Copil cu piciorul strivit de maşină, amânat la operaţie pentru că nu avea cine să-i facă testul COVID

În continuare,  povestea continuă şi mai halucinant: „La orele 22, deci după mai bine de trei ore de când ne aflam în acea izolare, a venit cineva şi ne-a recoltat probe pentru laborator, ca să fim testate dacă nu avem coronavirus. Mi s-au ridicat şi mie, şi copilului. Ştiu că era zece seara pentru că o asistentă i-a dat fetiţei un medicament împotrva durerii. După care m-a apucat disperarea. Pentru că mi s-a spus că testele se fac la o clinică privată, la Regina Maria, care nu lucrează pentru că este week-end. Aşa că rezultatele pot veni cel mai devreme luni seara, dar mai sigur în cursul zilei de marţi. Adică eu trebuia să stau cu copilul, cu durerile cumplite pe care le avea, încă trei zile cel puţin până să fie operată, pentru că o firmă privată nu lucra în week-end. Stau şi mă gândesc. Oricât de firmă privată ai fi, dacă ai contract şi iei o groază de bani de la un spital de stat, şi încă unul de urgenţă pentru copii, care are program non-stop, nu ar trebui ca şi tu, privatule, să-l deserveşti non stop?

Am crezut că leşin când am auzit. Am întrebat de ce nu se trimit testele la „Grigore Alexandrescu”, unde ştiu că se fac teste rapide la orice oră. Ar fi durat maxim două ore. Mi s-a spus că aşa este protocolul. Testele de la „Budimex” se fac la „Regina Maria”. Atât! Mă întreb, ce protocoale pot fi astea care obligă un copil cu piciorul strivit de maşină să stea cu dureri cumplite, câteva zile în şir, până să fie operat, repet, cu dureri groaznice, pentru că o firmă privată nu lucrează la sfîrşit de săptămână, iar nişte nenorocite de hârtii nu permit să se facă testul în altă parte? Pentru cine a fost făcut acest protocol? Pentru pacienţi, sau pentru cei care trebuie să câştige bani mulţi de pe urma lui?”

„Nu ne-a băgat nimeni în seamă”

Ioana, mama micuţei cu piciorul strivit, relatează mai departe: „Până duminică dimineaţa, aproape că mă resemnasem. Încercam să o calmez şi pe fetiţă  care nu dormise toată noaptea de dureri. Nimeni nu a mai venit la noi să ne întrebe de nimic. Mi s-a spus că dacă am nevoie de ceva, să ies eu în uşă şi să strig pe hol. Duminică, în jurul prânzului, copilul avea dureri mari de tot. Mi se recomandase să-i pun gheaţă pe locul lovit, dacă o doare rău. O durea. Era deja duminică, cred că pe la prânz. De unde să am eu gheaţă la mine? Am ieşit pe hol şi am rugat o asistentă care trecea pe acolo să-mi dea o pungă cu gheaţă, pentru că eu nu aveam voie să merg prin spital să caut. Aşa îmi spusese doctoriţa la internare. Să nu ieşim sub nicio formă din salon. Nici vizite nu aveam voie să primim, că l-aş fi chemat pe soţ. Asistenta mi-a spus că nu are de ce să-mi aducă gheaţă, pentru că nu suntem de la secţia ei. Ea era de la ORL. Oare noi de unde om fi fost? De la secţia ciumaţi?

Pe culmile munților! Se deschide cel mai fascinant drum din România. Video

Horoscopul lui Dom’ Profesor, 2 septembrie 2024. Vrăjitoarea cu părul negru ca pana corbului

Mă întreb, oare există un fel de gheaţă pentru ORL şi alt fel de gheaţă pentru picior? Sau există în spital un copil cu dureri mari, care aşteaptă, nu se ştie de ce,  atât de mult, ca să fie tratat cum se cuvine? În rest, nimeni nu ne-a deschis uşa să ne întrebe ceva.”