REPORTAJ DIN ROMÂNIA REALĂ: Copiii din satul Jilavele au rechizite şi ghiozdane noi: "Mamă, am primit zece carioci"

REPORTAJ DIN ROMÂNIA REALĂ: Copiii din satul Jilavele au rechizite şi ghiozdane noi: "Mamă, am primit zece carioci"

Când te dai jos din microbuz şi vezi o sută de copii aşteptând cu sufletul la gură, într-o curte cam gri, dărăpănată, cu mici bănci albastre şi ierburi peticind asfaltul, uiţi de grijile tale.

Cuminţi, copiii din satul Jilavele, judeţul Ialomiţa, aşteaptau ieri în faţa şcolii venirea oamenilor acelora mari, a reporterilor cu camere imense şi aparate fistichii, care cum se dau jos din autobuz, cum încep să pozeze totul în jur. Dintre şcolăriţele cu berete şi celebra uniformă albastră cu pătrăţele, băieţii cu costume negre şi mici cravate, se văd doamnele învăţătoare, ce încearcă din răsputeri să menţină ordinea. "Hai, cuminţi, să vă văd doi câte doi, în ordine", se aude o voce autoritară. Micii şcolari se conformează, pornind încet către sala de sport. Rechizite pentru 10.000 de copii Ieri a început oficial campania "Back to school", finanţată de MoneyGram, o companie lider pe piaţa transferurilor de bani şi dusă la capăt de World Vision, o organizaţie creştină care prin programele sale se ocupă de bunăstarea copiilor. Cei de la MoneyGram au donat 100.000 de dolari către World Vision cu scopul de a susţine educaţia. Astfel, peste 10.000 de copii din întreaga lume vor beneficia de rechizite pentru noul an şcolar. "MoneyGram consideră că educaţia este un factor esenţial pentru crearea de oportunităţi pentru indivizi, familie şi comunităţi, iar susţinerea iniţiativelor care fac posibil acest lucru este un obiectiv important pentru noi. Astăzi, prin intermediul campaniei globale "Back to school", susţinem elevi din Ialomiţa, Vaslui, Vâlcea şi Cluj cu rechizitele şcolare de care au nevoie", declară Radu Pojoga, MoneyGram Country Manager România şi Bulgaria. Schimburi ad-hoc În sala de sport imensă, cu podea verde şi bănci de lemn, copiii păreau şi mai mici. Şcolari ştirbi de opt, nouă, zece ani, se uitau miraţi la puhoiul de lume care le urmărea orice mişcare. Aruncau priviri curioase spre ghiozdanele Bag Sport de pe mese, spre camerele de filmat şi apoi spre învăţătoare. Totul s-a transformat într-o debandadă generală. "Vreau şi eu, daţi-mi şi mie", se auzea o voce piţigăiată pe fundal. Mânuţe mici se întindeau după ghiozdanele cu bretele roşii şi roz pentru fete, albastre şi negre pentru băieţi. Nici nu le primesc bine că încep schimburile: "Are cineva ghiozdan albastru şi vrea să-l schimbe?", întreabă un băieţel în trening. "Nu vreau roz, vreau albastru!", se smiorcăie un altul lângă doamna învăţătoare. "Mamă, zece carioci, eşti nebun?", strigă entuziasmat un alt băiat. Fetele sunt mai rezervate. Fac schimburi mai elegant: "Mie oricum nu-mi place Cenuşăreasa, o vreau pe cealălaltă prinţesă", spune o fetiţă cu codiţe lungi prinse în elastice colorate. Caietele, penarele, cariocile, stilourile, radierele, toate sunt schimbate cu unele pe plac. Se strâng grupuri, grupuleţe să vadă dacă altul are şi altceva şi pleacă dezamăgiţi spre următorul grup, oftând: "De-ăsta mai am". Copiii se împing, iar învăţătoarele îi împing uşor în faţă: "Se filmează! Gata copii, linişte!". Demonstraţie de dans pentru vizitatori Urmează dansuri populare în cinstea vizitatorilor. Podeaua verde, murdară a sălii de sport se clatină sub micile picioruşe ale dansatorilor. Un domn cu mustaţă conduce ritmul cu acordeonul, iar instructorul, cu început de chelie, se uită urât cum greşesc un pas. Prichindeii se concentrează, iar horele devin mai rapizi, mai ritmate. Primarul din Jilava se uită mândru la ei: "Nu obosesc, fac repetiţii şi câte două, trei ore pe zi. Sunt profesionişti". Dar copiii se încurcă, iar instructorul, supărat cu gesturi rapide, îi pune să repete. Nici nu clintesc şi îşi încep dansul mai cu suflet. În spate, cercurile nu s-au disipat. Schimbul pe schimb continuă. Copii mici, îmbrăcaţi sărăcios, se uită la spectacol din uşă. Trei ştrengari se furişează de lângă doamna învăţătoare direct pe în curtea şcolii. Spectacolul se termină, iar micuţii pornesc încet spre casă, de mână, cu noile achiziţii în spinare. În nici cinci minute, curtea şcolii devine pustie. 100 de copii au rechizite noi. Alţi 500 vor avea curând.