintele strămoșilor mei”, explică el.
Locuind lângă granița chineză, el și fiul său au înotat peste râul care desparte cele două țări.
De acolo, au trecut în Coreea de Sud, unde Lee a aflat că figurează oficial ca decedat: toți prizonierii de război fuseseră declarați morți în acțiune.
Phenianul a invadat Coreea de Sud în 1950 și, până la armistițiu, sute de mii de soldați au fost luați prizonieri pe ambele părți ale Zonei Demilitarizate (DMZ).
Conform Convenției de la Geneva din 1949, statele nu pot reține un prizonier de război după încheierea unui conflict, dar Phenianul a permis întoarcerea a doar 8.343 de sud-coreeni.
Ostili regimului de la Phenian
În 2014, un raport al ONU a estimat că cel puțin 50.000 de prizonieri de război sud-coreeni au rămas în Coreea de Nord după război, iar aproximativ 500 erau încă în viață.
Ei au fost marii uitați în cadrul a cinci summit-uri inter-coreene, problema repatrierii lor nefiind considerată o prioritate.
Foștii soldați sud-coreeni sunt considerați „ostili” regimului dinastiei Kim și acest stigmat este transmis de-a lungul generațiilor.
„Copiii și nepoții prizonierilor de război sunt obligați să trăiască și să lucreze în zone miniere”, spune Joanna Hosaniak, de la Alianța Cetățenilor pentru Drepturile Omului din Coreea de Nord, un ONG cu sediul la Seul.
Chiar dacă doar jumătate dintre ei au copii și nepoți, aceasta reprezintă „cel puțin 60.000 până la 100.000 de oameni”, a spus ea.
În iunie, un tribunal sud-coreean a ordonat Phenianului să-i despăgubească pe doi foști prizonieri sud-coreeni cu 21 de milioane de woni (15.800 de euro), adică aproximativ 410 dolari pentru fiecare dintre cei 40 de ani petrecuți în mine.
Cum nici Coreea de Nord, nici Coreea de Sud nu se recunosc reciproc pe acest plan, este puțin probabil ca Phenian să se conformeze acestei decizii.
Coreea de Nord susține că respectă drepturile omului și că a trimis acasă toți prizonierii de război. Un oficial guvernamental a susținut că au rămas doar cei care „au dorit să rămână”.
„Deși eu m-am întors, sunt încă mulți alții care nu s-au mai putut întoarce”, a spus Lee Sun-woo.