Coranul lui Arafat şi Biblia de la Cotroceni

Momentul depunerii jurământului a fost unul foarte delicat pentru toţi cei implicaţi şi asta nu neapărat din pricina neînţelegerilor din trecut dintre preşedintele Traian Băsescu şi medicul Raed Arafat. Este adevărat că, acum un an de zile, un astfel de moment părea imposibil, dar nu despre asta e vorba. Un motiv mult mai profund a complicat lucrurile în cazul momentului de ieri seară, de la Cotroceni. Pentru că Raed Arafat este primul ministru al Guvernului României care vine din Palestina, este iordanian şi nu e creştin, organizatorul momentului a fost în faţa unei excepţii interesante. Asta pentru că procedura depunerii jurământului are o semnificaţie simbolică extrem de importantă.

În mod normal Biblia este aşezată peste Constituţia României şi ministrul depune jurământul atingând cu mâna dreaptă cele două cărţi sfinte care ne definesc ca naţiune, prin valorile pe care le descriu şi impun: principiile democratice din Constituţie şi credinţa în Dumnezeu.

Situaţia a fost delicată pentru că organizatorii s-au aflat în faţa scenei în care religia viitorului ministru impunea în premieră prezenţa Coranului în această procedură.

Putea să lipsească Biblia din acest moment simbolic puternic, consumat în faţa unei naţiuni creştine? Cum trebuia aşeazată Biblia faţă de Coran şi ce reacţii putea să stârnească o aşezare greşită? Ce reacţie avea Biserica Ortodoxă şi acei conaţionali mai inflexibili, dacă era aşezat Coranul peste Biblie? Era normal ca, în lipsa unui precedent, să i se ceară cuiva care nu este creştin să atingă Biblia în timpul jurământului?

Sunt întrebări fireşti la care organizatorii au căutat cele mai potrivite răspunsuri.

Raed Arafat este cel care a oferit cea mai elegantă soluţie pentru acest moment delicat şi atitudinea acestuia spune totul despre caracterul său. Este, în acelaşi timp un exemplu pentru mulţi politicieni din România care provoacă deliberat momente regretabile, pentru simplul motiv că nu au decenţa să se gândească foarte bine la consecinţele faptelor lor şi adoptă o atitudine publică rudimentară.

Unul dintre cei care au participat la organizarea momentului a explicat, în exclusivitate pentru evz.ro, că Raed Arafat a fost contactat de la Cotroceni pentru a se discuta detaliile acestei premiere. Reacţia ministrului Sănătăţii a fost să spună că vrea să facă aşa cum este mai bine pentru toată lumea.

Organizatorii au ales să aşeze alături pe masa din faţa lui Raed Arafat Biblia, Coranul şi Constituţia României, lăsând mai multe opţiuni pentru cel care urma să depună jurământul.

Raed Arafat a considerat nepotrivit să jure cu mâna pe Coran, atent să nu deranjeze pe cei care puteau interpreta gestul lui ca fiind ostentativ. Este un gest splendid, care poate fi servit ca model tuturor acelor politicieni care obişnuiesc mereu să provoace momente deranjante sub pretextul că trebuie să respecte şi să promoveze valorile lor etnice.

Un interviu acordat de Raed Arafat înainte să aibă vreo legătură cu politica şi să poată fi bănuit că nu este complet sincer îl zugrăveşte ca fiind un om cu respect profund pentru părinţii lui şi pentru valorile familiei lui, de aceea decizia lui este remarcabilă. Raed Arafat putea, în acelaşi timp, să se comporte ca un demagog decis să linguşească publicul. Câţi politicieni pupă cruci, icoane şi mâinile preoţilor numai pentru a atrage trei voturi în plus, pentru ca apoi să calce în picioare cele mai elementare valori creştine? Numai dacă ne gândim la cei care mint şi fură după ce fac mătănii în faţa bisericilor, am putea înşira trei pagini de nume, unele foarte cunoscute. Un astfel de individ găsea normal să pună mâna pe Biblie numai pentru a creşte trei procente în sondaje. Sunt pline ecranele televizoarelor cu astfel de inşi.

Românii au văzut, în final, un minsitru care depune jurământul cu mâna pe Constituţia României, cu Biblia şi Coranul alături, scena având o încărcătură care probabil nu a fost percepută în adevărata ei dimensiune de către cei mai mulţi privitori.

Este o lecţie sublimă pentru foarte mulţi politicieni. Pentru cei maghiari, de exemplu, care aleg prea des să nu ţină cont de faptul că pot deranja majoritatea prin unele gesturi nepotrivite şi trăiesc cu convingerea greşită că este neapărat necesar să-i convingi pe cei din jur că numai valorile tale sunt importante. Este o lecţie şi pentru acei politicieni români care nu pricep că nu au voie să condamne şi să abordeze contondent o minoritate, dacă nu sunt de acord cu modul în care această minoritate îşi manifestă identitatea. Este o lecţie pentru toţi cei care, cocoţaţi pe funcţii publice, se gândesc numai la propriul orgoliu şi nu dau doi bani pe fiecare dintre cei în faţa cărora se află.

Aflaţi în momente importante, când publicul este cu ochii pe ei, politicienii spun foarte multe lucruri cu gândul la imagine şi procentele din sondaje. De aceea este bine să te uiţi la gesturile lor, pentru că ele spun infinit mai mult despre omul pe care îl ai în faţă decât toate vorbele lui. Cei care au privit atent momentul în care Raed Arafat a depus jurământul ca ministru al Sănătăţii au înţeles ce fel de caracter are acest om, ce principii preţuieşte şi cum respectă România. Şi mai este ceva. Momentul ne-a demonstrat că pot exista situaţii care să aducă împreună pe acei oameni care înţeleg că sunt lucruri mai importante decât propriile orgolii şi au capacitatea să pună un interes public mai presus de persoanele lor. Este aici un alt exemplu pentru cei incapabili să se extragă din prorpria meschinărie şi să arate că au măcar o fărâmă din calităţile de care are nevoie un om care pretinde că e capabil să decidă destinele unei ţări. 

Citeşte şi alte opinii ale jurnalisului Mălin Bot:

De ce nu o lasă unii politicieni unguri mai moale cu autonomia

• Paradoxul Felix: securiştii prosperă, victimele sunt condamnate
• EDITORIALUL EVZ. Ură şi obsesie
• Filantropica şi mineriada din Senatul României
• De ce spune Crin lucruri trăsnite?
• Unde duce minciuna doamnei Mona Pivniceru
• Menajeria lui Crin
• De ce a apărut stenograma lui Băsescu
• O poveste tipic româneasca
• Măgarul troian din curtea PNL