Echipa de voluntari a proiectului "O şansă copilului de la ţară" a stat de vorbă cu Andreea Bălălău, copilul care i-a emoţionat până la lacrimi.

Doi ochi superbi, dar goi ne priveau dintr-un pătuţ. O fetiţă frumoasă încerca să ne deşluşească chipurile în întunericul care o învăluie de când se ştie. Familia Bălălău trăieşte în comuna Brezoaele din Dâmboviţa. La capătul ultimei uliţe din sat, tatăl, bunica şi cei doi copii îşi duc zilele într-o căsuţă simplă, dar îngrijită.

Pe Andreea, fata cea mare, am găsit-o acasă, în vacanţa de Crăciun. Are 11 ani, dar greutăţile vieţii au maturizat-o mai devreme. Plină de viaţă şi foarte vorbăreaţă, nu a avut nicio reţinere faţă de noi atunci când am rugat-o să ne împărtăşească povestea ei.

"A vedea", un verb inexistent pentru fetiţa de 11 ani Andreea este nevăzătoare încă din naştere, iar în legătură cu acest lucru nu se mai poate face nimic. Nervii oculari îi sunt atrofiaţi. Pentru ea "a vedea" este un verb inexistent. Nu a cunoscut niciodată culorile, nu a văzut niciodată soarele sau zăpada, nu ştie cum arată o floare. Oare cum şi-o închipui un mac după pipăit? Ar da orice să poată vedea lucruri, pe care multă lume le consideră banale.

"Nu pot să îmi imaginez cum arată oamenii. Dar în visele mele totul este foarte colorat", ne spune cu vocea tremurândă Andreea. Fiecare pas este o necunoscută, dar fata este pregătită pentru orice.

Învaţă la Şcoala pentru deficienţi de vedere din Bucureşti, iar în timpul săptămânii, internatul "Neghiniţă" îi serveşte drept casă.

La şcoală a învăţat să citească în alfabetul Braille şi să scrie cu ajutorul unei maşini speciale. Însă venitul extrem de mic al familiei nu poate acoperi costurile unei astfel de maşini personale şi nici cărţi în Braille.

Tatăl suspină cu lacrimi în ochi. "Doamne ajută că nu trebuie să îi plătim internatul sau educaţia pentru că altfel nu ştiu ce m-aş face…". Omul reuşeşte cu chiu cu vai să o aducă în weekend acasă, o dată la două săptămâni, cheltuind 100 RON numai cu drumul. D

acă vă întrebaţi unde este mama fetei, răspunsul este simplu. I-a părăsit şi din câte ne-a povestit Andreea, femeii nu îi mai pasă de ea sau de frăţiorul ei, George, în vârstă de 10 ani.

Două pasiuni

"Am avut nişte cerceluşi de aur. Mama mi i-a cerut acum ceva timp şi nu mi i-a mai dat înapoi. Mi-aş dori foarte mult să se schimbe lucrurile cu mami", ne şopteşte Andreea cu tristeţe în voce. Pasiunile ei sunt ca ale oricărui alt copil normal. Îi place foarte mult să citească : "Visez să am şi eu mai multe cărţi în Braille pe care să le citesc".

Altă pasiune a Andreei este muzica. Ea a ţinut să ne demonstreze acest lucru cântăndu-ne un colind pe care l-a învăţat singură. Muzica este cea mai bună relaxare pentru Andreea. E evadarea fetei din lumea întunecată în care trăieşte. Îţi sfâşie inima când o auzi vorbind de viaţa ei şi de tată. Îi este foarte recunoscătoare că se chinuie să o educe corespunzător, aratându-i o imensă iubire. "Nu îmi este uşor nici mie să o ştiu aşa departe mereu. Dar dacă este spre binele ei… nu mai contează", oftează omul cu mâinile aspre, roase de munca pământului. Ce puţin îşi doreşte şi cât de mult înseamnă pentru ea împlinirea visului cel mare: o viaţă cât mai normală şi cât mai plină de bucurii!

Am promis că-i vom oferi Andreei acestă şansă la puţină lumină în suflet, dacă pentru lumina ochilor ei nu se mai poate face nimic. Va avea de acum înainte nişte prieteni liceeni, care o vor vizita în weekenduri şi-i vor pregăti tot felul de surprize. Aşa cum am reuşit să o surprindem zilele trecute, la a doua vizită a noastră la ea, când în pachetul cu hăinuţe şi jucării de la actriţa Nuami Dinescu am strecurat şi o carte scrisă în Braille. Când a cuprins-o în palme, degetele fetiţei au început întâi să o mângâie aşa cum ar fi atins faţa unei fiinţe dragi... Apoi, aceleaşi degeţele au început să apese literele citind prima pagină. "Mi-aş dori enorm să citesc în Braille cartea «Singur pe lume», dar era prea scumpă pentru noi. Şi un casetofon să ascult muzică", şopteşte fetiţa parcă pentru sine, ca să nu-şi supere tatăl.

O soluţie posibilă

• Dacă cineva are cărţi sau materiale pentru nevăzători, vă rugăm să ne contactaţi la tel. 0730.660.424.
• Pentru cine vrea să sprijine cu bani Campania "O şansă copilului de la ţară" poate dona în contul RO 70 BRDE 445 SV 90385294450 deschis la BRD, agenţia Beller, de Asociaţia Română a Profesioniştilor Mass Media, pe numele Silviu Ionescu CUI 28373727.
• Pentru străinătate se foloseşte Swift BRDEROBU.

"Am avut nişte cerceluşi de aur. Mama mi i-a cerut acum ceva timp şi nu mi i-a mai dat înapoi. Mi-aş dori foarte mult să se schimbe lucrurile cu mami.“ANDREEA BĂLĂLĂU, fetiţă oarbă

"Evenimentul zilei" se implică în proiectul "O şansă copiilor de la ţară" Citiți și:

• Îngeraşii din casa cu acoperişul spart
• Patru fetiţe sărace au trecut cu dreptul în 2012